Cum o iei de la inceput intr-un oras cu totul nou?

poti iubi adoua oara

a face sau a nu face un copil...

marydya Postat pe 13 Iulie 2008 00:29
De cateva luni viata mea a luat o intorsatura cu totul neasteptata. Traiesc acum intr-un oras nou si tot ce am nu este decat un job oarecum bun, un prieten in capatul celalalt al tarii pe care il vad destul de rar si atat. Pana acum am incercat tot posibilul sa imi umplu timpul la maximum astfel incat sa nu simt presiunea singuratatii in care ma afund din ce in ce mai mult. Acum insa... imi dau seama ca am epuizat toate bateriile. Weekendurile in loc sa ies in oras stau acasa si caut filme pe odc care sa imi umple timpul. As prefera de o mie de ori sa ies la cinematograf sau intr-un club. Dar cum sa fac asta singura? E de-a dreptul stupid. Am 24 de ani si ma simt ca si cand as fi batrana, singura, inchisa intre 4 pereti dintre care ma scoate doar jobul pe care il am sau prietenul in rarele sale vizite. Simt nevoia sa schimb ceva in tot peisajul acesta. Are careva vreo idee?
ia-ti catel! el te va scoate din casa in fiecare zi, sa-l duci in parc. si acolo sigur o sa te imprietenesti si cu alti tineri. sau intr-o zi cand iesi de la job, intreabati colegele '-fetelor, ce faceti azi? nu aveti chef de-o cafea?" sau daca sunt majoitatea baieti, spune de bere. sau film, sau pizza, sau gratar in weeekend..........sau mers ;la piscina. nu astepta sa te ia altii cu ei............cheama-i tu. bafta!
dienuta_nou Postat pe 13 Iulie 2008 10:24
Va aduceti aminte de reclama aceea, sprite iti spune pe bune? avea o replica tare simpatica "Hei, sefu, fetele simt imediat cand esti disperat" Deocamdata nu am ajuns in starea aceea, de a fi "disperata" (cred) pentru ca pana acum mi-am umplut timpul cu tot ce s-a putut numai sa nu ma simt singura. Ori lucram pentru servici ore suplimentare, ori faceam proiecte pt master, ori plecam in deplasari cu serviciul... La un moment dat m-am apucat chiar sa fac doua lucrari de licenta pt altii, mai mult ca sa am motiv sa imi mai umplu timpul cu ceva si sa imi tin mintea ocupata. Ar trebui sa fiu multumita pt ca locuiesc singura intr-un super apartament in Dorobanti. Dar cum pana a veni in Bucuresti nu stiam ce inseamna sa stau singura, am senzatia ca sunt ca intr-o inchisoare. Nu am stare sa stau intr-un loc, trebuie tot timpul sa fac ceva...Iar cand epuizez toate variantele merg la shopping. Nici macar in cluburi sau la o terasa nu reusesc sa merg pt ca nu am cu cine. Singurele persoane pe care le cunosc sunt deja cu ale lor.. au o casa...o relatie stabila... iar preocuparile lor sunt foarte restranse. Eu inca simt nevoia sa ma distrez, macar din cand in cand. Iar cel mai grav este ca chiar daca as reusi sa ies intr-o seara undeva, m-as confrunta cu crizele de gelozie ale prietenului meu care, fiind departe, s-ar simti amenintat in relatia noastra, chiar daca nu ar avea motive intemeiate. Nu l-as insela nici in ruptul capului dar stiu ca pentru el, numai gandul ca nu e alaturi de mine, devine chinuitor.

marydya Postat pe 16 Iulie 2008 00:32
:) pai ai avea 2 solutii pentru problema ta... daca prieteneul tau te iubeste... convingel sa va mutati amandoi unde esti u.... a dopua solutie ar fi... sa il parasesti.... ar mai fi si o a treia solutie... sa te muti tu la prietenul tau.... ce alegi:P
Postat pe 11 August 2008 17:18
Vai! Marydya te admir! Eu in 37 de ani n-am avut curajul sa parasesc nici macar cartierul in care m-am nascut! Cel mai frumos lucru in toata povestea asta este ca ma intalnesc cu prieteni din copilarie si in timp ce noi stam la o sueta, copii nostri se joaca impreuna. Probabil ca noi ardelenii suntem mai nostalgici si nu ne plac schimbarile radicale...
