DESPARTIRE???Ce sa fac???

confuz...

Postat pe 11 Noiembrie 2007 23:39
Buna fetelor!Eu sunt noua pe forum si vreau sa va impartasesc povestea mea:acum 3 ani am cunoscut un baiat,eram in anul 2 de facultate,in anul 4 ne-am mutat impreuna la o garsoniera.Cand ne certam ma jignea,ma imbrancea... . Ne-am cunoscut parintii reciproc si am avut certuri si acasa la el.Mama lui in fata mea este draguta cat sa nu bata la ochi...ca tranteste niste apropos-uri de nu ma vad.Acum i-am reprosat ca ma deranjeaza prezenta unor prieteni,care atunci cand vb cu el la tel se apuca si stariga "hai ca suntem cu 2...lasa-ne" si de aici un scandal monstru...din care nu imi mai raspunde la tel de 2 zile.Oare asta a asteptat???Alt motiv nu vad!Acum am incetat si eu sa il mai sun...dar iau telefonul cu mine si la baie sa vad daca suna... Tot timpul am fluturi in stomac o stare de plas...(oricum sunt desfigurata de plans).Parintii lui cat si ai mei spuneau sa ne casatorim si acum ajungem la o despartire din nimic.Nu mai bine puneam eu piciorul in prag cand se comporta el urat cu mine...totusi exista un motin,nu?Dar asa,pt ca i-am spus ca ms dernjeaza atitudinea unor prieteni...UNDE E IUBIREA DIN 3 ANI???
Draga Daniela... Imi pare rau sa aud ca suferi... E intr-adevar dureros ce ti se intampla si nedrept. Dar trebuie sa iti aduc la cunostinta faptul ca daca s-a ajuns in situatia in care nu te mai cauta, ar trebui sa iti pui intrebari in legatura cu viitorul tau cu acest om. Dar eu cred ca ar fi trebuit sa iti pui intrebari in momentul in care a inceput sa te jigneasca si sa te imbranceasca. O femeie nu trebuie sa suporte astfel de tratamente, nici macar in gluma... Stiu ca problabil ai mai auzit sa ti se spuna ca nu te merita...bla, bla... Dar asa e, din pacate. Uite, iti voi da un exemplu personal, impreuna cu un sfat pe care sper sa il primesti si sa il iei in considerare: Si eu am un prieten (de 4 ani). Au fost perioade si momente in care, daca ne certam, el ma mai imbrancea..in gluma, cica. In fine. Ce am facut? Nu am acceptat situatia si nu am mai vorbit cu el, nu il sunam, il respingeam si ma aratam indiferenta, ca si cum nu imi pasa... pana cand si-a schimbata atitudinea... Acum ne merge de minune si pot sa spun ca EU sunt cea care detine controlul asupra relatiei noastre. Asa trebuie sa faci si tu, draga mea. Nu il mai suna, iar cand te suna el, fii expeditiva. NU II ARATA CA SUFERI, si el va fi intrigat, se va simti motivat sa munceasca mai mult in relatia voastra. Ia fraiele in maini! Daca te iubeste cu adevarat, vei vedea ca sfatul meu va da roade... Iar daca el nu te iubeste cu adevarat, inseamna nu te merita, si e mai bine ca acest lucru s-a intamplat acum decat mai tarziu, cand poate, ar fi fost prea tarziu si ai fi regretat si mai mult. Iti urez mult noroc si fii tare pe pozitii!
sealove Postat pe 12 Noiembrie 2007 04:24
Inca ceva: tine-ma la curent daca vrei cu noutatile. Te pup!

