Drame si Solutii

De la: etta70, la data 2008-03-19 16:29:44 Cred ca pentru mine primul hop din viata a fost sarcina si nasterea baiatului meu:sarcina toxica,chinuri groaznice la nastere(dureri la 2-3 min. timp de vreo 1o ore fara a ti se da atentie,noapte fiind),scor Apgar al copilului=6(cand un scor bun este 9-10).....nu va speriati,fetelor,ca nu se intampla tuturor.....dar cred ca adevaratul hop a fost depresia postnatala care a urmat!!!....si care m-a chinuit timp de aproape un an!!!....si daca nu era sotul meu langa mine.....poate acum eram,cum am mai spus in alte comentarii,cu aripioare negre pe umeri,daca intelegeti....si nu ca sa scap eu de "probleme",ci pentru ca simteam ca devenisem o povara.....de ce ???....pentru ca imi respingeam copilul,nu voiam sa-i dau sa suga,imi era chiar frica de el,nu mai faceam nimic,nici nu mai voiam sa traiesc...in acele momente,aveam de toate(si un sot bun,si un copil sanatos,si o situatie materiala buna,si parintii langa mine) si totusi... nu aveam nimic!!!......de atunci eu pun pe primul plan sanatatea si iubirea si intelegerea.....pentru ca daca nu esti sanatos degeaba ai de toate pentru ca nu te poti bucura de ele.....si cu ajutorul dragostei si intelegerii si increderii sotului meu am putut depasi acest moment dificil.....unul dintre multele prin care am mai trecut:un accident ulterior al sotului meu in care a fost precum pisica cu 9 vieti,lipsa serviciului cam 9 luni de zile,amandoi in acelasi timp(va inchipuiti cum e sa mananci cartofi cu paine ca sa ai ce-i da copilului sa manance si sa-ti vinzi bijuterii ca veneau sarbatorile si nu avem ce pune pe masa???),posibilitatea pierderii casei pe care o pusesem gaj la un imprumut,moartea parintilor mei in situatii fulgeratoare,pragul unui divort(oare va vine sa credeti ca si eu am fost in pragul unui divort???),etc,etc.....si de aceea ,cum zicea si Puffilici,problemele si greutatile nu m-au facut mai rea sau mai egoista sau mai rece.....din contra,mi-au accentuat credinta mea ca dragostea,increderea,vorba buna,diplomatia,optimismul fac minuni in fata piedicilor.....si totodata greutatile te calesc si te fac sa fac sa gandesti de doua ori inainte sa spui sau sa faci ceva.....va pup si va urez numai de bine!!!

De la: butterflylili, la data 2008-03-19 15:22:02Eu sunt suparata acuma...sotul meu e in spital suspect de o boala nemiloasa...suspect...acuma sunt in momentul in care ma rog la Dumnezeu.Dar orice ar fi vom trece impreuna fiindca ne iubim.Pe aceasta cale le multumesc tuturor care m-au incurajat.Si as vrea sa va scriu unul din multele mesaje care mi le-a trimis din spital exact cum a scris el:"Afara este vremea asa de urata,asa ca ma refugiez in gandurile mele,unde vremea este frumoasa...pentru ca acolo esti Tu!Te iubecs."E cel mai scump barbat...si il iubesc din toata inima si cu toata fiinta mea.

De la: nor_pufos, la data 2008-12-03 13:39:14

De la: etta70, la data 2008-03-19 16:29:44 Cred ca pentru mine primul hop din viata a fost sarcina si nasterea baiatului meu:sarcina toxica,chinuri groaznice la nastere(dureri la 2-3 min. timp de vreo 1o ore fara a ti se da atentie,noapte fiind),scor Apgar al copilului=6(cand un scor bun este 9-10).....nu va speriati,fetelor,ca nu se intampla tuturor.....dar cred ca adevaratul hop a fost depresia postnatala care a urmat!!!....si care m-a chinuit timp de aproape un an!!!....si daca nu era sotul meu langa mine.....poate acum eram,cum am mai spus in alte comentarii,cu aripioare negre pe umeri,daca intelegeti....si nu ca sa scap eu de "probleme",ci pentru ca simteam ca devenisem o povara.....de ce ???....pentru ca imi respingeam copilul,nu voiam sa-i dau sa suga,imi era chiar frica de el,nu mai faceam nimic,nici nu mai voiam sa traiesc...in acele momente,aveam de toate(si un sot bun,si un copil sanatos,si o situatie materiala buna,si parintii langa mine) si totusi... nu aveam nimic!!!......de atunci eu pun pe primul plan sanatatea si iubirea si intelegerea.....pentru ca daca nu esti sanatos degeaba ai de toate pentru ca nu te poti bucura de ele.....si cu ajutorul dragostei si intelegerii si increderii sotului meu am putut depasi acest moment dificil.....unul dintre multele prin care am mai trecut:un accident ulterior al sotului meu in care a fost precum pisica cu 9 vieti,lipsa serviciului cam 9 luni de zile,amandoi in acelasi timp(va inchipuiti cum e sa mananci cartofi cu paine ca sa ai ce-i da copilului sa manance si sa-ti vinzi bijuterii ca veneau sarbatorile si nu avem ce pune pe masa???),posibilitatea pierderii casei pe care o pusesem gaj la un imprumut,moartea parintilor mei in situatii fulgeratoare,pragul unui divort(oare va vine sa credeti ca si eu am fost in pragul unui divort???),etc,etc.....si de aceea ,cum zicea si Puffilici,problemele si greutatile nu m-au facut mai rea sau mai egoista sau mai rece.....din contra,mi-au accentuat credinta mea ca dragostea,increderea,vorba buna,diplomatia,optimismul fac minuni in fata piedicilor.....si totodata greutatile te calesc si te fac sa fac sa gandesti de doua ori inainte sa spui sau sa faci ceva.....va pup si va urez numai de bine!!!

cum ai scapat de aceea depresie postnatala?