Sunt tata de fete. Va spun de la obraz. Trebuie sa traim cu povara asta. Traim cu povara de a ne lupta cu noi in vietile fetelor noastre.
Traim cu povara de a intui tot planul de atac al taberei adverse si de a asista pasiv cu maturitate si neputinta la desfasurarea ostilitatilor. Traim cu aceasta povara, de a deveni cel de care ne-am tot ferit discret. Am devenit “tatal ei”. Imi povestea un prieten mai tanar, unul dintre cei ce inca sunt in partea cealalta a problemei. Imi povestea cu amanunte niste proceduri. Imi povestea niste detalii despre una dintre cele cu care dezvolta o relatie. Si cum il ascultam asa am izbucnit: “cum sa faci asa ceva, ma?”. Si apoi mi-am dat seama de situatia delicata in care am ajuns. Am devenit cel pe care-l priveam cu dispret. Am devenit “tatal ei”. Ceea ce, va spun de la obraz, e o mare povara. E un fel de traseism politic. Ai o doctrina, dupa care brusc treci la doctrina contrara, ca si cum de-o viata ai crezut asa.
Asta lipseste acum. Telefonul fix condamna la aceasta intalnire. A disparut telefonul fix, s-a ales praful. De aceea fac apel pe aceasta cale. Am facut si la radio intr-o dimineata, la matinalul pe care-l prezentam, dar nu vedeti ca nu se misca nimic in tara asta? Poate proiectul acesta al obligativitatii vaccinarii ar trebui sa contina acest amendament: obligatia de a avea in casa un telefon fix.
Foto prima pagina: Yuganov Konstantin, Shutterstock
Spune-ti parerea!