In acest an, Decembrie nu si-a facut aparitia spectaculos. Ba dimpotriva. M-am ferit, intocmai ca Grinch, de beculetele insirate pe Magheru din pricina aglomeratiei, am evitat magazinele din cauza cozilor interminabile de la case si mi-am impartit timpul intre birou si rezolvat problemele de acasa. Asa se explica de ce in urma cu numai cateva zile, eu nu simteam Craciunul batandu-mi la usa. Poate ca nu va pare nimic iesit din comun. Insa pentru mine, care fredonez colinde de prin august si ma indur sa arunc bradul prin martie, lipsa entuziasmului cauzat de Craciun era un adevarat semnal de alarma.
Iata de ce, atunci cand Luiza mi-a propus sa evadam cateva zile in Berlin, am spus “da” fara sa clipesc. Am inceput sa impachetez si pana sa apuc sa ma dezmeticesc eram deja in aeroportul Baneasa, pregatita de imbarcare. Mi-e frica sa zbor. Am considerat intotdeauna ca doua-trei ore de palpitatii in avion sunt pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru a vedea un oras. E un pret mare, dar sunt dispusa in orice secunda sa-l achit. Iata-ma asadar in avionul companiei Germanwings. Mi-e teama, desi pare destul de sigur. Luiza incearca sa ma calmeze explicandu-mi ca Germanwings este sora mai mica a operatorului Lufthansa si ca a fost votata cea mai sigura companie aeriana low cost. E drept, informatia ma linisteste cat de cat. Luiza zboara frecvent cu Germanwings catre una dintre cele trei destinatii disponibile: Berlin, Koln sau Stuttgart. Stiu ca nici ea nu era cea mai calma persoana atunci cand se gaseste deasupra norilor si ma linistesc la gandul ca ea nu are nicio grija. Doua ore mai tarziu, sunt in Berlin. A fost probabil cel mai linistit zbor din viata mea. Dintr-un motiv necunoscut mie, nu mi-a mai fost frica. Am sorbit cateva pagini bune din “De ce iubim femeile” si am tras un pui de somn. Sunt fericita ca un copil intr-un magazin de jucarii. Mi-am schimbat planurile de calatorie pe viata. Credeam ca n-am sa reusesc niciodata sa depasesc pragul psihologic de trei ore de zbor, ca n-am sa vad niciodata alte continente, ca n-am sa trec nici macar prin colturile mai indepartate ale Europei. Dar iata ca se poate!
Spune-ti parerea!