Atacam legile (drepturile omului: independenta justitiei, art.30, etc.), dar, aparam maidanezii...

De la: Georgevici_Mihail_1, la data 2013-10-08 14:23:22Atacam legile (drepturile omului: independenta justitiei, art.30, etc.), dar, aparam maidanezii...
http://modelulclaseipoliticetrimii.blogspot.ro/2013/10/atacam-legile-drepturile-omului.html

De la: kudika_933562, la data 2013-10-08 15:30:49pai si ce sa facem ami cand trece de 11 noaptea sa nu mai iesim afara ca au cainii teritorii

De la: Ghicicummacheama, la data 2013-10-08 15:36:30

De la: kudika_933562, la data 2013-10-08 15:30:49pai si ce sa facem ami cand trece de 11 noaptea sa nu mai iesim afara ca au cainii teritorii

eu propun sa deschidem topice pe kudika. in acest fel nu ne mai musca maidanezii.

ce vrei sa faci ? iei o bata si dai in ei.

De la: Georgevici_Mihail_1, la data 2013-10-08 14:23:22Atacam legile (drepturile omului: independenta justitiei, art.30, etc.), dar, aparam maidanezii...
http://modelulclaseipoliticetrimii.blogspot.ro/2013/10/atacam-legile-drepturile-omului.html

De la: kudika_933562, la data 2013-10-08 15:53:48

De la: Ghicicummacheama, la data 2013-10-08 15:36:30

De la: kudika_933562, la data 2013-10-08 15:30:49pai si ce sa facem ami cand trece de 11 noaptea sa nu mai iesim afara ca au cainii teritorii

eu propun sa deschidem topice pe kudika. in acest fel nu ne mai musca maidanezii.

ce vrei sa faci ? iei o bata si dai in ei.

pai de ce sa dau in ei ca ei n au nici o vina fac ce stiu,,,insa cei in masura trebui sa ia masuri ca de aia cer taxe si impozite

De la: Fulg-de-nea, la data 2013-10-08 16:07:23

De la: Georgevici_Mihail_1, la data 2013-10-08 14:23:22Atacam legile (drepturile omului: independenta justitiei, art.30, etc.), dar, aparam maidanezii...
http://modelulclaseipoliticetrimii.blogspot.ro/2013/10/atacam-legile-drepturile-omului.html

hmmmmm...nimic nu-i de mirare in tara asta atata timp cat sant la putere niste.....maidanezii, sant suflete nevinovate care tot din neglijenta celor din putere...au ajuns aici..





Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoanã are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru cã el sau ea este o ființa umanã." [1]. Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplicã peste tot) și egalitare (aceeași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația naționalã și internaționalã.[2]. Doctrina drepturilor omului în practica internaționalã, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în politicile de state și de activitãțile de organizații non-guvernamentale a fost o piatrã de temelie a politicilor publice din întreaga lume. Aceasta a spus cã: ". În cazul în care discursul public al societãții pe timp de pace global poate fi spus sã aibã o limbã comunã moralã, este cã a drepturilor omului" [3]. În ciuda acestui fapt, afirmațiile puternice fãcute de doctrina drepturilor omului continuã sã provoace chiar și în prezent dezbateri considerabile cu privire la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului . Într-adevãr, problema a ceea ce se înțelege printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue[4]. Multe dintre ideile de bazã care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea rãzboi mondial și a atrocitãților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de cãtre Adunarea Generalã a Națiunilor Unite în 1948. Lumea anticã nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului.[5] Societãțile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politicã, și umanã înfloritoare, care a cãutat sã realizeze demnitatea umanã, înflorirea, sau bunãstarea în întregime independente de drepturile omului".[5]. Conceptul modern al drepturilor omului s-a dezvoltat în perioada modernã timpurie, alãturi de secularizarea europeanã a eticii iudeo-creștine.[6] Precursorul real al discursului privind drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apãrut, ca parte a tradiției medievale Dreptul natural, a devenit proeminent în timpul Iluminismului, cu filosofii, cum ar fi John Locke, Francis Hutcheson, și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantã în Discursul politic al revoluției americane și a revoluției franceze. Din aceastã fundație modernã mișcarea pentru drepturile omului apãrut în a doua jumãtate a secolului al XX-lea.

