Luna Iubirii: Cele mai frumoase poezii și mesaje de dragoste pe care să le trimiți iubitului tău

O, rămâi…, Mihai Eminescu "O, rămâi, rămâi la mine – Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi Eu te văd răpit de farmec Cum îngâni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin pădurea, Bolți asupră-mi clătinând - Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot?

Leoaică tânără, iubirea, Nichita Stănescu

Leoaică tânără, iubirea mi-a sărit în față. Mă pândise-n încordare mai demult. Colții albi mi i-a înfipt în față, m-a mușcat, leoaica, azi, de față. Si deodata-n jurul meu, natura se făcu un cerc, de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape. Și privirea-n sus țâșni, curcubeu tăiat în două, și auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii. Mi-am dus mâna la sprânceană, la tâmplă și la bărbie, dar mâna nu le mai știe. Și alunecă-n neștire pe-un deșert în strălucire peste care trece-alene o leoaică arămie cu mișcările viclene înca-o vreme, și-înca-o vreme.

Iubire, Lucian Blaga Iubești - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori și de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubești - când suavă icoana ce-ți faci, în durere prin veac o tii înrămată, ca-n rana străvechiului verde copac. Iubești - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânți să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubești - când simțiri se deșteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-așteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubești - când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îți este-n aceeași măsură și lavă pătrunsă de lună.

Poem, Radu Stanca

O să rămâi în mine și după ce-o să pleci, La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare. O să rămâi în mine și când vei încerca Să intri în pădure și să te pierzi într-însa. Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea Și pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa. Și te-aș găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc, Și te-aș afla oriunde te-ai ghemui hoțește. Visarea mea e ca un condur împărătesc Ce numai la piciorul tău zvelt se potrivește. O să rămâi în mine și după ce-o să zbori Din inima mea neagră, ca un canar din cușcă. Tristețea mea ciudată te va ochi și-n nori ; Tristețea mea țintește mai bine ca o pușcă. Și te-aș zări oricâte costume ai schimba, Oricâte măști ți-ai pune să nu te pot cunoaște. Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra. Tristețea mea – din sute de mii te-ar recunoaște.

Când ai nevoie de dragoste, Mircea Cărtărescu

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Catrenele dragostei, Lucian Blaga

Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, pieziș-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades și-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o șoaptă. Dragă-mi este dragostea care zice: nu și da. Dragă-mi este dragostea, mare face inima, mare pe cât lumea-zare, mică pe cât lacrima. Dragă-mi este dragostea care face stea și stea din pământurile noastre - prin poienile albastre. Sângele își știe visul. Dragă-mi este dragostea cu-nălțimile și-abisul și cu ce mai are-n ea. Dragă-mi este dragostea - locului nu pot s-o țin, căci frumsețea ei dispare în frumsețile-i ce vin. Dragă-mi este dragostea, dragă uneori furtuna și-un păcat pe care-l arde pe la miezul nopții luna. Din aleanul trupului sufletul se naște. Dragă-mi este dragostea ce de ani mă paște. Dragostea ne-o țină zeii, să ne-ncânte funigeii ca urzeala inului, firele destinului.

Dacă tu ai dispărea, Adrian Păunescu

Dacă tu ai dispărea

Într-o noapte oarecare,

Dulcea mea, amara mea,

Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut

Şi-o spinare de nuiele,

Să te fac de la-nceput

Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton

Să te înviez, femeie,

Eu, bolnav Pygmalion,

Hai şi umblă, Galatee !

Dacă tu ai dispărea,

Fi-ţi-ar moartea numai viaţă

Dulcea mea, amara mea,

Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci,

Să te-mbrac în promoroacă

Şi apoi să poţi să pleci

Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea, într-adevăr,

În momentul marii frîngeri,

Aş veni la tine-n cer

Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca,

Umilit şi iluzoriu,

Unde este casa mea,

O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea

Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi,

Te-aş găsi în sinea mea,

Te-aş zidi din mine însumi!

De dragoste, Ana Blandiana

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături

Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar

Când somnul bont la care-s condamnată

Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa

Cum ţii să nu se verse un potir

Şi pune-ţi gura peste gura mea:

Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;

Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă

Valul de spaimă care creşte-n jur.

Şi duce totul, şi în urma lui

Rămâne doar moloz şi ghilimele,

Şi se chircesc bolnave şi se sting

Şi soarele şi celelalte stele…

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: