De la izmene, corset si jupon la tanga: Istoria lenjeriei intime

Inceputul secolului XIX a fost unul destul de lax din punct de vedere al vestimentatiei. Au fost introduse rochiile “empire” din materiale fluide. Juponul purtat era foarte usor, de cele mai multe ori era suficienta o camasa mai lunga, iar materialele din care erau confectionate au fost din ce in ce mai lejere.

In aceasta perioada, corsetele isi schimba designul. Acestea se lunges pentru a acoperi soldurie sau coapsele si ajung uneori pana aproape de genunchi. Chiar daca bustul femeilor este lasat mai liber in aceasta miscare, mersul devine o adevarata problema iar femeile sunt nevoite sa faca, la propriu, pasi mici.

Renuntarea la jupoane a dus la aparitia pantalonasilor. Acestia puteau fi pana la genunchi sau pana jos, la glezna. Din motive de de practicalitate, cracii pantalonilor nu erau cusuti intre ei ci se prindeau separat in talie. Astfel, femeile nu erau nevoite sa ii dea jos.

Dupa 1820, reapare obsesia pentru silueta clepsidra, voluptoasa. Popularitatea corsetelor creste iar si sunt din ce in ce mai elaborat impodobite. Femeile isi strang corpurile pana ajung la talii de 38-40 de cm, in cazuri extreme pana la 30 de cm.

Pentru a accentua si mai mult soldurile, creste si numarul de jupoane de sub fuste. Uneori erau purate cate 6 jupoane, unele dintre ele confectionate din par de cal pentru a fosni in mers. Sub aceste jupoane era asezata o crinolina ampla, confectionata din metal.

Pantalonasii au devenit mai mult decat necesari in aceasta perioada pentru ca fustele si crinolinele puteau fi ridicate de vant sau se saltau pur si simplu de pe corpul purtatoarei.

La inceputul anilor 1900, Chalmers Knitting Company a modficat salopeta si a taiat-o in doua piese. Apoi a fabricat modele pentru femei din materiale din ce in ce mai fine. Pentru ca femeile participau la mai multe activitati in aer liber, corsetul s-a transformat in bustiera.

In 1913, Mary Phelbs Jacob a confectionat prima bustiera din doua batiste legate la mijloc. In acest timp, dimensiunile pantalonasilor s-au redus considerabil, ajungand in 1920 la dimensiuni asemanatoare cu chilotii obisnuiti de azi.

Pentru prima data in istoria europeana si america, picioarele femeilor au fost lasate partial la vedere. Timpul siluetei foarte femine, cu forme unduioase a trecut. Accentul cade in aceasta perioada pe miscare, tinerete, activitate. Astfel, fustele se scurteaza, bluzele devin mai apropiate de corp iar corsetul si pantalonii isi pierd utilitatea.

Dupa 1920, companiile au inceput sa diversifice oferta de lenjeria intima pentru femei iar 40 de ani mai tarziu, aparitia fustei mini in 1960 a dus la aparitia lenjeriei cu talie joasa.

Mai tarziu, in anii ‘80, inspirati de dansatorii din Brazilia, creatorii de moda lanseaza pe piata lenjeria tanga. Aceasta se imparte in cateva categorii in gunctie de grosimea si forma partii din spate.

Prin urmare, pe masura ce standardele de frumusete ale vremurilor s-au schimbat, precum si perceptia generala asupra corpului femeii, lenjeria intima s-a schimbat. Progresul tehnologic si igiena au avut desigur un cuvant de spus in aceasta directie pentru a usura sarcinile zilnice ale femeii moderne.

foto interior capturi YouTube

foto prima pagina shutterstock femeie in lenjerie intima

---