Unde gasesc bandajul pentru sufletul meu distrus?

Am ajuns la limita puterilor. Inca incerc sa trag de mine pentru a supravietui, sa ma oblig sa ma ridic din pat sau sa ma conditionez pentru a manca. Si toate astea pentru un barbat, pe care il credeam al meu pe viata, alaturi de care imi cladisem cele mai frumoase vise, langa care avusesem parte de cele mai calde amintiri.



Il credeam totul meu, sufletul meu pereche, cel pentru care respiram. Tot ce cladisem impreuna, fiecare clipa de iubire, fiecare moment de pasiune s-a prabusit in secunda in care cuvintele “Te-am inselat” mi-au ajuns la ureche. Am simtit ca pentru o secunda inima mi s-a oprit… poate ca din cauza faptului ca i-o pusesem pe o tava de argint, sa faca ce vrea cu ea.

Nu inteleg cum dupa atatea declaratii de dragoste, atatea juraminte de iubire si atatia ani petrecuti impreuna iti mai poti dori o alta femeie. Ce are ea si nu aveam eu? Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge intr-o asemenea situatie, in care sa nu mai fiu constienta de actiunile mele, sa nu ma mai intereseze nimeni altcineva decat el. Mi-am distrus viata, mi-am indepartat prietenii, mi-am alungat familia, insa timp de 10 ani mi-am colorat viitorul alaturi de el, viitor ce s-a destramat in mai putin de cinci secunde.

De ce nu s-au inventat pastile pentru inimile distruse?

Asa cum spitalul este casa oamenilor raniti, ambulanta este sunetul care ii da de gol pe cei bolnavi. Multi dintre ei au totusi o sansa la viata, fiind vindecati. Dar cu sufletul ranit si inima distrusa ce facem? Care este semnalul care ne da de gol si cine este doctorul care ne vindeca?

Am incercat sa ma consolez singura. Se spune ca tot raul merge spre bine, asa ca poate este cineva acolo sus care imi vede toata suferinta si se pregateste sa imi schimbe viata. Sau poate ca nu si de aceea eu trebuie sa fiu cea care va face marea schimbare.

Despartirile dor, mai ales cand crezi ca iubirea este pe viata dar se pare ca nu moartea este cea care ne desparte, ci o simpla femeie. Incerc sa inteleg situatia: poate ca nu il mai multumeam, poate ca s-a plictisit de mine. Dar vroiam sa imi arate asta treptat, pentru a ma conforma cu ceea ce urma sa se intample, nu brusc pentru ca inima mea nu poate suporta un astfel de esec sentimental.

---