Lucia1971 Postat pe 9 Septembrie 2008 09:55
e greu sa o iei de la inceput si sa-ti gasesti locul...intr-un oras nou si total nercnoscut tie,vad ca locuiesti in bucuresti,deci te-ai mutat aici...poi draga mea,pe formum aici poti gasi multe persoane cu care sa iesi la un film...sau la o plimbare prin parc...nu trebuie sa te claustrezi in casa....ia zi-mi pe unde stai?
dydy88 Postat pe 9 Septembrie 2008 10:41
Chiar "tare". Tu iti doresti mai mult sa fii acasa la tine, cu familia, iubitul, prietenii tai si eu imi doresc la fel de mult, ba chiar mai mult, sa plec de acasa, sa ma stabilesc la bucuresti, sa-mi gasesc mai repede un job... Eu am terminat anul acesta facultatea in bucuresti si acasa, nu mi-a mai ramas nimic, prieteni, nimic... Am inceput de curand un curs, prin zona ta, langa Piata Dorobanti. Ador zona aceea.
Postat pe 10 Septembrie 2008 09:47
Stiu ca e greu dar nu trebuie sa disperi. Uite,la mine a fost mult mai greu: am venit in Suedia la prietenul meu (el era deja aici de cativa ani si cunostea orasul in care locuim),lasasem in urma toti prietenii (si crede-ma ca eu aveam o viata foarte activa in Romania-Cluj mai exact),familia, nu aveam internet,nu cunosteam pe nimeni, vremea era urata, aveam stari de neliniste,orasul nu-l cunosteam, nu aveam o prietena cu care sa vb, doar pe el si o bicicleta cu care mergeam la cumparaturi sau la plimbare ca sa cunosc orasul. Ce sa mai zic de limba?! E o limba grea si imi ziceam ca niciodata n-am sa fiu in stare sa zic 2 cuvinte. A fost foarte neplacut,ma simteam singura,pt ca el era la lucru,mai si plangeam de singuratate, ma ingrasasem 8 kg si toate astea au disparut cand am inceput cursul de suedeza pt imigranti. Si acum mai am momente de singuratate dar m-am obisnuit aici si totul merge mai bine. Ideea e sa-ti faci prieteni,si cum zicea Gabriell, ai 3 optiuni....voi 2 trebuie sa faceti alegerea.
emyia Postat pe 10 Septembrie 2008 10:34
macar esti tot in tara ta.Dar eu anul viitor trebuie sa o iau de la capat intr-o alta tara.Si ma duc singura..si acolo cunosc doar o persoana.Sa vezi atunci perioada lunga de acomodare...mi-e si groaza cand ma gandesc ce greu o sa fie la inceput...Dar sunt convinsa ca totul va fi bine, ca intre oameni ma duc
DeeaCatalina Postat pe 10 Septembrie 2008 11:37
Cand eram acasa, abia asteptam sa plec... Cred ca fiecare dintre noi, copil fiind, voia sa creasca mare si sa ajunga doctor... Avem o nerabdare de neinchipuit in a trece cat mai repede prin etapele vietii, ca mai apoi, privind in urma sa realizam ca nu am trait suficient. Elevul din gimnaziu viseaza sa ajunga licean, liceanul sa ajunga la facultate; la facultate isi cauta deja un job, ca sa se simta "responsabil"... se poarta jobul pe perioada facultatii sau implicarea in orice activitati care sa se adauge la cv-ul bogat, si a intra cat mai pregatiti pe campul muncii... banii de buzunar de la parinti devin o rusine, banii care ajung in buzunar prin truda proprie o mandrie... apoi apare sentimentul unui grad sporit de intimitate, "caministii" devin old fashion iar o garsoniera sau un apartament in chirie suna din ce in ce mai bine... ca inseamna a fi in rand cu lumea... In clipele mele de melancolie ma uit in urma... Dar sunt atat de prinsa de agitatia zilelor prezente si a grijilor de maine incat nu am timp prea mult sa stau in loc. M-am adaptat la Bucuresti, la stilul de viata... Dar cred ca am senzatia aceea cand simti ca ceva nu iti prieste. Nu am acel "ceva" in viata mea care sa imi incante zilele. Ma indrept in directia stabilita, imi continui munca, masterul curge si el...Si parca totul e prea sec, prea gri. Cred ca singurele clipe adevarate cand simt ca traiesc ceva mai mult, e cand imi revad prietenul. Atunci, normal, se mai imbujoreaza situatia.
marydya Postat pe 10 Septembrie 2008 17:18
vai draga...esti in aceeasi situatie ca si mine dar mai rau eu sunt si intr-o tara straina...