sealove Postat pe 12 Noiembrie 2007 04:27
Draga Daniela. Sunt de acord cu Sealove. Stiu ca acum suferi, dar sa stii ca o sa treaca. Chiar daca acum simti ca tot universul tau se prabuseste peste tine, sa stii ca nu va fi mereu asa. Parerea mea este ca acel baiat nu te merita. Este posibil totusi sa te iubeasca, dar pur si simplu nu stie sa se comporte cu o fata. Stii, si sotul meu era un badaran, la propriu, cand l-am cunoscut. Ma jignea de fata cu alte fete, Zicandu-mi in fata lor 'uite ce frumoasa este ea, de ce nu stii sa te aranjezi si tu ca ea?', si alte chestii de genul. Pana cand la o luna m-am saturat si am pus punct relatiei. Apoi el si-a dat seama cat de mult gresise si a venit la mine si si-a cerut iertare. Iar de atunci nu am mai avut astfel de evenimente. SI uite ca suntem casatoriti si ne merge foarte bine. Capul sus si nu uita ca este femeie, si orice barcbat trebuie in primul rand sa te respecte. AI dreptul la asa ceva. Iar daca el nu stie sa face acest lucru atunci nu trebuie sa te mai ingrijorezi in privinta lui. SI nu uita ca viata este frumoasa, chiar daca in aceste momente nu iti pare asa, si trebuie traita din plin, cu EL sau fara EL. Si la urma urmei daca nu va fi EL va aparea un altul. Iti promit. Multa bafta si nu mai plange pentru el ca nu merita lacrimile tale! Te pup.
bluegirl81 Postat pe 12 Noiembrie 2007 10:04
Pisi,eu am stat 3 ani langa u7n tip care pot sa bag mana in foc k nu m-a inselat nicodata dar ma batea de ma rupea.Asa a inceput si la noi.Tot cu imbranceli si cu vb urate.Din partea lui nu te gandi k din partea mea.Si am fost virgina la 19 ani cand m-am culcat cu el nu te gandi k ma adunase d p strazi...Ma rog mai neimposrtant aspectul asta insa crede-ma k din mom ce a ridicat mana la tine urmeaza si altele.DAK NU E RESPECT NU MAI E NIMIK.Am incercat 2 ani jum sa-l schimb insa degeaba.Nu se merita.Nu e singurul d p fata pamantului.Pune mana si nu te mai gandii la el.Fii mai egoista.Stiu k e greu.si mie mi-a fost insa cand vezi k nu esti respectat si iubit u d c ai faceo ??? Pooop bafta
babymadalusha Postat pe 12 Noiembrie 2007 14:33
Fetelor, am si eu o intrebare pentru voi. Mi-a spus cineva odata ca intr-o relatie, cand dispera dragostea ramane respectul. Nu stiu in ce masura sunteti voi de acord cu asta, dar persoana care mi-a spus-o mi-a devenit ulterior sotie. Cat despre ceea ce a urmat... Sunt total impotriva violentei de orice fel, tot ce ma intereseaza in casnicie e intelegerea, respectul si... dragostea, daca mai poate fi vorba de asa ceva. Oare cer prea mult de la viata? Cum trebuie tratat un partener care nu numai ca a uitat demult ce e aia iubire, care nu are nici cea mai mica urma de respect nu atat pentru cel de alaturi cat pentru propria casnicie, care clameaza sus si tare familia, care tine in brate dictonul de mai sus fara sa se gandeasca o clipa macar ca tangoul se danseaza in doi, care pune interesele altora mult inaintea intereselor de cuplu... si toate astea ar putea continua... Cum ar trebui tratata o femeie care cere sotului ei multa incredere si pe partea cealalta cere sfatul prietenelor pentru divort, iar in ultima instanta, dupa ce a depus toate actele ii zice si sotului ca are nevoie de acordul lui? Cum ar trebui tratata o femeie care asculta si pune pret pe barfe de cea mai joasa speta doar pentru simplul motiv ca vin de la un frate al ei care nu vrea altceva decat s-o vada despartita, o femeie care se plange in stanga si in dreapta ca nu exista comunicare in relatia de cuplu, dar, cand sotul ei incearca sa comunice ea nu face altceva decat sa tranteasca usa amenintand si apeland la vocabularul de rezerva? Ce ati face voi intr-o situatie ca asta?
