Setari Cookie-uri

Cupa de clestar

Un univers guvernat de traditii stravechi, unde fiecare gest are o semnificatie aparte si orice marunta intamplare dezvaluie ramificatii nebanuite, se desprinde din cele opt nuvele cuprinse in volumul de fata, cu frumusetea si rafinamentul stampelor japoneze.

La fel ca batrana reprezentata in cartea cu poze pentru copii, mama avea parul alb, dar fata ii era foarte tanara, cu pielea stralucitoare si fara nici un rid. Am ramas un timp privind-o, fara sa scot un cuvant. Intotdeauna mama detestase oamenii in varsta, insa acum, judecand dupa cati ani avea, era si ea, in mod evident, batrana. Am simtit cum ma copleseste compasiunea vazand-o cum isi constientizeaza propria varsta si cum incearca sa-i reziste.

Cam de pe atunci a inceput, oarecum straniu, sa ma preocupe locul numit Obasute din Shinano.
Tot in acea vreme s-au inmultit ocaziile de a calatori cu sarcini de serviciu si, macar de cateva ori pe an, ajungeam in regiunea Shinano. De fiecare data cand foloseam linia Chuo si treceam prin mica gara Obasute, aflata pe coasta unei coline, nu mai puteam sa ma uit indiferent, ca la alte peisaje, la privelistea larga a platoului Zenkoji si raul Chikuma, care facea nenumarate meandre prin acea campie, cum o spune si numele4, cu stralucirea rece a pantecului unui sarpe. De asemenea, cand mergeam pe linia Shin’etsu, deoarece aceasta trecea exact invers, prin partea mai joasa a campiei pe care o vedeam de pe linia Chuo, din zona Togura puteam zari prin fereastra, pe panta dealului, gara Obasute, care isi manifesta discret prezenta prin acoperisul ei rosu si, de obicei, ii parcurgeam cu privirea imprejurimile cu un sentiment de emotie.

Desigur, nu aveam aproape nici un fel de interes pentru Obasute in calitate de loc in care se contempla luna. Eram de acord ca luna stralucind prin aerul pur din Shinano, peste vasta intindere albastra care cuprindea raul Chikuma si raul Sai, oferea o priveliste remarcabila, dar nu credeam ca o poate intrece pe cea pe care o vazusem umpland de lumina campiile devastate din Manciuria, in timpul razboiului.

Ma asalta de fiecare data, fara exceptie, atunci cand treceam prin preajma muntelui Obasute, senzatia ca in mod sigur batrana mea mama sta asezata acolo. O data chiar, aflandu-ma in zona garii, mi-a aparut plutind in fata ochilor propria mea imagine ratacind pe acolo cu mama in spinare.
Citește și:

Kudika
12 Mai 2011
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: