Inimile Vietii

Unele sunt inimi inmugurite. Ele sunt fericite si nu stiu aproape nimic. Altele sunt strabatute de cicatrici adanci. Ele stiu ca ranile doar se uita si ca ele nu dispar niciodata. Inimile galbene din mesteacanul meu abia mai pot bate. sunt cele mai triste inimi.

Atunci ma intreb de ce trebuie sa se fereasca o inima? Stiu ca o inima trebuie sa uite.

Continui sa ma uit la mesteacanul meu. El in loc de frunze, are inimi care bat sau inimi care au uitat sa mai bata. Sunt inimi transparente, inimi mancate de omizi, inimi inverzite, inimi din care cad lacrimi. Cele albe nu mai stiu de mult sa vorbeasca. Sunt foarte multe inimi in mesteacanul meu.

Imi pun cerceii mei cu frunze de stejar care nu seamana deloc cu niste inimi. Ma imbrac intr-o rochie lunga, alba, cu frunze pictate. Imi impletesc parul. Il asez pe umarul stang.

Iau rujul. Il deschid. Il privesc putin. Ating cu doua degete rujul. Ating cu degetele buza de jos apoi buza de sus.

Nu ma incalt cu nimic.

Iau o cutie de trestie maro. cobor de la etajul unu. Culeg fiecare inima moarta.

Le fac din nou vii doar pentru foarte putin timp.

Cu drag,

Tatiana

www.tatianamarinescu.net