titelus2003 Postat pe 12 Noiembrie 2007 15:12
Cu ceva timp in urma am trecut si eu printr-o situatie similara cu a ta...aveam o relatie cu un tip care ma iubea la nebunie , dar care era bolnav de gelozie...nu ma brusca si nu ma lovea , dar atitudinea lui si cuvintele spuneau mai mult decat o lovitura...nu am rezistat mult timp in situatia respectiva si am pus punct relatiei...iar , acum , dupa mai bine de 2 ani tipul inca ma cauta si-mi cere sa ma intorc la el , spunandu-mi k faptul k m-a pierdut la facut sa realizeze cat de mult ma iubea...ideea la care vroiam sa ajung este k , indiferent cat de dur ar suna asta , barbatilor le plac femeile puternice, femeile care sa-i controleze , femeile care sa se impuna si nu cele care le cad la picioare si le fac mereu pe plac ...nu ma intelege gresit , ceea ce-ti spun nu e un indemn la a fi dura , ci pur si simplu la a-ti reconsidera atitudinea , la a te aprecia mai mult , la a valora ceea ce esti ... inceteaza sa te mai umilesti pentru un om care nici macar nu te respecta ( in primul rand pt ca te trata urat cand erati impreuna si in al doilea rand pt k de cateva zile nu-ti mai da nici un semn de viata...eu cred ca indiferent de motivul din care v-ati certat , dk el te-ar fi respectat , te-ar fi sunat macar pt a-ti spune k e bine )...stiu ca iti e greu sa te desprinzi acum de trecut , cunosc si eu sentimentul de sufocare si deznadejde prin care treci tu acum...dar crede-ma , peste ceva timp vei privi usurata in urma si vei spune :" Iti multumesc , Doamne , ca am scapat de un astfel de om!"...repeta-ti in fiecare zi : EU MERIT MAI MULT si cu timpul chiar vei ajunge sa crezi asta...
MISS_Marieroseinlove Postat pe 12 Noiembrie 2007 16:24
fetelor..dar knd nu e vorba d nici un fel d violentza din partea lui?..ci pur shy simplu..dupa 3 luni perfecte s sfarseste totul..fara nici un motiv intemeiat.K sa fiu mai explicita..totu porneste d la o simpla cearta,se ajunge sa nu ne mai vdm..1 sapt..ne impakm..dar virtual..adik la tel shy p mess..dar imi spune k nu ne putem vedea ink..pt k are prb d fam,etc;amana 1 luna..stabilim s ne intalnim..dar pt k nam fost p faza si n-am rasp la tel..se amana shy intalnirea:-s..Iar din acel moment se raceste shy mai tare..k mai apoi sa nu mai vbm..deloc..Asta ce inseamna? Am obs k majoritatea celor kre scriu aici au trecut prin multe experiente..mai mult sau mai putin placute..sper s-mi raspundetzi!multumesc:*
annaconda Postat pe 13 Noiembrie 2007 00:34
draga annaconda, inevitabil am observat magica cifra la care se raporteaza vechea zicala: "orice minune dureaza 3 zile"...ca sunt 3 saptamani, luni, ani, tot acolo se ajunge. la faza ca se ajunge sa nu va mai vedeti, discutiile virtuale nu mai au acelasi farmec ca la inceput, iar intr-un final nu va mai vorbiti deloc...cunosc...si pot spune ca...omul e facut sa treaca prin multe...doar de el depinde cat de altruist, realist sau/si idealist este.in functie de ceea ce face..intotdeauna omul va trebui sa suporte consecintele faptelor lui. cat despre relatia ta minunata care s-a sfarsit tragic...dupa 3 luni, pot spune doar ca ar fi cazul s-l lasi balta. e clar ca are alte prioritati, iar tu nu te numeri printre ele. daca intr-adevar dorea o continuare, nu se lasa pagubas doar fiindca te-a sunat o singura data cand tu nu ai fost pe faza...si drept urmare...s-a dus totul. nu.poate asa trebuia sa se intample...gandeste-te de cate ori te-ai dus la bai e cu telefonul dupa tine sperand doar doar va suna. soarta a facut ca singura data cand nu ai fost "pe faza" sa te sune. toate au rostul lor pe lumea asta. incearca sa intelegi care si mergi mai departe! capul sus!
