Portretul barbatului ideal: file not found!

Fat-Frumos a dat armura pe tricou De pu*a madre si sabia pe aifonu’ de fite care oricum nu are abonament cu internet.

Se spune ca femeile sunt prea pretentioase atunci cand vine vorba de barbatul alaturi de care vor sa isi petreaca restul zilelelor. Vrem si marea, vrem si sarea, ba si luna de pe cer. La o adica, avem standarde prea ridicate si trebuie sa ne mai domolim oleaca din avantul amoros cu pretentii.

Fat-frumos e un mit dar femeile sunt obligate sa devina toate Cosanzene. Crema minune, fardul superb, fusta in trend sunt toate must have-uri fara de care esti educata sa crezi ca nu il prinzi in mreje pe printul cu castel in Pipera. Excludem, iata, din start ipoteza ca tu, Cosanzeana mandra, poti sa-ti cumperi pe munca ta palatul mult visat.

foto shutterstock femeie cu broasca de jucarie

Barbatul ideal trebuie sa aiba o multime de calitati, de la unghii ingrijite la pasiunea pentru literatura si filmele (macar) ale lui von Trier.

Sa fie frumos, sa fie destept, sa fie romantic, sa fie sensibil dar nu prea sensibil ca atunci nu mai corespunde stereotipului de barbat, sa fie vesel, sa aiba cultura, sa fie independent, sa fie fidel, sa ii placa animalele, copiii si gandacii de bucatarie, hamsterii si alte rozatoare.

Sa fie muncitor si onest. Sa ma pot baza pe el. Sa fie langa mine cand ma ia cu lesin la analize si sa stie care-i diferenta dintre tampoanele cu 8 picaturi si cele zilnice.

Sa-mi citeasca gandurile, sa-mi aduca salatile din gradina ursului si pielea cerbului batute-n nestemate. Sa se inteleaga bine cu prietena mea.

Sa se uite la meciuri cu tata si sa strige frateste cu el “hai, Dinamo” chiar daca de fapt ar rage pana ar face rosu-albastru in gat “Sunt fericiti/si ma simt bine…”

L-am cautat pe barbatul asta mult si bine, cam de la 16 ani incoace mi-l desenez in minte. Mi se pare ca il zaresc pe alocuri dar de cele mai multe ori dau de el intr-un zambet de barbat aproape insurat sau mai mare decat mine cu vreo 20 de primaveri. Imi este greu sa recunosc faptul ca barbatul din vis nu exista aievea.

Cand vreunul dintre barbatii care au trecut prin viata mea se apropia cat de cat de minunea pe care mi-o creasem eu in cap, descopeream ca e alergic la pisici, nu stie sa bata covoare sau minte mai frumos decat politicienii la DNA.

Unul dupa altul s-au perindat prin viata mea tot soiul de flacai, de la marea mea dragoste imposibila insurata fedeles la marele sinucigas care traieste bine mersi si astazi, in ciuda amenintarilor ca se zvarle de pe bloc din prea multa iubire.

Prima cerere in casatorie am primit-o de la primul meu iubit dar eram inca atat de cruda incat nu sunt sigura ca era legal.