Zilele trecute m-am intalnit cu o prietena foarte draga prin oras. M-am oprit sa o intreb ce mai face, nu mai vorbisem cu ea de luni bune. "Sunt atat de ocupata... am atatea de facut."
Aproape imediat dupa mi-am mai intalnit o fosta colega de birou; am intrebat-o cum este. "Sunt atat de ocupata... am atatea de facut."
Tonul vocilor lor era la fel: obosit, chiar coplesit.
Obiceiurile distructive au inceput devreme, foarte devreme.
Cum am ajuns sa traim asa? De ce facem asta? De ce facem asta copiilor nostri? Cand am uitat ca suntem fiinte umane, nu fapte umane?
Oare ce s-a intamplat cu copiii care se jucau in noroi, care se murdareau, stateau prin iarba si isi petreceau toate verile stand afara? Cum de am creat o lume in care avem atat de multe de facut incat nu mai avem timp nici macar sa mai gandim?
Aceasta boala de "a fi ocupat" ajunge sa distruga spiritele noastre, sanatatea si bunastarea. Ne impiedica sa mai traim in prezent, sa ne bucuram de familia noastra, sa mai formam comunitati in care sa traim in armonie.
Spune-ti parerea!