Setari Cookie-uri

pareri/solutii

Doresc femeile din ziua de azi si relatii serioase si o familie?sau doar sint interesate de starea materiala si financiara

Nu stiu ce sa fac

Red_Line_1 Postat pe 22 August 2016 14:04
Am nevoie de o parere relativ obiectiva. Am avut o relatie care s-a desfasurat pe parcursul a 10 ani in care: eu mai mare (diferenta de 6 ani, eu 22 la inceput), primul, sustinator in tot si in toate (idei, buget, moral, emotinal,) .De diferentele de varsta, de mentalitati, ale familiilor (a ei nu erau pro relatie) nu am tinut cont (amandoi am zis ca ei si am facut ca noi). A urmat facultatea (in capitala) la fel sustinuta din toate punctele de vedere. Usor usor am fost acceptat de ai ei, au inceput vizitele, petrecerea concediilor (ale mele si vacantele ei) ba la mine ba la ei. Relatia mergea, evolua bine. Ea avea rezultate foarte bune (2 facultati in acelasi timp, eu la serviciul de la momentul respectiv, pozitie de conducere, bani, timp, disponibilitate. In tot acest timp eram distantati (vreo 200 de km) dar care nu prea isi facea simtita prezenta: eu veneam cat putea de des, ea la fel (ea venea in weekend acasa) [daca veneai de 2-3 ori pe an la B]. La un moment dat au inceput discutiile referitoare la mutarea impreuna:eu in orasul facultatii ei (lucru pe care nu l am dorit de la inceput, lucru exprimat de nenumarate ori) Mie imi era bine: bani, eram acasa (stateam la parinti), prieteni, mediul familiar. Relatia mergea brici eram chiar �model� in cercul nostru (al eu si al ei) de cuplu, durabilitate, seriozitate, respect, afectiune, sprijin. Nu era loc unde sa mearga unul fara celalalt [bine zis]. Dupa facultate a venit timpul masteratului tot in orasul respectiv (al facultatii) eu tot in orasul natal unde intre timp lucrurile se cam stricau la mine la munca (stresul atinsese cote alarmante, banii scazusera, sperantele de evolutie la fel). Intre timp a aparut posibilitatea unui stadiu (stagiu) Erasmus in Franta.... Cum mi s a parut normal si cum facusem pana acum (sprijinul si sustinerea mea erau de 100%). Ea a plecat pentru 6 3 luni (timp in care deja lucrurile din toate punctele de vedere la mine aveau o linie abrupta descrescatoare, chiar plonjau in abis): munca era doar ca sa plec de acasa si sa am ce sa fac, incepusem ca sa consum alcool (uneori mai mult decat trebuia, acaparam multa energie si eram ca o oala sub presiune si trebuia sa refulez in ceva si sportul nu ma atragea), indecis cu munca, ca as pleca dar nu aveam unde, ratele la banci veneau una dupa alta (mari) + ca mama a �decis� sa paraseasca aceasta lume...ea acolo, eu aici... In tot acest timp vizitele intre cele doua familii erau constante, sarbatorile le petreceam impreuna, concediile la fel, planurile de a ne face o familie, un loc al nostru cresteau ca aluatul de paine (mai mult era dorinta ei, mi-a cerut de multe ori sa ne mutam impreuna, sa ne gandim la un loc de casa, daca as fi cerut-o de sotie, nu ar fi ezitat sa accepte). Azi asa, maine asa... stimea mea de sine scadea, sperantele la fel, imaginea despre mine si despre viata la fel, implicare zero in relatie din partea mea, chiar si cand ne intalneam...in ultimele 6 luni de 4 ori a venit acasa, incerca disperata sa faca lucrurile sa mearga intre noi, imi cerea sa o urmez, sa ne facem planuri pt vacanta de vara...eu aveam alte prioritati si probleme si nu puteam gandi ca ea, pana cand intr o zi cand am decis gata: ori, ori si i am adresat intrebarea: TU CE VREI SA FACI IN VIATA ca sa stiu si eu ce pot sa fac: sa raman aici si sa vii tu aici sau sa ma pregatesc (financiar, moral si temeinic) pentru o relaocare in alta tara dar nu in conditiile de la masterat (fara bani, fara sa stiu limba, total nepregatit) moment in care a venit socul (pentru mine): - Mi a marturisit ca dupa ultima oara cand ne-am vazut m a inselat (lucru care pana acum in toti acesti ani nici la mine nici la ea nu se intamplase) - Ca nu mai vrea sa lupte (tot imi dadea semnale ca vrea sa vin acolo (eu nici nu voiam sa aud), ca aici nu isi gaseste si nu poate sa faca banii pe care ii face acolo, ca ar fi mult de munca si nu ar vrea daca exista si o alta posibilitate mai usoara (posibilitatea unui trai decent si normal, nu nesiguranta zilei de maine si a sanatatii tale) - Ca sa nu o mai caut - Si in plus ca sa ii dau toti banii care mi i a imprumutat in trecut ..... - Ca in prezent sta la respectivul pentru ca vrea sa se asigure ca dupa stagiul de doctorat pana isi va gasi de munca sa aibe unde sa stea, adica la el (nu a economisit nici un euro in aceasta privinta) (pentru ca de cand sunt aici, adica de 3ani, sustin financiar relatia, bilete de avion...mare parte din vacante, masina, ca sa avem cu ce pleca in vacante) - Ca e mai usor asa, ca primeste ce are nevoie, cand are nevoie si nu trebuie sa munceasca mult pentru asta, ca are nevoi si necesitati pe care eu nu pot sa i le satisfac. (nici ea mie) - ca vrea sa isi traiasca viata (nu nu stiu cate planuri realizabile in viitorul indepartat ci vrea aici si acum. In fine: dupa acest stagiu Erasmus a urmat (ea este foarte buna pe ceea ce face si la fel de cautata in domeniul respectiv (cercetare,analiza,si nu numai) a urmat dorinta de evolutie, normala din punctul meu de vedere dar nu aici ci tot acolo. Am fost de acord cu mentiunea ca vreau si eu sa incerc caile strainatatii. Mi am depus demisia (NU SE MAI PUTEA) si am luat calea stranatatii la modul �flower power�: nu aveam bani, nu stiam limba, locuinta era doar o camera de camin unde trebuia sa te feresti de ceilalti locatari si de portar pt ca de stateam pe �blat�cu un pat de o singura persoana in care de abia avea ea loc, intretinuti de o singura bursa mica, eu cu vicii (fumat), ea cu dorinte, eu la fel. Dar cu toate aceste lucruri eu cel putin eram fericit, ea la fel se vedea de la o posta fericirea. La un moment dat am incercat sa imi gasesc de munca dar datorita faptului ca nu cunosteam limba si nici bani ca sa fac cursuri nu erau nu mi am gasit (am incercat sa aplic la tot felul de munci de la cea mai de jos) (in tara eram la birou, la costum) dar pentru noi si pentru cum eram de pregatit am incercat + ca in orasul respectiv ceea ce faceam in tara acolo nu se cerea (cererea era inexistenta).... Nu s-a �ivit� nimic timp de aprox 4 luni dupa care mi s a oferit oportunitatea (de moment) sa vin in tara. De comun acord am decis ca este mai bine asa cu mentiunea ca o sa mai incercam o data. Aici tin sa precizez faptul ca nici eu nu ziceam ce vroiam ( sa raman in tara sau sa vin daca voi avea un serviciu bun (ea este inginer cercetare, eu ce sa fac sa conduc tirul in europa, lucru sugerat de tatal ei)? Si nici ea ca nu a zis ca nu mai vrea sa se intoarca in tara si sa ramana definitiv acolo. M am intors, a urmat o perioada in care ea a fost acceptata la o bursa de doctorat (deodata avea mult mai multi bani decat mine si isi putea permite lucruri pe care eu aici nu puteam, lucrurile se inversasera fata de liceu, facultate) dar acest lucru nu ma deranja. Am sustinut-o sa accepte bursa, pentru ca nici ei nu ii era usor sa ia o decizie care ne afecta pe amandoi. Am decis sa o las sa plece, cu promisiunea ca o voi urma in cel mai scurt timp posibil. Venirea in tara a fost doar un mic compromis de moment dupa care la 1 an mi s a oferit o oportunitate sa plec din orasul natal in alt oras (oras pe care in una din sicutiile noastre chiar ea il alesese si cazusem de comun acord ca sa ne mutam in el). Vazand acest