Faci un accident, dai filmul inapoi si-ti dai seama ca oriunde ai fi pierdut un minut, accidentul nu s-ar mai fi petrecut. Viata e ceea se intampla intre noroc si ghinion. Doar ca, in mod succesiv, nu luam in calcul ca, daca pana acum nu ni s-a intamplat nimic, e pentru ca acel minut ne-a tot fost favorabil. Viata e ceea ce se petrece intre noroc si ghinion. Sansa face sa gasesti locuri de parcare. Un loc gasit de tine, e un loc pierdut de altul. Ceea ce ne spune ca norocul pare o cantitate finita in lume.
Iata un tip de nedreptate la care ne invita viata. Cata vreme ea este ceea ce se petrece intre noroc si ghinion. Cata vreme sensul ei e sucesul. Cata vreme crizele de tot felul, prin care ea ne trece, sunt percepute ca fiind ceea ce noi numim “ghinion”. Criza vine din greaca veche, inseamna judecata. E felul lui Dumnezeu de a ne judeca aici. Ceea ce noi numim in mod nereverentios “noroc” e interventia lui Dumnezeu spre a nu ne trece nepregatiti printr-o criza. Pentru ca Dumnezeu nu ingaduie sa fim tentati cu mai mult decat putem duce. Am citit asta in cartile destepte.
Viata nu e ceea ce se petrece intre noroc si ghinion. Ci ceea ce se petrece intre apropierea noastra de Divinitate si departarea de Ea. Altfel, totul ar fi atat de stupid. Si n-are cum sa fie.
Spune-ti parerea!