ambiguitate Postat pe 13 Noiembrie 2007 09:15
in primul rand iti spun buna daniela. in al doilea rand iti spun bine ai venit in lumea noastra...a naivelor. m-a impresionat povestea ta...am o oroare de chestii dinastea mai ales dak el se comporta asa cu tine...intreba-te dak era iubire ceea ce credeai tu. cant te neglijeaza din cauza prietenilor e un semnal de alarma dar cand ajunge sa te imbranceasca pentru ei trebuie sa tragi semnalu. si eu am o relatie de 1 an si jum cu un baiat si vreau sa iti spun ca am facut atatea sacrificii, l-am iertat de nu stiu cate ori asta pentru k il iubesc. siu ce insemna sacrificiu dar cand simti ca te depaseste trebuie sa lasi totul si sa o iei de la capat ca deh...asa e viata, mai cazi te mai ridici.tu puneti sperantele in ceva in orice, creaza-ti un tel pe care vrei sa il atingi si momentele de criza vor disparea usor. nu te mai gandi la iubirea vostra si la momentele frumoase pe care le-ati petrecut impreuna. gandeste-te ca totul a fost o minciuna si ca adevarul e ca nu te-a meritat nici o secunda. e cineva undeva si pentru tine. crede asta.te pup si sa ai grija de tine!
Postat pe 13 Noiembrie 2007 11:22
pt titelus:ne-ai intrebat ce am face noi intr-o situatie similara...hmm...greu de spus,in primul rand sa stii ca imi pare sincer rau ca treci prin asa ceva..mai dramatic e ca tu o iubesti iar ea...din cate ai relatat..nu cred sa te mai iubeasca...n-o vad sa mai lupte pt casnicie...oare de ce?poate ai gresit tu cu ceva?poate nu mai are puteri sa lupte..daca nu e nici una din astea..poate e indragostita de altcineva...cacci..sincer si eu sunt influentata de familia mea ca barbatul cu care m-am casatorit nu mai e cel de care m-am indragostit..si multe altele,dar eu nu-i bag in seama caci inca il iubesc,sau nu,am incercat sa sckimb raul din relatia asta,dar...am obosit,nu mai am pt ce lupta...de asta iti zic..poate gresesti si tu...si nu iti dai seama,cum nici sotul meu nu realizeaza!!!si deja simt ca-mi pierd interesul pt el...
olly25 Postat pe 13 Noiembrie 2007 12:04
am citit povestea ta si m-a inmpesionat!!!imi pare rau ca aud astfel de intamplari in viata noastra,a femeilor care...poate chiar nu meritam astfel suferinte!parerea mea este sa incerci sa rupi totul cu acest barbat pt k nu vei fi fericita alaturi de el...si eu am trecut printr-o deceptie de curand,si imi este fff greu sa-l uit dar este mai bine asa pt k eram constienta k nu voi fi fericita alaturi de el,dar in niciun caz nu il voi uita pt k a fost prima iubire... nu a stiut sa pretuiasca ce a avut langa el...cel ce nu pretuieste pierde...si isi da seama prea tarziu!dar tu sti cel mai bine ce ai de facut!iti urez succes si fericire...dk vrei sa mai vb.cu multa placere...pupici!!!
Postat pe 15 Noiembrie 2007 10:29
daca nu te respecta poate sa se duca invartindu-se. Nu mai suferi ca e un dobitoc si nu te merita. ALTUL!!!Barbatii sunt ca taxiurile, tine minte!
