Blog Kudic: Exact in clipa asta

Foto: Shutterstock.com

Evoluam intr-un singur sens, de la mic la mare, de la inceput spre sfarsit. Ne nastem uzi si goi, ajungand la capatul drumului cam tot asa, desprinzandu-ne de o lume care nu ne mai considera de folos. “Faceti loc si altora!” pare sa mai strige mama natura. Moartea devine, dintr-un fenomen inspaimantator, o dulce ispita. Inaintand prin viata, omul o percepe altfel. Prin vizorul magic al copilariei, totul este joc si joaca. Fara ganduri negre, fara griji, cu foarte multi dusmani imaginari si prea putini reali, cu pasi in colb, cu zile lungi, cu zambete largi pe chipuri inocente.

Treptat, un vant aspru spulbera colbul si ascunde pasii proprii si pe cei ai prietenilor. Viata incepe sa fie guvernata de un singur cuvant: trebuie. Ne pierdem libertatea chiar cand credem ca o avem cel mai mult. Ne pierdem visurile si capacitatea de a ne imagina orice. Trebuie sa terminam scoala, sa obtinem un loc de munca bun, sa ne gasim o jumatate, sa intemeiem o familie, sa cumparam o masina, o casa, sa avem grija de copii, cate si mai cate. Trebuie, trebuie, trebuie. Jucam pe o melodie bine definita.