celibatara convinsa

De la: kudika_978128, la data 2014-12-28 21:05:14Cunosc femei care s-ar regasi in cele descrise de tine , nefiind celibatare convinse sau misandrine.
Eu la randul meu , sunt o celibatara fericita si momentan nu am de gand sa las pe nimeni sa-mi dea viata peste cap.
Nu pot zice ca nu sunt barbati care sa nu ma atraga , dar niciunul nu este atat de istetz incat sa ma determine sa renunt la celibat .

De la: kudika_964406, la data 2014-12-28 20:29:35Buna, fetelor!
Voi credeti ca realmente nu poti fi fericita in viata de celibatar?
Am avut in seara asta o discutie amicala, intr-o vizita la prieteni comuni, cu o femeie casatorita, care mi-a zis ca se mira cum pot fi mereu fericita, zambitoare, fresh, desi nu am iubit/sot, nu am copii, nu am propria familie. Ma prefac sau chiar ma simt extraordinary in pielea mea de femeie ''single"? Apoi, discutia a degenerat putin, unii sustinand ca exista fericire si in celibat, altii sustinand ca fericirea si celibatul sunt antonime. Eu, evident, raportandu-ma si la propria experienta de viata, pot afirma ca sunt fericita cu viata mea si nu as schimba nimic, nu ar exista niciun barbat, oricat de frumos, atragator, inteligent, sarmant, bun, fidel, de casa etc care sa ma faca sa renunt la independenta mea. Cred ca viata mea e la fel de frumoasa sau chiar mai frumoasa decat a prietenelor care sunt casatorite si au si copii, ca eu traiesc la fel de frumos ca oricare altasi ca am o viata personala, profesionala si sociala echilibrata si armonioasa. Oare vad eu deformat lucrurile, sunt ciudata ca ma simt fericita si implinita fara iubire (sigur, ma refer la fara iubirea romantica, celelalte tipuri de iubiri le traiesc la maxima intensitate)? Aud tot mai des in jurul meu ca fara un suflet-pereche, fara un partener, fara viata sexuala, o femeie nu poate fi fericita, dar eu simt contrariul. Cred cu tarie ca fericirea depinde doar de propria persoana, ca depinde doar de noi sa ne simtim bine sau sa suferim, ca fericirea se hraneste din lucrurile mai mari sau mai mici, de fiecare zi, care fac diferenta: o carte buna citita inainte de culcare, la lumina veiozei, melodia preferata ascultata iar si iar, un jogging prin cartier cu catelusa, o iesire la shopping sau la coafor cu fetele, o seara eleganta petrecuta la opera si apoi intr-un restaurant luxos, o vacanta la mare, la plaja, o reuniune cu prietenii apropiati, pregatirea prajiturii prefeate, probarea si cumpararea unei perechi de pantofi sau a unei rochii care iti vine perfect, un film bun, o plimbare in natura, prima zapada etc.
Voi ce parere aveti? Sunt intre voi celibatare independente si fericite sau cunoasteti astfel de personae?

De la: kudika_964406, la data 2014-12-28 20:29:35Buna, fetelor!
Voi credeti ca realmente nu poti fi fericita in viata de celibatar?
Am avut in seara asta o discutie amicala, intr-o vizita la prieteni comuni, cu o femeie casatorita, care mi-a zis ca se mira cum pot fi mereu fericita, zambitoare, fresh, desi nu am iubit/sot, nu am copii, nu am propria familie. Ma prefac sau chiar ma simt extraordinary in pielea mea de femeie ''single"? Apoi, discutia a degenerat putin, unii sustinand ca exista fericire si in celibat, altii sustinand ca fericirea si celibatul sunt antonime. Eu, evident, raportandu-ma si la propria experienta de viata, pot afirma ca sunt fericita cu viata mea si nu as schimba nimic, nu ar exista niciun barbat, oricat de frumos, atragator, inteligent, sarmant, bun, fidel, de casa etc care sa ma faca sa renunt la independenta mea. Cred ca viata mea e la fel de frumoasa sau chiar mai frumoasa decat a prietenelor care sunt casatorite si au si copii, ca eu traiesc la fel de frumos ca oricare altasi ca am o viata personala, profesionala si sociala echilibrata si armonioasa. Oare vad eu deformat lucrurile, sunt ciudata ca ma simt fericita si implinita fara iubire (sigur, ma refer la fara iubirea romantica, celelalte tipuri de iubiri le traiesc la maxima intensitate)? Aud tot mai des in jurul meu ca fara un suflet-pereche, fara un partener, fara viata sexuala, o femeie nu poate fi fericita, dar eu simt contrariul. Cred cu tarie ca fericirea depinde doar de propria persoana, ca depinde doar de noi sa ne simtim bine sau sa suferim, ca fericirea se hraneste din lucrurile mai mari sau mai mici, de fiecare zi, care fac diferenta: o carte buna citita inainte de culcare, la lumina veiozei, melodia preferata ascultata iar si iar, un jogging prin cartier cu catelusa, o iesire la shopping sau la coafor cu fetele, o seara eleganta petrecuta la opera si apoi intr-un restaurant luxos, o vacanta la mare, la plaja, o reuniune cu prietenii apropiati, pregatirea prajiturii prefeate, probarea si cumpararea unei perechi de pantofi sau a unei rochii care iti vine perfect, un film bun, o plimbare in natura, prima zapada etc.
Voi ce parere aveti? Sunt intre voi celibatare independente si fericite sau cunoasteti astfel de personae?

