Setari Cookie-uri

Citeste un fragment din cea mai recenta carte P Coelho!

Un nou roman de Paulo Coelho va fi publicat pe 20 octombrie, iar editura Humanitas ne-a lasat sa tragem cu ochiul la cateva pagini. Asadar pana la mult-asteptata lansare, sa citim un prim fragment din Aleph. Maine il citim pe-al doilea.

Un nou roman de Paulo Coelho va fi publicat pe 20 octombrie, iar editura Humanitas ne-a lasat sa tragem cu ochiul la cateva pagini. Asadar pana la mult-asteptata lansare, sa citim un prim fragment din Aleph. Maine il citim pe-al doilea.

"Discutia continua, timpul trece rapid si trebuie sa termin cozeria. Aleg la intamplare, dintre sase sute de persoane, un barbat de varsta mijlocie, cu o mustata deasa, pentru ultima intrebare.


— Nu vreau sa pun nici o intrebare, spune el. Vreau doar sa rostesc un nume.


Si spune numele unei bisericute din Barbazan-De bat, care se afla intr-un tinut al a nimanui, la mii de kilometri de unde sunt acum, si unde am pus intr-o zi o placa prin care multumesc pentru o minune. E numele bisericii unde m-am dus, inainte de acest pelerinaj, sa ma rog la Sfanta Fecioara sa-mi ocroteasca pasii.


Nu mai stiu cum sa continui conferinta. Cuvintele urmatoare au fost scrise de unul din prezentatorii care faceau parte din prezidiu:

Citește și:


Si brusc Universul parea sa fi incetat sa se miste in sala aceea. Atatea lucruri s-au petrecut: v-am vazut lacrimile. Am vazut lacrimile blandei dumneavoastra sotii, cand acel cititor anonim a pronuntat numele unei capele pierdute undeva prin lume.


V-a pierit vocea. Fata surazatoare a devenit serioasa. Ochii vi s-au umplut de lacrimi timide, care tremurau in varful genelor, ca si cum ar fi vrut sa se scuze ca se aflau acolo fara sa fi fost invitate.


Acolo eram si eu, simtind un nod in gat, fara sa stiu de ce. Le-am cautat in public pe sotia si fiica mea, pe ele le caut intotdeauna cand ma simt in pragul a ceva necunoscut. Ele erau acolo, dar aveau ochii atintiti asupra dumneavoastra, tacute ca toata lumea, cautand sa va sprijine cu privirile lor, ca si cum privirile ar putea sprijini pe cineva.


Atunci am incercat sa ma fixez asupra Christinei, cerand ajutor, incercand sa inteleg ce se petrece, cum avea sa se ispraveasca tacerea aceea care parea nesfarsita. Si am vazut ca si ea plange, in tacere, ca si cum ati fi fost notele aceleiasi simfonii si lacrimile amandurora s-ar fi atins, in ciuda distantei.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
11 Octombrie 2011
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.