Postat pe 12 Septembrie 2008 14:30
Am trecut si eu prin ceva asemanator. De o luna jumate m-am stabilit in Timisoara. Cand am venit aici nu cunosteam pe nimeni, imi imaginam ca o sa stau doar inchisa in casa si o sa plang. Toti prietenii mei ramasesera in Cluj, familia in Maramures, prietenul departe si el...Dar nu a fost deloc asa. M-am adaptat foarte repede si mi-am facut multi prieteni. Norocul meu e ca am doar colegi tineri si simpatici, majoritatea baieti Nu am asteptat sa i se faca cuiva mila de mine, i-am intrabta cand ies si m-am dus cu ei la bere inca din prima saptamana... Incearca sa te imprietenesti cu colegii/colegele si sa iesi cu ei. Nu e bine deloc sa stai in casa si sa-ti tii mintea ocupata scriind lucrari de licenta pentru altii. Normal ca e sec si gri doar munca si scoala...Chiar si pe anumite forumuri poti sa-ti faci prieteni si sa ai cu cine iesi... Iti doresc sa te adaptezi cat mai repede si viata ta sa prinda putina culoare (poate roz :P)
Krisss Postat pe 12 Septembrie 2008 14:34
si eu sunt in situatia ta singura intrun oras nou (dupa 3 ani nu mai e asa nou)si desi nu cunosc multi oameni si cei care ii cunosc au grija sa ma faca sa nu ma simt asa de singura sunt momente cand ma simt singura si nu stiu ce sa fac norocul meu e k nu prea am timp liber si cand am ma duc la shopphing si vb enorm de mult la tel .lncearca sa te rationalizesi cu oamenii din jurul tau poate sunt si alte persoane in aceiasi situatia ca a ta si poate asa ai si u cu cine sa te distrezi putzin k doar macar atata meriti si u?
bestiuitza Postat pe 15 Septembrie 2008 21:57
la sfarsitul saptamanii plec si eu din bucuresti la brasov.mai intai pentru o luna...dar presimt ca voi ramane acolo toata viata.eram super incantata si inca mai sunt..dar acum parca au inceput sa apara si temerile.ma mut cu iubitul meu, dar...las aici, in bucuresti, cam toata viata mea..familia, prietenii...mi e frica de tot ceea ce urmeaza, am emotii...dar abia astept.incepe o etapa noua in viata mea.stiu ca acolo nu cunosc pe nimeni...nici de lucru nu am.insa am speranta!speranta ca nu ma voi pierde, speranta ca imi voi face noi prieteni acolo, ca ma voi maturiza asa cum imi doresc, ca voi avea un job bun.in plus...daca am rezistat 21 de ani in bucuresti...brasovul e floare la ureche
lil_mariuk Postat pe 16 Septembrie 2008 14:30
Ce te faci sa vrei sa pleci in Brasov?
marydya Postat pe 16 Septembrie 2008 17:23
sunt mai multe motive...vreau sa scap definitiv de bucuresti.stiu destul de multe despre orasul asta si despre majoritatea locuitorilor sai astfel incat sa nu mi mai doresc sa stau aici.apoi...prietenul meu se muta acolo si m mut si eu cu el.brasovul, de cand l am vizitat prima oara, parca ma chema.e ceva fascinant si sunt convinsa ca acolo voi gasi fericirea asa cum o visez.e liniste, e frumos, e mic, e munte...e tot ce vreau acolo!
lil_mariuk Postat pe 17 Septembrie 2008 14:11
nu conteaza unde te afli important e sa sa incerci sa fii fericita ...iubirea implica sacrificii nu?
bestiuitza Postat pe 18 Septembrie 2008 01:00
Cauta-ti priteni noi si incearca sa fii ca in orasul din care te-ai mutatasta e viata renunti la ceva vine altceva . De ce nu se muta si iubitu tau cu tine ca joburi gaseste daca vrea.NU STA IN CASA CA O SA INNEBUNESTI.Daca te iubeste va intelege ca trebuie sa iesi ca doar nu esti un canar in colivie sa vina el sa iti dea drumul.
alinxxx1981 Postat pe 8 Noiembrie 2008 00:55
nu-ti mai plange singura de mila !