De la: kudika_964406, la data 2014-12-28 20:29:35Buna, fetelor!
Voi credeti ca realmente nu poti fi fericita in viata de celibatar?
Am avut in seara asta o discutie amicala, intr-o vizita la prieteni comuni, cu o femeie casatorita, care mi-a zis ca se mira cum pot fi mereu fericita, zambitoare, fresh, desi nu am iubit/sot, nu am copii, nu am propria familie. Ma prefac sau chiar ma simt extraordinary in pielea mea de femeie ''single"?




E posibil ca acea femeie cãsãtoritã sa fie un pic (sau un pic mai mult), invidioasa pe stilul tãu de viațã.
Ea, având soț, copii, e mereu zâmbitoare, fresh?..mai mult ca sigur cã nu !!

De la: Arno_28, la data 2015-01-04 09:59:01Nu spun decat atat:

"Fie ca te vei casatori, fie ca nu, dupa 10 ani tot vei regreta."

Nu stiu cine a zis-o dar se cam confirma.

M-am casatorit la 37 de ani, am un sot bun dar si daca nu as fi facut-o nu era nici o tragedie.


Da, te poti simti foarte bine ca celibatara, fericirea nu sta in casatorie ci in calitatea vietii pe care o traiesti alaturi sau nu de un partener.

De la: kudika_964406, la data 2014-12-28 20:29:35Buna, fetelor!
Voi credeti ca realmente nu poti fi fericita in viata de celibatar?
Am avut in seara asta o discutie amicala, intr-o vizita la prieteni comuni, cu o femeie casatorita, care mi-a zis ca se mira cum pot fi mereu fericita, zambitoare, fresh, desi nu am iubit/sot, nu am copii, nu am propria familie. Ma prefac sau chiar ma simt extraordinary in pielea mea de femeie ''single"? Apoi, discutia a degenerat putin, unii sustinand ca exista fericire si in celibat, altii sustinand ca fericirea si celibatul sunt antonime. Eu, evident, raportandu-ma si la propria experienta de viata, pot afirma ca sunt fericita cu viata mea si nu as schimba nimic, nu ar exista niciun barbat, oricat de frumos, atragator, inteligent, sarmant, bun, fidel, de casa etc care sa ma faca sa renunt la independenta mea. Cred ca viata mea e la fel de frumoasa sau chiar mai frumoasa decat a prietenelor care sunt casatorite si au si copii, ca eu traiesc la fel de frumos ca oricare altasi ca am o viata personala, profesionala si sociala echilibrata si armonioasa. Oare vad eu deformat lucrurile, sunt ciudata ca ma simt fericita si implinita fara iubire (sigur, ma refer la fara iubirea romantica, celelalte tipuri de iubiri le traiesc la maxima intensitate)? Aud tot mai des in jurul meu ca fara un suflet-pereche, fara un partener, fara viata sexuala, o femeie nu poate fi fericita, dar eu simt contrariul. Cred cu tarie ca fericirea depinde doar de propria persoana, ca depinde doar de noi sa ne simtim bine sau sa suferim, ca fericirea se hraneste din lucrurile mai mari sau mai mici, de fiecare zi, care fac diferenta: o carte buna citita inainte de culcare, la lumina veiozei, melodia preferata ascultata iar si iar, un jogging prin cartier cu catelusa, o iesire la shopping sau la coafor cu fetele, o seara eleganta petrecuta la opera si apoi intr-un restaurant luxos, o vacanta la mare, la plaja, o reuniune cu prietenii apropiati, pregatirea prajiturii prefeate, probarea si cumpararea unei perechi de pantofi sau a unei rochii care iti vine perfect, un film bun, o plimbare in natura, prima zapada etc.
Voi ce parere aveti? Sunt intre voi celibatare independente si fericite sau cunoasteti astfel de personae?