scratty Postat pe 15 Noiembrie 2007 12:43
Pentru titelus, dar si pentru restul... Intr-o relatie nu exista adevaruri absolute. Si asa cum "it takes two to tango", da, si pentru distrugerea unei relatii sunt necesare tot doua persoane. Tot ce vine din exterior are putere atata vreme cat unul dintre voi cedeaza. Nu e vina fratelui sotiei tale. Probabil ca nu v-ati sincronizat la un moment dat si de acolo a plecat totul. Dar, asa cum noi femeile spunem suratelor noastre ca nu merita sa fie umilite si sa sufere, acelasi lucru este valabil si pentru tine. Suferinta este aceeasi, fie ca esti femeie sau barbat. Daca sotia ta a demaract actiuni in vederea divortului, iti datorezi doar acele incercari care sa iti garanteze ca ai facut tot ce ai putut pentru a lupta pentru casnicia ta (daca asta este ceea ce iti doresti). E mult mai greu sa iesi dintr-o casnicie decat dintr-o alta relatie. Dar nu imposibil. Si oricine merita sa fie fericit. Nici femeile, nici barbatii nu sunt "ca taxiurile". Nu exista decat un suflet pereche si daca la un moment dat credem ca l-am gasit, nu e usor sa renuntam. DAR e usor sa ne inselam... :-) Dragostea nu are varsta, insa pentru aceia dintre voi aflati la varsta experimentelor, just a thought: pana ce nu ati terminat de experimentat, nu va asteptati la stabilitate.
Postat pe 16 Noiembrie 2007 11:44
pt. Titelus, a-si spune ca esti zodie de foc,tu nu poti intelege de ce sotia ta se comporta astfel cu tine cu casnicia ei.Si totusi se poate afla raspunsul :)
Postat pe 17 Noiembrie 2007 22:10
ce atata bla bla? lasa-l. ce draq esti asa fraiera. este o jigodie si tu stai sa ceri sfaturi despre ce sa faci? nu e evident ce trebuie sa faci? jesus....
Postat pe 19 Noiembrie 2007 12:15
3 ani zici? Pacat ..si care e oful nostru al tuturor .. cum naiba am rezistat atat,Eu am avut o relatie de 2 ani care s-a terminat acum in preajma Sarbatorilor.Desi pe mine nu m-a imbrancit s-a intamplat de cateva ori sa fie violent si sa ma sperie rau.Cum s-a terminat? Am lasat de la mine pana cand am ajuns in situatia in care eram iubita ideala,nu puneam prea multe intrebari,nu ieseam din casa si daca ar fi facut ceva care in mod normal m-ar fi deranjat ,as fi trecut cu vederea..deh maturizare morala... PE NAIBA! Ce s-a intamplat a cautat sa se poarte cat mai urat posibil ,motive de cearta ,"ca nu se simte apreciat si iubit"=DUPA TOT CE AM FACUT.Asta ma intreb si eu unde e omul de odinioara si dragostea de acum 1 an? Am cedat efectiv psihic cand am vazut ca-mi reproseaza lucruri care nu aveau nici un rost ,exemple de alte relatii care s-au terminat si apoi au reinviat dupa 3 4 ani,dupa ce mi a zs ca eu nu-l iubesc suficient de mult...Barbatii sunt lasi... nu recunosc ca nu te mai iubesc dar nici nu te lasa sa traiesti linistita ,macar un lucru e sigur ,dupa ce am hotarat de comun acord sa ne despartim cu show ca el nu vrea asta si implorari sa ma sune ... ca "NU POATE STA FARA MINE" au trecut deja 2 sapt jumate si nici macar un semn de viata .Il stiu de cand eram un mic copil,practic m-am maturizat alaturi de el.. am fost mereu o personalitate puternmica ,dar acum ,ma intreb unde am disparut? Am doar un singur regret,faptul ca mi-am pierdut fericirea si personalitatea .Lucurile astea se recapata cel mai greu,nu iubirea .Iubirea ,te stergi undeva cu ea.Vine si trece vine si trece... important e sa ai sufletul impacat si tu nu-l ai.Nici eu .Accepta ideea ca a bate sau a maltrata pe cineva chit ca e fizic sau psihic nu este o dovada de dragoste ci mai degraba una de masochism
