Am trait intotdeauna cu ideea ca daca esti slaba, esti perfecta. In adolescenta imi plangeam de mila, pierdeam zile intregi cautand dieta perfecta, renuntam sa mananc in timp ce stomacul ma pedepsea aspru prin chioraieli si dureri groaznice.
Am ramas singura, dar ma aveam pe mine
Cand a vazut ca renunt, a renuntat si el... la mine. Mi-a spus ca nu poate sta cu o persoana care nu are respect fata de propria persoana. Ceea ce el nu intelegea era faptul ca lipsa respectului ma facuse sa fiu precum un zombie, traiam doar pentru a slabi.
Am realizat ca este mult mai important sa fiu implinita cu mine, sa ma accept asa cum sunt si sa nu mai incerc ceea ce nu voi fi niciodata. Treptat, defectele au devenit atuurile mele, mancarea prietena mea, iar sala de fitness dusmanul meu de temut.
Nu interpretati gresit ceea ce tocmai am spus. Sunt grasa, dar nu mananc pana la saturatie si nici nu am renuntat la exercitiile fizice. Doar am vrut sa le fac acasa, in confortul camerei mele, fara nimeni prin preajma, fara prezenta femeilor scandura care ma priveau cu mila.
Am invatat sa ma pun in valoare. Am renuntat la hainele largi, cu X-uri interminabile, si am trecut direct la marimea L (large). M-am documentat si am realizat ca si femeile grasute au dreptul sa se simta femei. Port fuste, pantaloni mulati, bluze decoltate, insa toate in limita bunului simt. Si, cel mai important, niciodata nu plec de acasa fara colantii mei de sustinere, care imi ascund nu doar celulita, ci si colaceii.
Am 90 de kilograme, dar ma simt mai fericita ca niciodata! Asta pentru ca am invatat sa fiu eu, sa ma mandresc cu mine, sa imi deschid sufletul si sa las lumea sa vada dincolo de aparente.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Povestea unei iubiri imposibile: De ce s-au despărțit Oana Zăvoranu și Mihai Mitoșeru?
- Povestea unei seri de grație: SOIREES DE LA MODE, Ediția 34 – dedicată marelui Giorgio ARMANI
- Călătorind prin viață: Povestea Ioneștilor despre aventură, dragoste și stil