Si acum de ce ma gandeam la el, are aceasta aplicatie, care are succes doar pentru ca nu retine nimic din pozele pe care le pui. Facebook de exemplu, e la fel doar ca invers. Iti aduce aminte o viata intreaga ce ai facut azi, acum sase ani. In general te confrunta cu tine, cel care erai. Si aici e un paradox. N-aveti senzatia ca aratam din ce in ce mai bine? Filtrele astea pe care le aplicam pe poze fac din noi, un om cu care ne e din ce in ce mai putina rusine. Citeam un interviu dat de omul acesta, Evan Spiegal, in care-si justifica acest comportament: sa faci o aplicatie de pe urma careia sa nu ramana nimic.
Desi exista si aceasta versiune de a intelege lucrurile, fotografiind e exact felul in care aratam sa traim prezentul. Sa locuiesti clipa aceea. Dar ma gandeam la Evan Spiegal, ma gandeam si la Mark Zuckenberg si la toti cei care au aceasta preocupare de a ne construi viitorul. Si ma gandeam la aceasta splendoare in care traim si pe care inca nu reusim s-o asumam ca fiind ceva la care generatiile urmatoare se vor raporta cu nostalgie. Toate aceste aplicatii sub care traim fac un lucru care in curand va iesi din uz. Reproduc in diferite poze sau filmari, care raman sau nu, ceva ce noi facem.
Toti acesti pusti teribili, Mark Zukenberg, Elon Musk sau Evan Spigal, lucreaza la vremurile in care aplicatiile vor fi ca sa ne dea impresia ca facem ceva. Ele vor fi facutul. Nu vor mai fi ca sa aseze in virtual ce facem in real. Vor fi ca sa ne dea impresia noua, aflati in virtual, ca inca mai traim in real.
Spune-ti parerea!