Maria Banus a debutat in lumea cuvintelor scrise in 1928 in revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. Ea s-a nascut in 1914 si a urmat intai cursurile Facultatii de Drept, apoi pe cele ale Facultatii de Litere. Pe langa operele sale originale, Maria Banus a tradus lucruri importante semnate de Rainer Maria Rilke, Johann Wolfgang von Goethe, William Shakespeare, Aleksandr Puskin sau Pablo Neruda. Mai tarziu, ea a ales sa traiasca in Franta iar lucrarile sale au fost scoase din biblioteci de autoritatile comuniste. Maria Banus s-a stins din viata pe 14 iulie 1999.
Amar
Mi-e inima amara ca palma unde-ai strivit busuioc
si-nghetata ca un sir fermecat de clape.
Da-mi unghiile tale sa zgarii pe cer, un stalp cu funie-n cioc.
Bucurie
Canta, Maria, fluxul,
canta-l acum cand te biruie,
striga-l acum, cand se naruie,
valul, deasupra.
ropotul iar o sa-nceapa,
boltile-s negre de apa
neodihnita.
Bufon
Plange bufonul. Nasul lui carn, fainos,
tremura-n aer. Desigur ca n-are batiste.
Tipa ca-l doare mai tare ca buba din os,
fata cu buze de miere si pleoapele triste.
Chemare
Te-am chemat cu dintii stransi si cu genunchii la gura.
Eram mata la panda. Eram coarda-ndoita.
De-atata tacere imi tremura buza de jos, sleita,
si-n ceafa mancata de vant zace-o grindina sura.
Despartire
Niciodata n-o sa punem alaturi, in noapte, coapse si crestet.
Chemarea se pierde-n vazduhul tomnatec, in maldarul vested.
Stau vietile noastre, sub mastile anilor, la margini de vremuri,
Ca doua triburi pe veci despartite de doua vrasmase totemuri.
Fericire
Te chem asa, smerit, ca pe o zeie,
ce si-ar lasa taramul sau, inaltul,
dar stiu ca esti din lut, o chintesenta.
de duh barbat, de duh copil, femeie,
de Pan, si minte-n sacra lor dementa.
Esti fericirea de-a fi eu si altul.
Furtuna
Mi-e inima clopot de dealuri gafaind a furtuna.
N-am deslusit tunetul. Au fluierat fagii.
Am ametit si pandesc vantul, sa-mi umfle desagii.
