Cealalta femeie

Actul 2. Unde se aduna ce a mai ramas din demnitate

Nu stiu catre cine sa arat cu degetul. Eu sunt vinovata pentru ca am poftit la omul alteia si am luat fara mustrari. El, pentru ca era nesigur, mincinos si tentant ca ciocolata. Ea, pentru ca a stiut tot timpul si nu a facut nimic sa ne opreasca.

Lucurile s-au oprit subit. Intr-o zi, asteptand sa intru intr-o sedinta, primesc un mesaj scurt de la ea: Totul s-a terminat intre voi. Nu l-am mai cautat de atunci si nici nu am incercat sa mai aflu ceva despre ei. Facusem deja suficient rau.

Eu am fost scutita de tipetele nevestei inselate si nici nu ne-am paruit in mijlocul strazii. Am impartit acelasi barbat si la un moment dat, poate chiar aceleasi vise. Nu ne-am intalnit niciodata dar daca s-ar intampla, nu cred ca ne-am privi sfidatoare in ochi. Am pleca privirile constiente amandoua de umilinta celeilalte.

Nu caut scuze pentru pacatele mele dar trebuie sa intelegeti ca cealalta femeie nu este intotdeauna un monstru devorator de barbati. Este la fel de nesigura si tremura la fel de tare ca iubita oficiala. Este insa indiscutabil, singura.

As vrea sa pot spune ca am regrete. Nu am. Nu mi-am intalnit marea dragoste si cu siguranta nu o voi gasi in viitorul apropiat. Credinta ca toti barbatii sunt infideli s-a inradacinat prea adanc in mine.

Am trait insa marea pasiune a vietii mele. A lasat urme adanci ca brazda de plug in pamant reavan. Am dus in spate o patima cuprinzatoare si mistuitoare, depravata si mai reala decat orice altceva voi mai simti. Casa mea a ramas insa intotdeauna goala. Aceasta e povara pe care o duce cealalta femeie.

Maria

SURSA FOTO prima pagina si interior: Shutterstock.com