De la: kudika_978660, la data 2015-01-06 23:10:53In sfarsit, mai e si cazul femeilor total abstinente, fie din cauza unor esecuri in
prietenie, fie din auzite, aleg celibatul si le repugna o relatie cu un barbat.
Dar acestea nu se pot numi fericite, cu cat inainteaza in varsta cu atat mai mult simt frustrari. Femeia a fost creatã si inzestrata cu cel mai mare dar, acela de a da viata si este cunoscuta dorinta celor mai multe de a fi mame,
dar si suferinta ca nu pot procrea.
Cineva mai sus a scris foarte frumos despre relatia de iubire dintre o femeie si un barbat, evident atunci cand iubirea e reciproca,
de aceea se mai spune ca sunt suflete pereche.
Se intampla adesea intr-o existenta, ca doua persoane de sex opus sa nu se potriveasca si una din ele, sau alta, intalneste persoana care rezoneaza cu sufletul sau. Uneori nu se mai poate face nimic in acea existenta, dar dorindu-si atat de mult sa se regaseasca, se vor reincarna dupa moarte in alta existenta, se vor intalni si isi vor gasi fericirea dorita.
V-am bagat putin in ceatã, dar daca veti citi ceva din filozofiile orientale, veti intelege, cine suntem noi, de unde venim, unde mergem, si de ce viata pe pamant este o scoala a suferintelor sau a fericirilor in functie de cum ne-am dorit, am gandit si mai ales cata evolutie spirituala avem.

De la: kudika_978660, la data 2015-01-06 22:23:11

De la: kudika_964406, la data 2014-12-28 20:29:35Buna, fetelor!
Voi credeti ca realmente nu poti fi fericita in viata de celibatar?
Am avut in seara asta o discutie amicala, intr-o vizita la prieteni comuni, cu o femeie casatorita, care mi-a zis ca se mira cum pot fi mereu fericita, zambitoare, fresh, desi nu am iubit/sot, nu am copii, nu am propria familie. Ma prefac sau chiar ma simt extraordinary in pielea mea de femeie ''single"? Apoi, discutia a degenerat putin, unii sustinand ca exista fericire si in celibat, altii sustinand ca fericirea si celibatul sunt antonime. Eu, evident, raportandu-ma si la propria experienta de viata, pot afirma ca sunt fericita cu viata mea si nu as schimba nimic, nu ar exista niciun barbat, oricat de frumos, atragator, inteligent, sarmant, bun, fidel, de casa etc care sa ma faca sa renunt la independenta mea. Cred ca viata mea e la fel de frumoasa sau chiar mai frumoasa decat a prietenelor care sunt casatorite si au si copii, ca eu traiesc la fel de frumos ca oricare altasi ca am o viata personala, profesionala si sociala echilibrata si armonioasa. Oare vad eu deformat lucrurile, sunt ciudata ca ma simt fericita si implinita fara iubire (sigur, ma refer la fara iubirea romantica, celelalte tipuri de iubiri le traiesc la maxima intensitate)? Aud tot mai des in jurul meu ca fara un suflet-pereche, fara un partener, fara viata sexuala, o femeie nu poate fi fericita, dar eu simt contrariul. Cred cu tarie ca fericirea depinde doar de propria persoana, ca depinde doar de noi sa ne simtim bine sau sa suferim, ca fericirea se hraneste din lucrurile mai mari sau mai mici, de fiecare zi, care fac diferenta: o carte buna citita inainte de culcare, la lumina veiozei, melodia preferata ascultata iar si iar, un jogging prin cartier cu catelusa, o iesire la shopping sau la coafor cu fetele, o seara eleganta petrecuta la opera si apoi intr-un restaurant luxos, o vacanta la mare, la plaja, o reuniune cu prietenii apropiati, pregatirea prajiturii prefeate, probarea si cumpararea unei perechi de pantofi sau a unei rochii care iti vine perfect, un film bun, o plimbare in natura, prima zapada etc.
Voi ce parere aveti? Sunt intre voi celibatare independente si fericite sau cunoasteti astfel de personae?

