Berti Barbera: Noi trebuie sa avem grija singuri sa ne gasim locurile in care sa ne simtim bine si sa ne redescoperim

Mi-e teama ca am devenit un pic cam sensibil si imi e din ce in ce mai greu sa suport locurile din Bucuresti. Cred ca e o problema a mea legata de pretentiile pe care le am de la cei din jur. Este regretabil ca acesti oameni care vin aici sa se realizeze material nu isi dau seama ca traiesc alaturi de alti oameni. Nu poti evita aglomeratia intr-o capitala insa atentia si comunicarea ar putea face oamenii sa se inteleaga mai bine, sa fie mai putin nervosi. Asta nu inseamna ca nu se poate trai in Bucuresti, ca nu sunt locuri si momente in care ma simt bine. Bucurestiul este locul in care vezi cele mai tari concerte din Romania, este un “rau” necesar pentru oamenii care vor sa faca ceva mai mult decat sa aiba o familie si un job. Sunt cateva cartiere senzationale – Cotroceni, Dorobanti… Atunci cand e cald, ma deplasez cu bicicleta peste tot unde am treaba. Noaptea – in special in perioada in care infloresc teii, imi place sa ma plimb cu bicicleta si sa ascult Berlioz sau Mendelsshon. Sunt cateva parcuri pe care le frecventez – Icoanei, Ioanid. In Cismigiu, imi place sa merg sa citesc. Imi mai place sa merg pe jos, cu castile pe urechi, si sa ma uit la oameni. Dincolo de legatura mea profunda cu natura, eu sunt un tip urban. Ma simt bine in centrul orasului, in acele locuri cu o atmosfera placuta, unde oamenii sunt relaxati, isi vad de treaba lor, fara a fi ostentativi.

Ce putem face sa ne fie mai bine?

Exista acei oameni care ar putea, macar din orgoliu si poate si ca un plus de demnitate, sa se stranga un pic laolalta si sa schimbe ordinea lucrurilor in asa fel incat sa nu mai fim latrina societatii. Problema in zona asta este de natura sociala. Politicienii au profitat de mase si le-au folosit numai ca, spre deosebire de altii, le-au lasat in intuneric deplin, fara sa le ajute sa faca un pas inainte si sa inteleaga anumite lucruri pe care occidentalii le stiu. Problema este ca nici macar oamenii cu un plus de educatie, de cultura, nu reusesc sa stranga randurile, sa arate ca exista, sa creeze ceva. Noi trebuie sa avem grija singuri sa ne gasim locurile in care sa ne simtim bine, sa ne regasim, sa ne redescoperim, sa ne pastram, sa pastram acea atmosfera care ne face bine. Si slava Domnului, sunt astfel de locuri.

In mod sigur, ai trait si momente frumoase in Bucuresti…

In fiecare zi se intampla un moment frumos. Moment frumos este atunci cand un bucurestean mangaie un caine, hraneste o pisica sau o ia acasa. Mi-ar placea sa vad Dambovita plina de barci. Imi plac anumite locuri din Cismigiu, pe timp de vara. Locurile amenajate pentru copiii care se dau cu skateboardul sau bicicleta. Bine, mi-as dori ca preocuparea asta sa dureze in viata lor un an sau doi ca dupa aia ii afecteaza in plan intelectual. E bine sa stii si cum miroase o carte. De cele mai multe ori, momentele mele frumoase din Bucuresti s-au intamplat si datorita altora, celor cu care le-am impartit. Nu uit momentele cand Motu Pittis ne ducea de ziua lui la Carul cu Bere si dupa aceea la el acasa si vedeam o caseta video. Nu uit momentele cand stiam mirosul fiecarui teatru din Bucuresti pentru ca imi placea sa stau sa ma uit la repetitii. Concertul pe care l-am sustinut la Ateneul Roman. A fost o realizare personala cat si constientizarea unei atmosfere pe care nu o traisem decat ca spectator. Ateneul este un loc popular, un loc al poporului dar macar de-ar fi poporul asa cum este Ateneul. Pe de alta parte, Casa Poporului este unul dintre cele mai rele lucruri care se putea intampla acestei tari si acestui oras.

Ce anume te revolta?

Ma revolta felul in care intr-o maniera total maladiva, Bucurestiul este lasat pe mana unor oameni care isi pun cladirile in functie de grandorile si slabiciunile lor. Imi pare rau ca Bucurestiul a ajuns asa, un fel de prostituata ieftina, de centura, de care isi poate bate joc orice om care are 5 lei in buzunar, ca e total depersonalizat. Nu are nici macar ce avea in anii ’30 cand, desi era foarte interlop, avea farmecul lui. Anumite aspecte ar fi trebuit pastrate. Eu in Bucuresti vreau pravalii, nu hypermarketuri. Vreau buticuri, locuri in care omul sa stie cat de grasa sa fie sunca, cat de neagra sa fie painea, cat de scump sa vie vinul. Sa ma inteleg cu omul, nu cu institutia. Institutiile trebuie sa functioneze in sistemul lor, fara sa te afecteze. In zilele noastre, in lume, institutiile sufoca populatia. Mi-as dori un magazin cu instrumente de percutie pentru a nu mai fi nevoit sa merg in Germania pentru cea mai mica chestie. Vreau sa merg la o arena de concerte cum este O2 Arena din Londra, nu de 20 000 de locuri, dar macar de 10 000. Vreau o sala de concerte, dedicata, de 1000 de locuri.

In concluzie…

Nu regret ca locuiesc in Bucuresti. Nici nu spun ca n-am incotro pentru ca pana una alta este alegerea mea. Iar daca eu sunt frustrat ca traiesc in Bucuresti si nu-mi place, sunt fraier ca nu plec, nu? N-as putea trai in alt oras din Romania, din punct de vedere profesional. Sunt un om dependent de anumite facilitati pe care ti le da citadinul – un anumit nivel de trai, salile de concerte, restaurantele, miscarea, dinamica. Sunt zone in care aglomeratia, forfota, imi fac placere. Mi-e teama ca Bucurestiul nu prea mai poate fi recuperat. E ca si cum ai spune ca mai poti sa faci ceva in TVR. Din pacate, pentru un Bucuresti frumos, ar trebui mai intai sa darami. Dupa care sa incepi sa construiesti mult mai putin decat este acum, mai eficient, mai suspendat si subteran, mai modern si mai unitar stilistic. Nu ne putem compara cu nici un oras de dupa Szeged incolo. Practic, avem orasul pe care il meritam. Asa avem si politicienii, si toate lucrurile. Incerc cumva sa consider ca statul in Bucuresti este un sport extrem, o provocare.

A.G. Billig
8 Februarie 2017

Urmareste-o pe A.G. Billig

Andreea Billig este scriitoare, autoare a best-seller-ului "I Choose...