lucru am acceptat in secunda 2, ea fiind tot in Franta.In tot acest timp vorbeam cam 3 ore pe seara, in fiecare seara. Ajuns intr un oras nou, cu responsabilitati noi cu care eu numai fusesem obisnuit (plata facturilor, a utilitatilor, chiar mi s a taiat gazele si curentul de 2 ori pana sa ma obisnuiesc), fara prieteni, cunostinte, etc pentru mine a fost o perioada grea de acomodare (iesisem din barlogul familiar si pentru prima data si ma loveam de viata reala), ea era cat putea (de la 2000 de km alaturi) si chiar facea eforturi sa fim impreuna (venea de cate ori putea in tara, la 2-3 luni, pe banii ei) In acest nou mediu, singur si relativ indecis cu privire la relatia noastra, am inceput sa consum alcool, lucru care ma facea sa vad toata lucrurile roz (ea nu mi a zis niciodata ca uneori mai saream calul), discutiile pe care le purtam erau gen discutii intre 2 amici, fara sens sau esenta, despre niste planuri viitoare(pe care ni le spuneam unul altuia dar doar atat, declarativ), pentru ca refuzam discutiile sentimentale si planurile de viitor....ea insista si incerca sa planifice urmatoarele intalniri, concedii, sarbatori, incerca sa imi spuna ce i-ar placea sa facem sa usuram distanta fizica. Acum vine intrebarea: ce sa fac?
De la: Red_Line_1, la data 2016-08-22 14:04:30Am nevoie de o parere relativ obiectiva. Am avut o relatie care s-a desfasurat pe parcursul a 10 ani in care: eu mai mare (diferenta de 6 ani, eu 22 la inceput), primul, sustinator in tot si in toate (idei, buget, moral, emotinal,) .De diferentele de varsta, de mentalitati, ale familiilor (a ei nu erau pro relatie) nu am tinut cont (amandoi am zis ca ei si am facut ca noi). A urmat facultatea (in capitala) la fel sustinuta din toate punctele de vedere. Usor usor am fost acceptat de ai ei, au inceput vizitele, petrecerea concediilor (ale mele si vacantele ei) ba la mine ba la ei. Relatia mergea, evolua bine. Ea avea rezultate foarte bune (2 facultati in acelasi timp, eu la serviciul de la momentul respectiv, pozitie de conducere, bani, timp, disponibilitate. In tot acest timp eram distantati (vreo 200 de km) dar care nu prea isi facea simtita prezenta: eu veneam cat putea de des, ea la fel (ea venea in weekend acasa) ..................................................................................... Vezi-ti de drumul tau, o relatie, care aduce complicatii, este o relatie toxica !
kudika_15804 Postat pe 23 August 2016 07:21
E greu, e foarte greu. La o scara mai mica mi s-a intamplat si mie, iar rezultatul l-am regretat amandoi. Relatiile la distanta nu sunt pentru perioada lunga.Apar multe chestii , ganduri, activitati care despart si te instrainezi de sufletul pereche. Telefonul, skype si astea nu lungesc prea mult. Gandeste-te bine ce viitor ar avea relatia voastra in alt loc decat Romania sau Franta. Presupun ca stii engleza, aplica online pt un job in UK si ai sa fii mai aproape de ea , sau poate decide si ea sa fie langa tine. Bine , asta in situatia in care amandoi credeti ca va mai leaga ceva in cuplu! Succes!

Darius_ Postat pe 26 August 2016 04:16
De la: Red_Line_1, la data 2016-08-22 14:04:30Am nevoie de o parere relativ obiectiva. Acum vine intrebarea: ce sa fac? Era o expresie veche care spunea in felul urmator "Ochi care nu se vad se uita"
structural_engineer Postat pe 31 August 2016 15:10

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cum trebuie sa fi?	34	De la: iza_aradeanca 4 Aprilie 2011 20:16
un sfat poate...	13	De la: micky_mouse37 12 August 2010 21:41
CADOU DE CRACIUN PT PERSOANA IUBITA	17	De la: albynutza 27 Decembrie 2013 09:38

incaltaminte pe comanda	2	De la: iulia069834 8 Aprilie 2010 12:11
Urgent , vrea cineva la mare ?	3	De la: kudika_966303 27 Iulie 2014 23:37