Postat pe 30 Noiembrie 2007 02:15
nu crd ca v-ati desp dintr-un nimic, v-ati desp ptr ca o rel ca asta nush dak mai avea un viitor, dak era asa violent din cate am inteles eu si f certaret si tot materialu, eu zic sa zici mersi ca n-ai apucat sa ai copii cu el. ce te faceai dak ajungea sa te bata sa te injure de fata cu copii sa te dea afara, doamne fereste am auzit cazuri, si stai linistita, viatza nu s-a term aici, (asta e opinia mea, aku decizia iti apartine, nu tre sa te iei dupa toata loomea, tre doar sa ai incredere in tine)
Postat pe 2 Decembrie 2007 11:08
buna.ma regasec in intamplarile voastre...numai ca eu nu am reusit sa pun punct.suntem impreuna de 4 ani si ne certam des si ff rau...da in mine de cate ori se enerveaza si aici nu ma refer la o palma ci la fapte mult mai grave(trantit pe jos,cap de pereti,buza sparta,ba chiar si un deget rupt).ceva ma tine pe loc si nu imi dau seama ce;iese cu prieteni pe mine ma lasa acasa(exact cum spunea cineva mai sus...daca intreb ceva raspunde raspicat...asa ca am invatat sa tac) nu eram o fire slaba pana sa fiu cu el,ba dimpotriva toti prieteni ma admirau pt cat de curajoasa si ambioasa eram,acum nu ma mai recunosc.......de ce nu pot pleca??? nu sunt dependenta de el dpdv financiar,locuim impreuna si as putea spune ca eu intretin casa si dpdv financiar si gospodaresc....el nu face nimk.Sunt chiar invidioasa pe cele care au putut sa iasa dintr o astfel de relatie.....plssss spuneti mi si mie secretul.Eu ma simt totdeauna vinovata pt faptul ca da in mine,el mereu spune ca e vina mea.De la ultima cearta(acum 2 sapt-cand a dat in mine pt ca am indraznit sa l intreb de ce si a pus bluza murdara in sifonier si nu la baie) cand mi am facut bagajele sa plec(si el a inceput sa planga sa nu plec cai pare rau si nu se va mai intampla)totul e ok...dar oare sa fie asta sf calvarului????Am citit multe pareri pe aici si din cate am auzit genul asta be barbati nu se schimba niodata...PLS HELP!
Postat pe 8 Decembrie 2007 03:36
Dumnezeule mare, ce calvar traiesti. ti-e frica cu el,dar ti-e mai tare frica fara el... il iubesti si nu stii de ce, pt ca si tu singura ai vazut ca nu merita.te minti cu reactiile lui de plans etc...dar ce se intampla cu celelalte?sa dea in tine nu il doare sufletul, sau sa te jigneasca? probabil ca nu vrea sa te piarda pt ca nu te sprijina financiar, ii faci curat in casa, are mereu la dispozitie o femeie... etc. cred ca dca ar fi fost normal sa si-o traga cu maica-sa, acum ar fi locuit cu ea..nu cu tine. are mai multa nevoie de comoditate pe care tu singura io oferi pe tava,fara nici un efort.. si el face ce vrea. stiu ca il iubesti,probabil ca iti iamginai altfel viitorul cand l-ai cunoscut...dar uite ca nu e asa cum ti-ai dori.nu-ti fie teama sa o iei de la inceput cu altcineva,si nu-ti fie teama ca nu o sa mai iubesti la fel.defectul nostru este ca in timp ce inaintam in varsta ajungem sa iubim mai intens, sa acceptam mai usor si sa renuntam mai greu. curaj,si fruntea sus!nu il lasa sa te transforme intr-o sclava!
Pok3rC4t Postat pe 8 Decembrie 2007 03:52
pt theodora22: cred k faptul k tu intretzii casa ar trebui satzi dea mai multa incredere in tine, ar tb sa te simtzi independenta si de aici ar tb sa rezulte puterea de a-l lasa... poate asta o fi secretu. Si foarte important e ca dupa ce pleci sa ai in permanenta pe cineva langa tine, pariniti, prietene whatever... asa o sa treci mai usor peste...
