Libertate...?

De la: theseagirl, la data 2015-03-13 00:19:39Sunt intr-o relatie de 2 ani,am iubit la inceput fulgerator,m-am dedicat cu totul...sau cel putin asa am crezut. Da, asa am crezut, a fost o iluzie, ma intorc inapoi in timp si realizez faptul ca nu eram intru totul "acolo" unde trebuia,ci doar pe jumatate.
Ca sa incep cu inceputul, eu eram inca la liceu in ultimul an, din orase diferite,(in vremea aceea locuiam in Bacau din diverse motive, insa vizitam destul de des Buzaul, obisnuiam sa-mi petrec vacantele de vara la nasii mei, asa ne-am si cunoscut). Apoi a venit toamna, eu am plecat la scoala,nu ne-am mai vazut deloc. In vacanta de iarna, am plecat la nasii mei, unde in fine, am avut si prima noastra intalnire. Era o dimineata de duminica,am iesit la o cafea,eu putin timida, el si mai timid ca mine,am zis ca e un lucru normal,nu am vorbit multe pentru ca eram grabita, totusi am tinut legatura. A urmat, probabil,cea mai frumoasa perioada din relatia noastra,-ciudat, atunci credeam ca e un iad-, ne intalneam o data la 2-3 saptamani, ma simteam iubita si protejata. Vara ne-am mutat impreuna, cu tot cu parintii lui,hmm, de aici incepe greul. Am avut o cadere nervoasa pt ca nu-mi gaseam serviciu,imi era si dor de familie. El detinea doua slujbe si de aici discutii si certuri,nu mai petreceam timp de calitate impreuna,am avut si probleme de sanatate. Incet, dar sigur,ne-am indepartat unul de celalalt,iubirea de odinioara s-a transformat in obisnuinta, am descoperit defecte neplacute. Offf, nici nu am rabdare sa povestesc totul. In esenta, eu am fost intotdeauna o fire libera,am vrut sa fiu libera, mi-am dorit libertatea pana la moarte si inca o vreau. Doar ca acum, e mai greu,pentru ca ranesc multi oameni... M-am angajat in ceva dubios,la o varsta fragda,sa fim seriosi,nu ne invata nimeni ce dracu e dragostea, pe cine sa iubesti si de ce?!! Vreau sa stiu cum sa fiu libera, in ce maniera s-o spun fara sa ranesc... Nu stiu daca are vreun sens ce am spus,dar astept raspunsuri, asa cum or fi ele.

De la: theseagirl, la data 2015-03-13 00:19:39Sunt intr-o relatie de 2 ani,am iubit la inceput fulgerator,m-am dedicat cu totul...sau cel putin asa am crezut. Da, asa am crezut, a fost o iluzie, ma intorc inapoi in timp si realizez faptul ca nu eram intru totul "acolo" unde trebuia,ci doar pe jumatate.
Doar ca acum, e mai greu,pentru ca ranesc multi oameni... M-am angajat in ceva dubios,la o varsta fragda,sa fim seriosi,nu ne invata nimeni ce dracu e dragostea, pe cine sa iubesti si de ce?!! Vreau sa stiu cum sa fiu libera, in ce maniera s-o spun fara sa ranesc... Nu stiu daca are vreun sens ce am spus,dar astept raspunsuri, asa cum or fi ele.

De la: theseagirl, la data 2015-03-13 00:19:39Sunt intr-o relatie de 2 ani,am iubit la inceput fulgerator,m-am dedicat cu totul...sau cel putin asa am crezut. Da, asa am crezut, a fost o iluzie, ma intorc inapoi in timp si realizez faptul ca nu eram intru totul "acolo" unde trebuia,ci doar pe jumatate.
Ca sa incep cu inceputul, eu eram inca la liceu in ultimul an, din orase diferite,(in vremea aceea locuiam in Bacau din diverse motive, insa vizitam destul de des Buzaul, obisnuiam sa-mi petrec vacantele de vara la nasii mei, asa ne-am si cunoscut). Apoi a venit toamna, eu am plecat la scoala,nu ne-am mai vazut deloc. In vacanta de iarna, am plecat la nasii mei, unde in fine, am avut si prima noastra intalnire. Era o dimineata de duminica,am iesit la o cafea,eu putin timida, el si mai timid ca mine,am zis ca e un lucru normal,nu am vorbit multe pentru ca eram grabita, totusi am tinut legatura. A urmat, probabil,cea mai frumoasa perioada din relatia noastra,-ciudat, atunci credeam ca e un iad-, ne intalneam o data la 2-3 saptamani, ma simteam iubita si protejata. Vara ne-am mutat impreuna, cu tot cu parintii lui,hmm, de aici incepe greul. Am avut o cadere nervoasa pt ca nu-mi gaseam serviciu,imi era si dor de familie. El detinea doua slujbe si de aici discutii si certuri,nu mai petreceam timp de calitate impreuna,am avut si probleme de sanatate. Incet, dar sigur,ne-am indepartat unul de celalalt,iubirea de odinioara s-a transformat in obisnuinta, am descoperit defecte neplacute. Offf, nici nu am rabdare sa povestesc totul. In esenta, eu am fost intotdeauna o fire libera,am vrut sa fiu libera, mi-am dorit libertatea pana la moarte si inca o vreau. Doar ca acum, e mai greu,pentru ca ranesc multi oameni... M-am angajat in ceva dubios,la o varsta fragda,sa fim seriosi,nu ne invata nimeni ce dracu e dragostea, pe cine sa iubesti si de ce?!! Vreau sa stiu cum sa fiu libera, in ce maniera s-o spun fara sa ranesc... Nu stiu daca are vreun sens ce am spus,dar astept raspunsuri, asa cum or fi ele.