Da, poti fi fericita. Dar mai inainte sa-ti spun
o intamplare: cu cativa ani in urma am fost
invitati la niste prieteni in strainatate.
Dupa o saptamana la propunerea familiei respective am mers si la mama ei, avea pe atunci vreo 55 de ani. La plecare aveam nevoie de un geamantan si ca sa nu mai cumparam unul,
amabila femeia(mama prietenei noastre) ne-a oferit ea unul din pivnita. -Ia-l pe cel maro, a zis. Pune-l sus pe dulap si maine cand plecati il iei. A doua zi cand am deschis geamantanul, surpriza, mai era ceva acolo;
niste chiloti si un penis zdravan. Noroc ca eram singur in camera, jenat totusi, l-am pus pe dulap mai in fund, mai greu de gasit, desi avea saptamanal femeie de curatenie.
Ce s-a mai mai intamplat, l-a gasit femeia de curatenie, i-a lipsit cand s-a dus in pivnita? Nustiu, un lucru e cert, arata foarte fericita.
Acum sunt tehnici si mai sofisticate, chiar automatizate, practicabile in baie.
In rest ce sa spun, Freud si altii studiind sexualitatea au afirmat ca este in stransã legatura cu sistemul nervos, o necesitate a organismului uman, inclusiv la alte vietuitoare
in contextul normalitatii.

De la: kudika_15804, la data 2015-01-07 08:26:37

De la: kudika_978660, la data 2015-01-06 23:10:53In sfarsit, mai e si cazul femeilor total abstinente, fie din cauza unor esecuri in
prietenie, fie din auzite, aleg celibatul si le repugna o relatie cu un barbat.
Dar acestea nu se pot numi fericite, cu cat inainteaza in varsta cu atat mai mult simt frustrari. Femeia a fost creatã si inzestrata cu cel mai mare dar, acela de a da viata si este cunoscuta dorinta celor mai multe de a fi mame,
dar si suferinta ca nu pot procrea.
Cineva mai sus a scris foarte frumos despre relatia de iubire dintre o femeie si un barbat, evident atunci cand iubirea e reciproca,
de aceea se mai spune ca sunt suflete pereche.
Se intampla adesea intr-o existenta, ca doua persoane de sex opus sa nu se potriveasca si una din ele, sau alta, intalneste persoana care rezoneaza cu sufletul sau. Uneori nu se mai poate face nimic in acea existenta, dar dorindu-si atat de mult sa se regaseasca, se vor reincarna dupa moarte in alta existenta, se vor intalni si isi vor gasi fericirea dorita.
V-am bagat putin in ceatã, dar daca veti citi ceva din filozofiile orientale, veti intelege, cine suntem noi, de unde venim, unde mergem, si de ce viata pe pamant este o scoala a suferintelor sau a fericirilor in functie de cum ne-am dorit, am gandit si mai ales cata evolutie spirituala avem.

Exact,suntem si traim ceea ce dorim sa fim si sa traim,in cele mai multe cazuri!!!!Viata noastra consta in alegerile si actiunile personale,tinand cont insa,si de anumite circumstante favorabile sau nu!!!Nu ne putem personaliza in absolut,interactionam cu sanse,destin,vointa,acceptare si negare!!

De la: kudika_978660, la data 2015-01-06 23:10:53In sfarsit, mai e si cazul femeilor total abstinente, fie din cauza unor esecuri in
prietenie, fie din auzite, aleg celibatul si le repugna o relatie cu un barbat.
Dar acestea nu se pot numi fericite, cu cat inainteaza in varsta cu atat mai mult simt frustrari. Femeia a fost creatã si inzestrata cu cel mai mare dar, acela de a da viata si este cunoscuta dorinta celor mai multe de a fi mame,
dar si suferinta ca nu pot procrea.
Cineva mai sus a scris foarte frumos despre relatia de iubire dintre o femeie si un barbat, evident atunci cand iubirea e reciproca,
de aceea se mai spune ca sunt suflete pereche.
Se intampla adesea intr-o existenta, ca doua persoane de sex opus sa nu se potriveasca si una din ele, sau alta, intalneste persoana care rezoneaza cu sufletul sau. Uneori nu se mai poate face nimic in acea existenta, dar dorindu-si atat de mult sa se regaseasca, se vor reincarna dupa moarte in alta existenta, se vor intalni si isi vor gasi fericirea dorita.
V-am bagat putin in ceatã, dar daca veti citi ceva din filozofiile orientale, veti intelege, cine suntem noi, de unde venim, unde mergem, si de ce viata pe pamant este o scoala a suferintelor sau a fericirilor in functie de cum ne-am dorit, am gandit si mai ales cata evolutie spirituala avem.

De la: kudika_15804, la data 2015-01-07 08:29:55

De la: kudika_978660, la data 2015-01-06 22:23:11

De la: kudika_964406, la data 2014-12-28 20:29:35Buna, fetelor!

in contextul normalitatii.

Nimic nu poate substitui dragostea oferita de un barbat,care isi respecta si iubeste cu adevarat partenera!!Personal,resping orice substitut al iubirii adevarate!!!Nu poti fi femeie utilizand artficiile de orice natura,opinia mea!!Totul tine de structura psihica si de capacitatea de autoevaluare!!!