Postat pe 8 Decembrie 2007 22:59
draga theodora22 adica prietenul tau nu lucreaza nicaieri?parintii tai stiu de situatia in care esti?
shea Postat pe 18 Decembrie 2007 12:38
Daniela,o sa-ti fie greu o perioada dar lasa-l .La fel am suferit si eu dupa o relatie de 8 ani nu de 3 ani, dar am reusit sa trec si mi-am impus sa nu mai plang niciodata in viata mea din cauza unui barbat.Suntem femei suntem puternice si ...TOT INAINTE cu fruntea sus.Multumesc celui de sus ca mi-am gasit jumatatea vietii mele atunci cand ma asteptam mai putin.Asa ca te rog eu sa incerci sa stergi cu buretele chiar daca sunt 3 ani.
lumida Postat pe 18 Decembrie 2007 13:55
paraseste-l. dc? A DAT IN TINE!!!!!!!! NU ESTI ANIMAL!
Postat pe 18 Decembrie 2007 19:00
s-a scris aici ca barbatii sunt ca taxiurile. adica, mai exact cum, ca eu n-am inteles faza? pentru toate celelalte care stati langa/cu barbati care nu va respecta, va violenteaza, fizic, sau/si psihic, si va trateaza ca pe sclave, va anuleaza personalitatea, va zic doar atat : LASATI-I, pe ei, barbatii astia de 2 bani!!! nu va fie teama s-o luati de la capat, mai ales ca sunteti tinere si foarte tinere majoritatea. eu am facut la fel. dupa o casnicie de 5 ani jumate am lasat totul in urma, am divortat, intr-o luna jumate, si am luat viata de la capat. si, desi in momentul ala nu credeam c-o sa mai vreau vreo relatie adevarata, vreun barbat prin preajma mea, atat eram de zombie, umilita etc, nu credeam c-as putea sa mai iubesc, UITE CA S-A INTAMPLAT! asa ca nu va lasati calcate in picioare de barbati, nu va irositi langa barbati care nu va apreciaza si nu va iubesc asa cum sunteti. si nu va ingrijorati ca veti ramane singure. veti vedea ca nu-i asa, si ca nu trebuie sa alergi dupa barbati ca sa prinzi vreunul, o sa vina cel potrivit la momentul potrivit. ca, zicea marylin monroe o vorba tare faina : 'dupa barbati si tramvaie sa n-alergi niciodata! intotdeauna va veni altul..." si asa e!!!
Postat pe 19 Februarie 2008 20:57
eu as alerga dupa tramviaie mai degraba,la traficul din Buc,pierzi unu la timp,vine altu...peste nu stiu cat,si intarzii la serviciiu :) in rest intru totul de acord cu afirmatia ta ! sper sa mai dai sfaturi fetelor si pe alte forumuri ,eh,daca s-ar tine cont si de ele...nu s-ar mai vaita fetele,ar deschide barbatii forumuri sa se planga :) ce m-as mai bucura
lief Postat pe 20 Februarie 2008 13:39
Sincera sa fiu nu stiu cum ai putut sa stai ku el dupa tot ce ti a facut?Kum poti sa iubesti un om kare te trateaza k un animal?De fapt mai rau k pe un animal.De ce il lasi sa te umileasca in felul asta?Am ramas perplexa cand ti am citit povestea.Si stii ce cred eu sincer?k nu te a iubit niciodata,sfaturile sunt usor de dat dar paraseste l kat mai repede...DACA NU TE AJUTI TU SINGURA CINE SA TE AJUTE?AI INCREDERE IN TINE SI MERGI MAI DEPARTE...SI NU PRIVI IN URMA...
sireny Postat pe 20 Februarie 2008 14:02
sal,ma numesc esty si as vrea sa iti spun k nu merita sa plangi si eu sunt in aceeasi situatie ca si a ta doar k la mine e si mai grav pentru k intre noi exista si un bebe de 7 luni.exact la fel face si al meu cu mine,nu mai stiu ce sa fac as pleca de la el dar sufar pentru k il iubesc.rsp.pupik
Postat pe 4 August 2008 00:25
sal fetelor,ma numesc esty si sunt noua pe forum am 18 ani si sunt disperata.as vrea sa va povestesc viata mea si as avea nevoie de un sfat.eu si iubitul meu ne-am cunoscut in urma cu 3 ani,a fost totul k si o poveste pana ce eu(dupa 2 luni)m-am mutat cu familia in italia,relatia noastra a continuat l-am dus cu mine acolo.Dupa care la 1 luna am am ramas gravida,am hotarat sa tinem copilul,el in acest timp s-a intors in tara cu motivul k face sc de soferi.a fost bine s-a intors la mine am nascut.totul bine pana acum 2 luni ce ne-am intors in tara si ne-am mutat la parintii lui.S-a schimbat radical.pentru el parintii lui sunt mai importanti k si mine.imi vb f urat ,se comporta cu mine k si cu un gunoi.ma minte,imi da motive sa fiu geloasa,nu vrea sa iesim in oras,el vrea doar libertate deplina.ma gandeam sa plec la casa parinteasca,el imi spune k nu il intereseaza de mine si k nu ar venii dupa mine.parintii lui il influenteaza si sunt niste prefacuti.spunetimi va rog ce sa fac,cum sa procedez sa fie bine,pentru k il iubesc si nu vreau sa il pierd.mulumesc!
Postat pe 4 August 2008 01:13
Buna,Esty..Imi pare sincer rau pentru ce ti s-a intamplat!Nu stiu ce varsta are iubitul tau,dar cu siguranta e imatur..Nu stiu daca a fost cea mai buna solutie sa faci un bebic la o varsta asa frageda si fara o baza solida in relatia cu iubitul tau.Dar...fiecare gresim in viata mai mult sau mai putin.Acum,ca faptul e consumat,tot ce-ti pot spune este sa lupti pentru tine si bebelasul tau!Ai atu-ul varstei si forta inegalata a mamelor!Gandeste-te ca fiecare dintre noi avem un destin si o cale de urmat si indiferent cat ne-am opune,vom urma tot calea destinului..Cu alte cuvinte,asa a fost sa fie,si ce va fi..va fi!Asa ca..mergi la parintii tai unde vei gasi un sprijin sigur si o dragoste sincera,incearca sa lupti in primul rand pentru tine,copil si cei care-ti ofera dragoste sincera(parintii)si dovedeste ca esti un om puternic.Barbati nemernici sunt pe toate drumurile...dar tu vei fi cu siguranta o mamica tanara,frumoasa,curajoasa,independenta,puternica...si vei ajunge sa trantesti usa in nas multor mascarici care vor incerca sa se mai joace cu viata ta.Gandeste ca daca "iubitul tau"va fi sa fie al tau,veti fi impreuna..daca nu,Dumnezeu care iubeste sufletele pure ca al tau si al bebelasului tau,iti va scoate in cale un barbat! demn de tine si de rodul dragostei tale! Capul sus!!!Ceea ce nu ne omoara,ne intareste!!!!Iubeste-ti copilul si vei gasi forte nebanuite de a lupta pentru voi!Te admir pentru curajul de a pastra copilul si sunt convinsa ca vei ajunge o femeie puternica de care copilul tau va fi mandru! Hai,ridica-te ca pasarea Phoenix si mergi mai departe fara regrete,cu credinta si speranta!Va fi bine! Te imbratisez cu drag si iti doresc numai bine!! ClauDita
kytty33 Postat pe 4 August 2008 09:15

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Hello ..	20	De la: luchianramona 25 Februarie 2011 14:03
el sau ....ce ma sfatuiti?	19	De la: keep_shining 21 Ianuarie 2010 16:12
ce i-am face unui barbat cu doua foste neveste, 2 copilasi abandonati si multe amante	31	De la: Ralukutzza 9 Septembrie 2009 17:57

Ajutati-ma	2	De la: Valentina90 9 Iulie 2011 00:03
Un sfat	15	De la: animallover 30 Iunie 2011 15:30