Drepturile omului în viziunea Uniunii Europene[modificare]

Drepturile omului, democrația și statul de drept sunt valori esențiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul sãu fondator, acestea au fost consolidate prin adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale. Țãrile care doresc sã adere la UE, precum și cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altã naturã cu Uniunea, trebuie sã respecte drepturile omului.[8]. Prin articolul 9 se recunosc drepturile fundamentale ale cetãțeanului. Aceste drepturi nu sunt o creație proprie a Uniunii Europene, ci apar ca o recunoaștere și apãrare a drepturilor interne respectate în interiorul statelor naționale.
Uniunea recunoaște drepturile, libertãțile și principiile enunțate în Carta Drepturilor Fundamentale care constituie partea II a prezentei Constituții.
Uniunea va adera la Convenția europeanã de apãrare a drepturilor omului și a libertãților fundamentale. Aderarea la aceastã Convenție nu modificã competențele Uniunii așa cum sunt definite în prezenta Constituție.
Drepturile fundamentale, garantate prin Convenția europeanã de apãrare a drepturilor omului și a libertãților fundamentale și care rezultã din tradițiile constituționale comune statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale.
Libertatea personalã este apãratã și garantatã în cadrul U.E. conform dispozițiilor Constituției, precum și libera circulație a persoanelor, a mãrfurilor, a serviciilor și a capitalurilor și libertatea de stabilire. În domeniul de aplicare a Constituției Europene și fãrã sã aducã atingere dispozițiilor specifice prevãzute de aceasta, este interzisã orice discriminare pe motiv de naționalitate.

De la: Fulg-de-nea, la data 2013-10-08 16:07:23

De la: Georgevici_Mihail_1, la data 2013-10-08 14:23:22Atacam legile (drepturile omului: independenta justitiei, art.30, etc.), dar, aparam maidanezii...
http://modelulclaseipoliticetrimii.blogspot.ro/2013/10/atacam-legile-drepturile-omului.html

hmmmmm...nimic nu-i de mirare in tara asta atata timp cat sant la putere niste.....maidanezii, sant suflete nevinovate care tot din neglijenta celor din putere...au ajuns aici..





Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoanã are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru cã el sau ea este o ființa umanã." [1]. Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplicã peste tot) și egalitare (aceeași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația naționalã și internaționalã.[2]. Doctrina drepturilor omului în practica internaționalã, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în politicile de state și de activitãțile de organizații non-guvernamentale a fost o piatrã de temelie a politicilor publice din întreaga lume. Aceasta a spus cã: ". În cazul în care discursul public al societãții pe timp de pace global poate fi spus sã aibã o limbã comunã moralã, este cã a drepturilor omului" [3]. În ciuda acestui fapt, afirmațiile puternice fãcute de doctrina drepturilor omului continuã sã provoace chiar și în prezent dezbateri considerabile cu privire la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului . Într-adevãr, problema a ceea ce se înțelege printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue[4]. Multe dintre ideile de bazã care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea rãzboi mondial și a atrocitãților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de cãtre Adunarea Generalã a Națiunilor Unite în 1948. Lumea anticã nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului.[5] Societãțile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politicã, și umanã înfloritoare, care a cãutat sã realizeze demnitatea umanã, înflorirea, sau bunãstarea în întregime independente de drepturile omului".[5]. Conceptul modern al drepturilor omului s-a dezvoltat în perioada modernã timpurie, alãturi de secularizarea europeanã a eticii iudeo-creștine.[6] Precursorul real al discursului privind drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apãrut, ca parte a tradiției medievale Dreptul natural, a devenit proeminent în timpul Iluminismului, cu filosofii, cum ar fi John Locke, Francis Hutcheson, și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantã în Discursul politic al revoluției americane și a revoluției franceze. Din aceastã fundație modernã mișcarea pentru drepturile omului apãrut în a doua jumãtate a secolului al XX-lea.

Drepturile omului în viziunea Uniunii Europene[modificare]

Drepturile omului, democrația și statul de drept sunt valori esențiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul sãu fondator, acestea au fost consolidate prin adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale. Țãrile care doresc sã adere la UE, precum și cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altã naturã cu Uniunea, trebuie sã respecte drepturile omului.[8]. Prin articolul 9 se recunosc drepturile fundamentale ale cetãțeanului. Aceste drepturi nu sunt o creație proprie a Uniunii Europene, ci apar ca o recunoaștere și apãrare a drepturilor interne respectate în interiorul statelor naționale.
Uniunea recunoaște drepturile, libertãțile și principiile enunțate în Carta Drepturilor Fundamentale care constituie partea II a prezentei Constituții.
Uniunea va adera la Convenția europeanã de apãrare a drepturilor omului și a libertãților fundamentale. Aderarea la aceastã Convenție nu modificã competențele Uniunii așa cum sunt definite în prezenta Constituție.
Drepturile fundamentale, garantate prin Convenția europeanã de apãrare a drepturilor omului și a libertãților fundamentale și care rezultã din tradițiile constituționale comune statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale.
Libertatea personalã este apãratã și garantatã în cadrul U.E. conform dispozițiilor Constituției, precum și libera circulație a persoanelor, a mãrfurilor, a serviciilor și a capitalurilor și libertatea de stabilire. În domeniul de aplicare a Constituției Europene și fãrã sã aducã atingere dispozițiilor specifice prevãzute de aceasta, este interzisã orice discriminare pe motiv de naționalitate.