Spune-mi cum stai cu increderea si iti spun cine esti!

Spune-mi cum stai cu increderea si iti spun cine esti!
Kudika
16 Februarie 2010

Poate ca uneori nu poti explica viata, nu poti explica ceva ce e necunoscut si imprevizibil si totusi te agati de iluzia sigurantei pentru a ramane intr-o stare de confort.

Articol realizat pentru cititoarele Kudika de Cristina Miculete, viitor psiholog, trainer dezvoltare personala in formare.

Poate ca uneori nu poti explica viata, nu poti explica ceva ce e necunoscut si imprevizibil si totusi te agati de iluzia sigurantei pentru a ramane intr-o stare de confort.

Am observat din ce in ce mai mult in jurul meu oameni care traiesc experiente emotionale toxice si sunt guvernati de ganduri negative; toate acestea isi au radacinile in conceptul de incredere in sine, respect de sine si in sentimentul meritului personal.

Fie ca esti:

• o femeie care s-a saturat sa fie singura si si-a pierdut orice speranta, pentru ca nu gasesti in tine nici o particica care merita sa fie iubita,
• o femeie in cei mai buni ani din viata si te afli intr-un moment in care copiii tai au depasit cele mai importante stadii ale dezvoltarii lor, iar acum nimic nu te mai opreste sa-ti reiei viata profesionala - cu exceptia convingerilor propri ca nu vei reusi sa faci fata solicitarilor,
• fie ca esti o tanara care are in jur de 20 si ca ai amanat o operatie vitala pentru ca teroarea unei cicatrici care sa-ti desfigureze trupul perfect e prea mare.

Toate duc la aceeasi concluzie inconstienta:

‘’ Nu ma plac pe mine insami’’
‘’Nu sunt destul de buna asa cum sunt’’
‘’Daca nu sunt perfecta sunt nefolositoare’’
‘’Sunt o incompetenta’’

Increderea in sine, respectul de sine, stima de sine - toate isi au radacinile in respectul pe care ni-l purtam si in aprecierea corecta a punctelor tari si a slabiciunilor pe care le avem. Cele norocoase au primit o portie buna in copilarie, au avut parinti ale caror cerinte au fost nici prea mari, astfel cerand prea mult, nici prea mici, astfel provocand lipsa stimulilor pentru o dezvoltare optima.

Ele au primit stimuli pozitivi din partea parintilor sau altor persoane, au primit afectiunea si interesul de care aveau nevoie. Astfel si-au dezvoltat simtul de a fi placute si apreciate de ceilalti conform proprilor realizari. Iar daca au avut o sansa maxima, s-a intamplat la fel si in cazul colegilor si prietenilor care i-au acceptat, i-au facut parte din grup si i-au facut sa se simta confortabil cu ei insisi.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri