Mai frumos mi-esti prin ciobul de geam, ca roza vitraliilor din Notre-Dame, trandafir de timp statator, gura de cer.
neodihnita.
Bufon
Plange bufonul. Nasul lui carn, fainos,
tremura-n aer. Desigur ca n-are batiste.
Tipa ca-l doare mai tare ca buba din os,
fata cu buze de miere si pleoapele triste.
Chemare
Te-am chemat cu dintii stransi si cu genunchii la gura.
Eram mata la panda. Eram coarda-ndoita.
De-atata tacere imi tremura buza de jos, sleita,
si-n ceafa mancata de vant zace-o grindina sura.
Despartire
Niciodata n-o sa punem alaturi, in noapte, coapse si crestet.
Chemarea se pierde-n vazduhul tomnatec, in maldarul vested.
Stau vietile noastre, sub mastile anilor, la margini de vremuri,
Ca doua triburi pe veci despartite de doua vrasmase totemuri.
Fericire
Te chem asa, smerit, ca pe o zeie,
ce si-ar lasa taramul sau, inaltul,
dar stiu ca esti din lut, o chintesenta.
de duh barbat, de duh copil, femeie,
de Pan, si minte-n sacra lor dementa.
Esti fericirea de-a fi eu si altul.
Furtuna
Mi-e inima clopot de dealuri gafaind a furtuna.
N-am deslusit tunetul. Au fluierat fagii.
Am ametit si pandesc vantul, sa-mi umfle desagii.
Trosnetul padurii-mi scuipa-n urechi ras de aluna.
Gand
M-am lipit toata, lunga si tacuta,
de-un gand ca soldul zglobiu de ciuta,
zvacnind de frica, umed de goana,
gand, gand de codana.
Hora
Pune cuminte urechea
jos langa talpa padurii,
si ai s-auzi ca fetita,
hora fapturii.
Iubire
Cand patimi mici ma tin, ma strang in cleste,
si lacome, ca serpii ma-nfasoara,
te chem - cu forta ta elementara,
iubire, vino, si ma izbaveste.
Mal
numele meu s-a dezlipit de mine
a trecut vadul e dincolo
prin vantul toamnei
prin garla de frunze
de-abia ne-auzim
il zaresc
ma masoara
de pe celalalt mal
cu zambetul lui vinovat si ironic
pe cand eu ma fac tot mai mica
stransa cu genunchii la frunte
in pantecul toamnei.
Nume
Mai frumos mi-esti prin ciobul de geam,
ca roza vitraliilor din Notre-Dame,
trandafir de timp statator,