Doamnelor, uneori noi suntem de vină

Doamnelor, uneori noi suntem de vină

Când anumite relații ajung la final, se prea poate ca noi să fim cele care au pierdut câte un bărbat bun din cauza bârnelor din ochi

Vă povesteam săptămâna trecută despre bărbați și mârlăniile lor, cum unii dintre ei te pun pe fugă de la o amărâtă de cafea. Acum nu vreau să fac eu pe miliția întâlnirilor și să împart amenzi în stânga și în dreapta. Unii dintre bărbați o dau cu bâta-n balta proverbială pentru că au emoții sau pur și simplu sunt introvertiți. Ăștia au scutire și primesc a doua șansă. Atât despr ei, găsiți aici bălăcăreala săptămânală.

Eh, și acum doamnelor, e între noi. De-a lungul timpului, prietenii masculi mi s-au plâns de femei la fel de mult pe cât îi bălăcărim noi pe ei și trebuie să recunosc faptul că de multe ori, am ținut cu tabăra femeilor by default. La o analiză mai serioasă, doamnelor, avem ceva probleme și sunt aici să discutăm despre asta.

M-a pus pe gânduri povestea unui prieten din facultate. A găsit pe Tinder o duducuță după chipul și asemănarea lui, care la 30 de ani nu a depășit încă stadiul de puștoaică goth în corset și șuvițe roșii în păr (prost vopsit) negru. În fine, fiecare cu ale lui. S-au întâlnit într-o hrubă nostalgică undeva prin spatele Teatrului Național din București și părea că a fost dragoste la primul pahar de coniac prost. Și la al doilea. La al treilea pahar băut de ea, el a început să își pună semne de întrebare, fără să judece prea tare. Seara s-a terminat cu doamna goth plângând în baia bodegii după fostu, afumată ca șunca, porcăind toți bărbații din lume, și cu prietenul meu încercând să o liniștească și să o ducă acasă. Acum ghiciți cine a încasat mare scatoalcă peste ochi și sudălmi birjărești doar pentru că a încercat să o ajute să ajungă întreagă acasă, singura lui intenție fiind să o vadă intrată în siguranță pe ușă.

Un alt prieten mi-a povestit cum după ceva ochiade tandre, a poftit romantic în oraș pe colega nouă de la muncă. Aparent, înainte de întâlnire, a primit ceva priviri stranii de la oamenii de la ea din birou, dar cu subiect și predicat nu l-a avertizat nimeni că dama e bună de internat. Ce știau toți e pe etajul ei e că are fitilul scurt, scurt de tot. Din te miri ce, i se aprindeau ochii în cap și se punea pe urlat, după care punea pe plâns. Desigur, era persecutată amărâta.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri