Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
De dragosteEa sta plictisita si foarte frumoasa parul ei negru este suparat mâna ei luminoasa demult m-a uitat, – demult s-a uitat si pe sine cum atirna pe ceafa scaunului. Eu mă inec în lumine si scrisnesc în crugul anului. Ii arat dintii din gura, dar ea stie ca eu nu rid, dulcea luminii faptura mie, pe mine mă infatiseaza pe când ea sta plictisita si foarte frumoasa si eu numai pentru ea traiesc în lumea fioroasa de sub ceresc.
Ce e amorul?Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Caci mii de lacrimi nu-i ajung Si tot mai multe cere. De-un semn in treacat de la ea El sufletul ti-l leaga, Incat sa n-o mai poti uita Viata ta intreaga. Dispar si ceruri si pamant Si pieptul tau se bate, Si totu-atarna de-un cuvant Soptit pe jumatate. Te urmareste saptamani Un pas facut alene, O dulce strangere de maini, Un tremurat de gene. Te urmaresc luminatori Ca soarele si luna, Si peste zi de-atatea ori Si noaptea totdeauna. Caci scris a fost ca viata ta De doru-i sa nu-ncapa, Caci te-a cuprins asemenea Lianelor din apa.
DorintaVino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Si in bratele-mi intinse Sa alergi, pe piept sa-mi cazi, Sa-ti desprind din crestet valul, Sa-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar in par infiorate Or sa-ti cada flori de tei. Fruntea alba-n parul galben Pe-al meu brat incet s-o culci, Lasand prada gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Ingana-ne-vor c-un cant Singuratece izvoare, Blanda batere de vant; Adormind de armonia Codrului batut de ganduri, Flori de tei deasupra noastra
Spune-ti parerea!