In timp ce noi vorbim, undeva, departe, se petrec lucruri. De exemplu festivalul de la Cannes. Acolo se intinde un covor rosu, cum se face cand ai succes in viata. Si, una cate una, sub blituri isterice, se deplaseaza vedetele din filmele vietilor noastre.
Dar nu asta e remarcabil pana la urma. Ci ce rezulta din parcursul acesta al covorului rosu. Articolele, reactiile, opiniile. Ca pana la urma asta e sensul, ele apar, fac piruete si toate sfarsesc in opinii. Si nu stiu daca ati remarcat, presa din toata lumea traieste cu obiceiul acesta: pune numele actritei si in paranteza obligatoriu varsta. Femeile sunt condamnate la varsta. La barbati este irelevant. A fost o perioada cand era important sa para maturi, acum nici macar in asta nu se mai propteste nimeni.
In prima faza la Cannes titlurile erau admirative cu Susan Sarandon. Toate titlurile strigau in cor, ce bine arata la 70 de ani. Si nu doar ca arata bine, dar ii era si ei clar treaba asta. De aceea se instalase intr-un decolteu ce o preceda cu vreo 10 minute. Intai aparea decolteul, apoi si Susan Sarandon. Ea apare la Cannes la 70 de ani de la aparitia festivalului, deci practice sunt de-o seama. Si pe fondul acesta, se desfasoara pe covorul rosu brusc Pamela Anderson (49 de ani). Total lipsita de decolteu si deci aproape de relevanta. Satula de femeia fatala in care a locuit in prima jumatate a secolului. Foarte business, ca si cum e in aceasta relatie cu Julian Assange cel cu Wikileaks: “stiu totul despre voi” e scris in toata atitudinea ei. Deci doua femei, una ce si-a descoperit fatalitatea si cealalta satula de ea.
Si in cadru, brusc, a doua zi, fara mila peste ele se prabusesc titlurile: Nicole Kidman, supranumită "Regina" Cannes-ului”. “Nicole Kidman a stralucit pe covorul rosu la Cannes”. “Nicole Kidman a purtat la Cannes o rochie care va ramane in istorie”. Imi cer scuze, Nicole Kidman, 49 de ani. Cateva lectii de viata de pe covorul rosu de la Cannes.
Foto interior si prima pagina: Denis Makarenko, Shutterstock
Spune-ti parerea!