Jurnal de sex: Trista tandrete a amantei

Dragile mele, dragii mei, pana acum socot ca ma cunoasteti macar un strop si stiti ca nu-s dama cu ifose. Zic lucrurilor pe nume, imi asum pacatele pe care le-am savurat din plin si invat din greseli pe care le tot repet atunci cand au potential de pacat. Mi-ar placea sa cred ca sunt floricica unica intr-un camp de scaieti dar adevarul este ca toti si toate facem asta. Unii dintre noi sunt mai lipsiti de ipocrizie decat altii si isi insusesc adevarurile neplacute. Adica am comis-o, platesc pentru ea dar ce amintire grozava!

Pe de cealalta parte, sunt oamenii, cavaleri de Vax si duduci delicate care tin de aparente cu dintii si pana cand li se smulg unghiile din carne. Poate sa fie lasitate, poate sa fie orgoliu. Mai putin importa in acest moment substratul psihologic si nici nu este intentia povestii de astazi sa faca analize pe text la minciunile pe care ni le servim reciproc. Astazi este vorba de infidelitate. Nu a mea. Nu ca nu am fost. Am fost infidela. Am fost inselata. Am fost amanta. Am gustat inselatoria din toate farfuriile si as fi ipocrita sa spun ca nu mi-a placut in cel putin 2 din 3 cazuri.

Astazi va voi spune povestea „Valentinei”. Pe Valentina o stiu de cand ne-am paruit frateste in parc, pe la vreo 10 ani si am constatat ca suntem vecine de strada. De la paruiala la prietenie a fost doar un pas si chiar daca timpul si-a spus cuvantul, macar de cateva ori pe an beam o cafea regulamentara si ne destainuiam regulamentar.

Noemi
17 Iunie 2016

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...