Am ajuns să ne mai fie teamă să arătăm cine suntem și să ne exprimăm stările, sentimentele și emoțiile.
Nu putem exprima dezamăgire pentru că asta ne-ar face nerecunoscători. Nu putem cere ce ne dorim pentru că asta ne-ar face lacomi. Nu avem voie să nu fim de acord cu alții pentru că asta ne-ar face dificili. Nu putem exprima frustarea pentru că asta ar însemna că suntem scăpați de sub control.
Nu putem cere ajutor pentru că asta ar însemna să deranjăm alți oameni... sau să fim considerați slabi.
Nu putem fi fericiți pentru că asta ar însemna că suntem în căutare de atenție și că nu putem fi empatici cu alți oameni.
Și astfel ajungem să învățăm că toate sentimentele noastre sunt greșite, interzise și rușinoase, așa că ar fi bine să nu le mai simțim. Să le suprimăm, să le inhibăm, să le refuzăm, să le evităm.
1. Sentimentele nu sunt dovezi că suntem defecți sau diferiți. Sentimentele sunt dovezi că suntem oameni.
Sentimentele noastre nu ar trebui să fie o problemă pentru alții - pentru că ele sunt ale noastre. Dacă încercăm să le controlăm sau să le refuzăm, ne privăm de experiența bogăției vieții. Le amorțim pe toate deoarece nu putem amorți selectiv. Simțim totul sau nimic.
2. Sentimentele noastre ne spun când ne angajăm într-o gândire nepotrivită pentru noi
Odată ce înțelegem scopul sentimentelor noastre, începem să vedem frumusețea din ele. Suntem făcuți să avem sentimente - toate sentimentele. Suntem meniți să ne simțim sentimentele. Ele nu sunt probleme, ci din contră - sunt aici pentru a ne oferi experiență umană completă. Pentru a ne ajuta să trăim cu adevărat. Și nu este absolut nimic greșit în asta.
Avem potențialul de a experimenta totul. Însă nu putem profita de această oportunitate dacă refuzăm să simțim. Ne îndepărtăm de sentimentele noastre, de cine suntem cu adevărat. Este ca și cum am încerca să navigăm într-un ocean fără busolă, sperând să găsim o insulă paradis.
Spune-ti parerea!