Poveste de Craciun: Miracolele exista, trebuie sa le traiesti

"Draga mea, tragedia este pur si simplu un miracol care asteapta sa fie descoperit. Pentru ca in tragedie se afla semintele iubirii, ale invatarii, ale iertarii si ale fericirii. Daca alegi sa plantezi aceste seminte, ele devin puternice. Daca, pe de alta parte, alegi sa le uiti, ele iti prelungesc tragedia si aduc tristete, suferinta, durere."

Femeia incepe sa planga. Se gandeste la sotul ei, la copiii ei si la toate persoanele minunate din jurul ei care o iubesc si pe care le iubeste. Si, dintr-o data, isi da seama ca in loc sa invete din acest accident tragic cat de pretioasa este viata, ea a prelungit tragedia si, in esenta, a incetat sa isi mai traiasca viata.

Deschide ochii si respira profund. Este in viata. Isi da seama ca inca mai are posibilitatea de a schimba lucrurile... de a lipi piesele sparte si de a experimenta miracolul care apare dupa tragedie - de a planta semintele iubirii, ale iertarii si ale fericirii si de a uda aceste seminte pana cand devin puternice.

Se intoarce si isi saruta sotul pe obraz, apoi se cuibareste la pieptul lui. El isi deschide ochii si se uita la ea, total confuz. In ochii ei vede o scanteie pe care nu o mai vazuse de mult timp, o scanteie care a crezut ca s-a stins o data cu accidentul ei.

"Te iubesc atat de mult!" - spune ea.

"Mi-a fost dor de tine!" - ii raspunde el in soapta in timp ce lacrimile ii inunda ochii. "Craciun fericit... si bine ai revenit!"