Cupa de clestar

Insa ceea ce mi-a produs cea mai adanca impresie dintre aceste nenumarate poezii a fost o tanka din Yamato monogatari compusa de un tanar care, dupa ce si-a abandonat mama pe muntele Obasute si s-a intors acasa, priveste luna care pluteste langa coama muntelui:

Sufletul meu
Nu-si afla nici o consolare
O, Sarashina,
Privind spre luna ce luceste
Pe muntele Obasute.

Erau versurile unui personaj dintr-o povestire si, lasand deoparte valoarea lor in sine, nu constituiau o simpla tanka de contem plare a lunii, ci aveau in spatele lor o drama.

Desigur, ar fi niste probleme din punctul de vedere al tehni cii poetice, dar versurile acestui personaj de monogatari mi-au patruns cu toata tristetea lor in suflet, mai mult decat oricare altele despre contemplarea lunii pe Obasute. Subiectul legendei intiparite in inima mea in vremea copilariei ma urmarea acum sub forma unei tanka.

*

De fapt, multa vreme n-am stiut absolut nimic despre gara Obasute de pe linia Shinonoi, si nici despre imprejurimile ei.

De calatorit, calatorisem prin regiune, dar de multe ori asta se intamplase noaptea, iar ziua trecusem prin gara fara sa o bag in seama, asa ca nu avusesem nici o legatura cu locul numit muntele Obasute.
Mama mea a fost cea care, la un moment dat, mi-a oferit prilejul de a-mi reaminti legenda despre abandonarea batranilor. Din cine stie ce motiv, a spus pe neasteptate:
— Intrucat muntele Obasute e vestit datorita lunii, poate ca cei in varsta, chiar daca erau lasati acolo, in mod surprinzator, erau chiar incantati. Daca s-ar da acum o dispozitie ca batranii sa fie parasiti acolo, eu m-as duce bucuroasa. Ar fi bine, in masura in care as putea locui singura. Apoi, odata ce ai fost abandonat, ajungi incet-incet sa te obisnuiesti cu ideea.

Mama avea saptezeci de ani. Pentru urechile celor din familie care au auzit-o, a sunat cumva sarcastic. Se aflau acolo fratele si surorile mele mai mici si toti au luat o expresie uimita. Era in vremea de dupa razboi cand toate lipseau, de asemenea o perioada in care atitudinea generala fata de sistemul familial mani festa simptomele unei schimbari isterice, iar in privinta micilor disensiuni dintre cuplurile in varsta si cei tineri, nici familia noastra nu facea catusi de putin exceptie. Totusi nu exista nici o problema care s-o faca pe mama sa spuna deschis asa ceva sau sa se gandeasca sa plece de acasa. Probabil isi daduse seama ca atinsese varsta de saptezeci de ani, exact cea la care se petrecea abandonarea pe munte in lumea legendelor despre obasute, si, din respect de sine si din spirit combativ, ambele innascute, simtise impulsul sa desfida atmosfera epocii postbelice, destul de asemanatoare cu cea din legende.

---