Nu îmi stă în obicei să încep o carte și să nu o mai termin. Nu îmi dau seama dacă e sănatos sau nu, suspectez totuși că e o traumă lăsată de profa de română din generală. De regulă, oricât de slabe ar fi, strâng din dinți și măcar răsfoiesc pâna la ultima pagină.
Acum câteva săptămâni mi-a picat în mână celebre carte ”Bărbații sunt de Marte, femeile sunt de pe Venus”. Știu, e veche, e răs-citită dau eu stau unde întoarce vântu” și de regulă porumberii călători obosesc până la mine.
Minunăția asta s-a vândut în zeci (ZECI) de milioane de exemplare, a rupt gura târgului de la publicarea ei în 1992 și ne bântuie cu succes până în zilele noastre. Colac peste pupăză, de atunci a generat o serie întreagă de cărți pe același principiu, un spectacol pe Broadway, un serial de televiziune, o serie de exerciții fizice, podcasturi, linii de haine pentru femei și pentru bărbați, parfumuri, ghiduri de călătorie (serios, ghiduri de călătorie bazate pe diferențele dintre femei și bărbați?) și sosuri de salate for her and for him. Cu siguranță nimic nu spune studiu antropologic și psihologie ca sosurile de salate.
Rezumatul cărții este așa: femeile și bărbații sunt atât de diferiți încât par specii diferite și de asta nu reușesc să se întâlnească la mijloc. Acum marea mea problemă cu cartea asta: separarea nevoilor emoționale pe bază de sex duce la o ruptură enormă între oameni. Pentru că, nu-i așa, ce surpriză, și femeile și bărbații sunt oameni!
Știu că nu sunt neapărat un punct de reper în sensul acesta pentru că, vai mie, amărâta, eu n-am scos încă sosuri de salate inspirate din viața mea dar mi se pare că perspectiva asta nu face decât să ridice piedici imense de comunicare între bărbați și femei.
Să fim cinstiți, știm toți că în relații ne lovim de problema asta cu lipsa de comunicare dar dați-mi voie să nu o pun pe baza diferențelor biologice dintre noi, ci pe seama asemănărilor de comportament.
Mi se pare că femeile și bărbații în egală măsură fac o eroare fundamentală în relații. În loc să spună lucrurilor pe nume, cu subiect și predicat, fără virgulă între ele, au obiceiul să se ascundă după după apropouri, aluzii și finețuri care trebuie interpretate. Acum, zău, fiecare zice ce vrea și înțelege cum poate.
Spune-ti parerea!