Iubesc un mos. De ce sunt condamnata?

De cand l-am vazut prima data pe holurile cladirii in care el lucra iar eu imi faceam stagiul de practica, mi s-au inmuiat picioarele, m-a luat cu transpiratii si mancarimi iar limba-mi statea pluta. Pot sa jur ca m-am inrosit pana in varful urechilor cand s-a uitat la mine si mi-a zambit sagalnic in coltul gurii.

sursa foto: shutterstock.com

El nu a parut sa remarce. Poate ca nu a fost chiar atat de evident. Sau poate ca ochii lui erau prea adanc scursi in decolteul meu ca sa observe si o alta parte a anatomiei. Emana un fel de virilitate mocnita si potenta. Mai mult materiala decat sexuala, dar tot potenta se cheama si aia.

Cred ca e cam de-o varsta cu tata, poate putin mai mare. Ce-i drept, ai mei s-au pus pe facut copii de tineri.

Varsta nu a fost niciodata un criteriu pentru mine dar daca stau mai bine sa ma gandesc, nu am fost niciodata cu cineva mai mic decat mine sau chiar de varsta mea. Intotdeauna mi-au placut barbatii mai mari, cu mai multa experienta. Da, intotdeauna mi-au placut barbatii, nu baietii.

Imi place cum isi tin ceasurile pe mana, cu seriozitatea eroului national. Imi place cum arata atunci cand nu se barbieresc o zi, doua. Imi place cum miroase pielea lor. A unora a mosc, altii au o vaga aroma de tutun.

M-am iubit candva cu un barbat aproape insurat care mirosea a scortisoara si a pacate. Imi place ca atunci cand te urci in masina unui barbat, bancheta ii imprumuta mirosul si daca ai putina imaginatie, cand inchizi ochii si te lasi pe spate in scaun, poti sa simti cum te ia in brate cu totul.

Bicicletele baietilor miros a studentie acra si a obiceiuri sexuale de caine in calduri. A motani jigariti primavara.

Cu toate acestea, nu am crezut ca voi fi atrasa de un barbat de-o varsta cu tata cum nici nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa ma tavalesc printre asternuturile unui hostel imputit. Dar nebanuite sunt caile dorintei.