Cealalta femeie

Exista in mine un soi de respect amestecat cu o gelozie care rancezea. N-am intrebat niciodata nimic despre ea. Stiam doar cum o cheama si atat.

Am inceput sa fac cercetari. Nu voiam sa ma bag intre ei, eram multumita cu ce primeam. Nu stiu exact care dintre noi doua primea resturi de afectiune. Oricum, amandoua eram multumite ca doi caini flamanzi in ploaie.

In scurt timp, am gasit fotografii cu ei pe siteurile de socializare. Am plans doua zile ca zaluda de sarea camasa de pe mine. Ii vedeam in poze ducand lumanari la nunti, botezand impreuna copii, sarutandu-se patimas in vazul lumii asa cum eu nu o puteam face niciodata.

M-am imbolnavit de gelozie. A treia zi m-a sunat si mi-a cerut sa ne intalnim. Mi-am jurat ca am sa pun capat, sa nu-l mai vad, sa nu ma mai arunc peste el cu picioarele cracanate. Trebuia sa opresc nebunia asta care distrugea trei vieti: a mea, a lui, a ei.

Dar a pus mana pe mine si am simtit ca iau foc. Asa mi se intampla de fiecare data. Ma atingea si uitam cine sunt. Ceva tainic fierbea inauntrul meu, adanc si secret. Mostenire lasata de spiritul nomad al bunicii mele. Amestecul de sange negru si temperament naravas razbatea dincolo de gandurile mele de femeie cu principii.

Tot ce faceam impreuna intr-o camera jegoasa de hotel era decadent si dadea dependenta. Notiunile de "barbat" si "femeie" asa cum le accepta societatea dispareau complet. Eram doua trupuri care se impreunau, dincolo de limitele fabricate.