Este timpul sa ridicam privirea

Am 422 de prieteni si, totusi, sunt singur. Vorbesc cu toti in fiecare zi, dar niciunul dintre ei nu ma cunoaste cu adevarat.

Problema mea e-n spatiul - paravan: sa ii privesc in ochi sau sa ma uit la numele lor pe un ecran?
M-am dat un pas in spate si am deschis ochii, m-am uitat in jur si mi-am dat seama ca acest mediu pe care il numim “social” este cu totul altceva decat asta.

Cand ne deschidem computerele, ne inchidem usile. Toata aceasta tehnologie pe care o avem este o iluzie: comunitate, companie, sentiment de apartenenta. Si, cu toate astea, cand te indepartezi de acest aparat al iluziei, te trezesti si vezi o lume confuzanta.

O lume in care suntem sclavii tehnologiei pe care noi am perfectionat-o, unde informatia este vanduta de niste nenorociti lacomi si bogati. O lume a propriului interes, a propriei imagini si a promovarii de sine. Unde cu totii impartim cei mai buni biti, dar lasam deoparte emotia.

Suntem cei mai fericiti cu o experienta pe care o impartasim, dar este oare fericire daca nimeni nu este de fapt acolo, langa tine?

Fii acolo pentru prietenii tai si ei vor fi la randul lor langa tine. Dar nimeni nu va fi de fapt alaturi de tine cand anunti totul printr-un mesaj de grup.

Modificam si exageram, tanjind dupa adulatie si ne prefacem ca nu observam izolarea sociala. Punem cuvintele in ordine si dam un luciu fals vietilor noastre, ca si cum cineva ar asculta, dar nici macar nu stim sigur ca cineva chiar ne aude.

Sa fii singur nu este o problema, dati-mi voie sa subliniez. Daca citesti o carte, pictezi un tablou sau faci ceva exercitii fizice, esti productiv si prezent, nu rezervat si retras. Esti treaz si atent si-ti folosesti timpul intr-un mod benefic.

Asa ca, atunci cand esti in public si incepi sa te simti singur, pune-ti mainile dupa cap si indeparteaza-te de telefon. Nu e nevoie sa te holbezi la ecran sau la lista ta de contacte.

Doar vorbiti unii cu altii si invatati sa coexistati.

Nu suport sa aud tacerea unui tren de navetisti aglomerat cand nimeni nu doreste sa vorbeasca de frica sa nu para nebun.

Devenim nesociabili, nu ne mai multumeste sa ne conectam unii cu altii si sa privim in ochii celorlalti.
Suntem inconjurati de copii, care, de cand s-au nascut, ne-au privit traind ca robotii si care acum cred ca asa este normal.

E putin probabil sa devii cel mai bun tata din lume daca nu poti distra un copil fara sa folosesti un Ipad.

Cand eram un copil, nu eram niciodata acasa. Eram afara, hoinarind pe biciclete. Aveam gauri in tenesi si-mi juleam genunchii, construiam propriiile case, sus in copaci.

Acum, parcurile sunt atat de linistite incat ma infior – nu vad niciun copil pe afara si leaganele stau nemiscate. Nu se sare cu coarda, nu se joaca sotronul.

Suntem o generatie de idioti, telefoane “destepte” si oameni prosti.

Asa ca ridica-ti privirea din telefon, inchide-ti ecranul, fii constient de ceea ce este in jurul tau si bucura-te de ziua de astazi. Doar o singura conexiune cu o persoana in carne si oase poate fi de ajuns sa-ti arate diferenta pe care o face prezenta ta acolo.

Fii acolo in momentul in care iubita ta iti va oferi privirea aceea pe care ti-o vei aminti mereu, privirea din momentul in care iubirea te-a cuprins. Fii acolo atunci cand ea te va tine prima data de mana sau cand te va saruta. Cand va veti contrazice pentru prima data, dar tu o vei iubi in continuare cu fiecare parte din tine. Fii acolo cand nu vei vrea sa spui sutelor de oameni ceea ce tocmai ai facut, deoarece vei dori sa impartasesti acest moment doar cu ea. Fii acolo cand va fi timpul sa-ti vinzi computerul si sa cumperi un inel pentru fata visurilor tale. Cand va veni timpul in care-ti vei dori sa-ti intemeiezi o familie si momentul in care iti vei tine fetita in brate pentru prima oara, indragostindu-te din nou. Fii acolo atunci cand cea mica te va tine treaz noaptea, desi nu-ti vei dori decat odihna. Cand iti vei sterge lacrimile pentru ca fetita ta si-a luat zborul din cuib. Si cand ea se va intoarce, cu un baietel de care sa ai grija, care-ti va spune “bunic” si te va face sa te simti cu adevarat batran.

Fii acolo cand va veni vremea sa te bucuri de ce ai realizat doar prin faptul ca ai dat vietii atentie si nu ti-ai irosit-o stand cu ochii in jos pe vreo inventie.

Fii acolo cand va fi timpul sa tii mana sotiei tale, stand langa patul ei, cand ii vei spune ca o iubesti si o vei saruta pe frunte. Iar ea va sopti, in timp ce inima ii bate pentru ultima oara, ca a fost norocoasa sa fie oprita de acel baiat ratacit pe strada.

Dar niciunul dintre aceste lucruri nu se vor intampla, nu vei avea nimic din toate acestea, daca esti prea ocupat sa te uiti in jos (inspre ecranul telefonului – n.red.) ca sa mai observi sansele pe care le pierzi.
Asa ca ridica-ti privirea din telefon, inchide ecranul, avem o existenta finita, cu un numar limitat de zile.

Nu-ti irosi viata fiind prins in retea deoarece cand vine sfarsitul nu e nimic mai rau decat regretul.

Si eu sunt vinovat ca sunt parte din aceasta masinarie, aceasta lume digitala, unde suntem auziti, dar nu suntem vazuti. Unde tastam pe masura ce vorbim si citim in timp ce discutam pe chat. Unde petrecem ore impreuna fara sa ne vedem.

Nu ceda unei vieti inselatoare, ofera-le oamenilor dragostea ta, nu un “like”. Deconecteaza-te de la nevoia de fi auzit si definit, iesi in lume si lasa tehnologia care-ti distrage atentia in urma.

Ridica-ti privirea din telefon, inchide acel ecran, inceteaza sa urmaresti acest videoclip. Traieste viata cu adevarat.

sursa material: transcript video Youtube

sursa foto prima pagina: captura Youtube

---