In urma cu cateva saptamani am dat o tura prin mall-urile noastre. Mi-am cumparat un sacou de la Zara (superb, fie vorba intre noi) si o pereche de pantaloni cu push up pentru posterior ;)) de la Salsa. Acestia din urma nu sunt subiectul articolului, dar pentru ca stiu ca veti intreba cum sta treaba cu push-up-ul, va spun de pe acum. Functioneaza cu adevarat, schimbarea e chiar vizibila. Pantalonii au o croiala speciala in zona respectiva ceea ce la drept vorbind ii face cam incomozi, dar baba trebuie sa sufere la frumusete… Unde voiam sa ajung? Pe aceste doua obiecte de vestimentatie cumparate de pe plaiurile urbane bucurestene am cheltuit cam 600 lei. Mai pui un colier de la Accesorize din colectia de vara (sunt divineee…..) si ceva de la Oysho (niciodata nu pot pasi in mall fara sa-mi iau macar o pereche de chiloti de acolo) si am spart salariul mediu pe economie romanesc. Dar cine are nevoie de mancare cand prin vene ii curge sangele de fashionista? O saptamana mai tarziu, cu aceeasi bani, sa zicem maxim 200 lire, am facut shopping in Londra in asemenea cantitate incat am fost nevoiti sa platim suprataxa la bagajele de cala. Sfat practic nr 1: La Wizz Air, daca depasesti gabaritul bagajului de cala, este mai avantajos sa iti iei inca un bagaj decat sa platesti taxa pe kilogram. Daca imi amintesc bine, costa 30 euro bagajul in plus si tot atat fiecare kilogram extra pe bagajul tau. Excursia la Londra nu era planificata ca fiind una de shopping. Am decis sa facem aceasta scurta calatorie fiindca 1. Nu vazusem niciodata Londra si 2. A fost mai ieftin sa mergem la Londra decat sa mergem la mare (oferta de avion dus-intors la WizzAir a fost de 420 lei, iar cazarea ne-a dus cam la 400 lei de persoana fiindca am inchiriat un apartament pe booking.com). Bine, poate nu chiar mai ieftin, dar c’monnn… era Londra! Odata ajunsi acolo, ne-am indragostit. De cottage-urile din drumul care ne-a dus de la aeroport (Luton) catre Londra. De Hyde Park unde ne-au incercuit veveritele, lebedele si ratele. De peluzele lor tunse “la dunga” si de florile plantate cu grija. De strazile de-a-ndoaselea unde aveam tot timpul senzatia ca circulam pe contrasens. De “fish and chips” pronuntat cu pietre in gura. Eh, lista ar putea continua, iar asta o spun cu un mare oftat in inima si cu dorinta inca nestapanita de a-mi face bagajele si de a ma muta maine in Londra. Chit ca as spala vase toata viata si m-ar ploua, optimist calculand, minim 360 de zile pe an.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: