O seara de joaca

Daca pleci din piata Victoriei catre Dorobanti, plimbandu-te pe stradutele din spatele Guvernului, poti nimeri in fata cladirii de pe strada Paris, de la numarul 36, intrebandu-te ce este acela un “atelier recreativ”. Ori, cel putin, asa ceva mi s-a intamplat mie in urma cu vreo doua saptamani. Suspectam inca de pe atunci ca gasisem, din intamplare, un atelier de joaca pentru oameni mari, un loc numai bun de relaxare, o alternativa interesanta la o seara de film sau la o iesire in oras.

Cautand mai multe informatii, am gasit mai intai un cont de Facebook al atelierului, mai apoi un site si, in cele din urma, am intalnit-o pe Simona, persoana careia ii este atribuit jumatate din meritul existentei atelierului.

Totul a inceput atunci cand eu si prietena mea am decis intr-o seara sa facem ceva relaxant, nou, diferit si care sa ne scoata din rutina. Am constat ca oferta este practic inexistenta. Am inceput apoi sa ne imaginam ce ne-ar fi placut sa facem: sa invatam despre vinuri, sa modelam lutul, sau sa invatam notiuni de grafologie, mi-a explicat Simona. Asa a luat nastere Atelierul Recreativ.

Ce este Atelierul Recreativ?

Este un spatiu prietenos, relaxant, unde se tin diferite cursuri si ateliere menite sa iti dezvolte diverse abilitati. Poti alege intre cursuri de cosmetica verde, machiaj, desen, fotografie si multe altele.

Eu am ales sa “testez” atelierul de improvizatie teatrala descris drept “jocul de-a joaca” sau, altfel spus, fix ce aveam pofta de fac dupa o zi stresanta in umbra monitorului. Nu stiam la ce sa ma astept (la fel ca fiecare din participantii la workshop) si asta in mare parte pentru ca toti cei care participasera la acest workshop l-au descris despre “imposibil de redat prin cuvinte” sau “cele mai amuzante ore din viata mea” .

Jocul de-a joaca

Iata-ma asadar, luni seara, intr-o sala goala a Atelierului Recreativ asezata pe-o perna colorata si inconjurata de alti cativa curiosi cu pofta de joaca. Cateva minute mai tarziu a intrat “profa”: actrita Mihaela Sirbu. In 5 minute a inceput nebunia. N-am sa va stric placerea de a participa la un asemenea atelier povestindu-va pas cu pas ce a urmat. Va pot spune insa ca n-am mai ras atat de tare din copilarie, de cand jucam “leapsa” si “Flori, fete si baieti” ori de cand inventam “cateva infinituri” de minciuni gogonate si povesti cu sirene si unicorni.