Pierdut spirit de Craciun. Ofer recompensa

La lumina zilei

Ne-am intalnit intr-un bar din buricul targului, ceva cu un nume arabesc pompos si imposibil de pronuntat. Am descoperit cu stupoare ca “salvatorul” meu este noaptea muma si ziua ciuma. Nu ca as fi avut vreo problema cu unghia crescuta peste masura de la degetul mic. Nici macar cu faptul ca il ridica atunci cand ducea sticla de bere la gura. Discutia lancezea peste masura, probabil si din cauza faptului ca ochii lui erau tot timpul scursi in decolteul meu.

Sa arunce omul o privire fugara si subtila, sigur, asta mai mergea. Dar privirea lui m-a facut sa ma simt ca o bucata de carne pusa in galantar. Era timpul sa plec dar dintr-un motiv complet necunoscut, nu o puteam zbughi pur si simplu ca din gura de libidinos. Poate pentru ca imi era cumva rusine de nerusinarea lui. Asa ca am apelat la solutia Charlotte York. M-am prefacut ca citesc un mesaj si cu spaima intiparita pe fata, i-am spus ca am o urgenta si trebuie sa plec.