Cele mai mari probleme ale Bucurestiului

Lenea

Este cea mai grava boala. Se vorbeste despre principiul autoconservarii, insa aici este mai mult de atat: sunt o durere in cot si o lehamite intalnite la tot pasul, recunoscute in privirile fiecarui trecator.

Ne este si sa traim uneori, lene sa spunem "pardon" sau "multumesc", lene sa zambim. Ne este lene sa reactionam cand altcineva are probleme. Ne este lene sa reactionam si cand noi avem probleme. Nu este mereu numai frica: cel mai des este lene.

Daca am putea, ne-am cupla cu totii la aparate care sa ne respire, sa ne hraneasca si sa ne curete. Eventual sa ne vorbeasca mintile si sa ne iubeasca...

Este o stare care si-a depasit conditia, trecand la stadiul de sentiment. Iata cum se extinde, asemenea unei molime, chiar si asupra animalelor: oamenii respira lene, cainii respira lene, strada respira lene.

Foto: Ionut Bogdan, via Bucuresti Realist

Cenusiul

Prea pre-ocupati de ce se poarta, ce se intampla, cine cu cine ce face, nu mai avem timp sa fim originali. Mergem cu capetele in pamant sau cu ochii puternic infipti in display-ul vreunui telefon sau al tabletei.

Foto: Bucuresti Realist

Suntem atat de gri, fiecare in parte, dar si toti la un loc, incat cel care se trezeste zambind pe strada este etichetat ca fiind nebun sau prost.

Nu te lasa amagita de vopseaua reclamelor: este un oras trist, care se mananca de viu. Este chiar mai trist decat cel din melodia baietilor de la Genius.