timeaa Postat pe 16 Noiembrie 2008 21:56
Offf...te inteleg perfect. Eu am 23 de ani si acum 2 luni am venit in Anglia. Acum sunt singura, intr-o tara cu totul diferita de Ro, inconjurata de straini. Nu stiam de unde sa chem un taxi, nu stiam cum sa incarc o cartela, nu stiam de unde sa iau un autobuz....nu stiam nimic. Ma simteam pe alta lume. Nici acum nu le stiu pe toate dar incet incet le-am mai invatat. Nu am pe nimeni langa mine, prietenul e in Ro, sora mea e tot aici dar f departe de mine.... E teribil de greu. A fost si inca va fi. gandeste-te la un lucru...in cateva ore cu trenul te poti duce sa iti vezi familia, acolo lumea vorbeste aceeasi limba cu tine si totul sta in mainile tale. Eu ma simt depasita, sincer iti zic. Deci, se poate si mai rau. Capul sus, sigur curand o sa iti faci o gramada de prieteni cu care sa iesi doar la un suc, ca prietenul tau sa nu fie gelos. :)
Maddy_moo Postat pe 17 Noiembrie 2008 00:21
eu m am mutat deja in brasov. nu prea am cunoscut lume, in principal datorita faptului ca ma tot duc in bucuresti sa rezolv cu scoala...dar e bine.il am pe iubitul meu, am primit si o pisica in dar de la el ..e adevarat ca mai simt nevoia sa vorbesc cu cineva cand e el la munca...insa nu mor..vorbesc foarte des cu cei dragi lasati in bucuresti...si nu ma simt singura.sunt fericita !!!!!
lil_mariuk Postat pe 19 Noiembrie 2008 17:00
C'mon, fata... acum 2 ani m-am mutat intr-un oras in care cunosteam o sg persoana...in doi ani mi-am facut o gramada de prieteni si m-am distrat la max. Acum sunt pe cale sa ma mut intr-un alt oras, in care nu am mai fost niciodata pana acum si in care nu cunosc pe nimeni. Ei si ce? Peste tot se gasesc oameni asemeanatori tie, cu care sa poti interactiona si sa ajungi sa legi o prietenie, nu e asa de greu si nici nu e o tragedie. Asa ca in loc sa stai in casa si sa cauti filme noi, iesi din casa si distreaza-te! Iar daca inca nu ai nici macar o amica, incearca, de ce nu, sa iti faci prieteni pe net, din acelasi oras! Vorbiti, va descoperiti pasiuni comune, etc., apoi va intalniti la o cafea, la un patinoar, la un club, etc. Cum au mai spus si altii, nu trebuie sa astepti sa vina ei la tine, trebuie sa faci tu primul pas. SUCCES.
hotaru Postat pe 28 Noiembrie 2008 22:07
Doamne Marydya...iti scriu acum cu mii lacrimi pe obraji si cu ochii inecati de lacrimi:((am citit povestea ta...eu sunt in Bucuresti in anul 1 la facultate...eu sunt din Petrosani si am 19 ani,abia impliniti....stau la camin,e ingrozitor,plang in fiecare zi,stau cu inca 3 fete in camera si nu ne intelegem deloc...mai vb cu una din ele care e cea mai de treaba dar ea pleaca mereu acasa in weekend pt k sta f aproape de Bucuresti...iar eu...singura,fara prieteni,intr`un oras ca Bucuresti pe care nu`l suport deloc:(((momentan sunt acasa pt k incerc sa vin la 3 sapt desi fac 6 ore jumate:(dar....totul e aici:prietenii mei,familia mea si mai ales:PRIETENUL MEU....! exact ca tine...u macar stai intr`o casa care stii k e a ta,nu te deranjeaza nimeni,ai liniste poti invata.....e urat ca nu iesi afara exact ca si mine pt k nu ai cu cine dar mai ales...nu ai cef,asa`i?mi`ar placea tare mult sa ne intalnim odata...poate ne plangem de mila una alteia...spare sa nu consideri k daca am doar 19 ani sunt o copila...:(te p0p i grija de tine..,.si....cred k sunt una din persoanele care te intelege cel mai bine....:-
glumeatza Postat pe 3 Februarie 2009 12:46
De la: marydya, la data 2008-07-13 00:29:39De cateva luni viata mea a luat o intorsatura cu totul neasteptata. Traiesc acum intr-un oras nou si tot ce am nu este decat un job oarecum bun, un prieten in capatul celalalt al tarii pe care il vad destul de rar si atat. Pana acum am incercat tot posibilul sa imi umplu timpul la maximum astfel incat sa nu simt presiunea singuratatii in care ma afund din ce in ce mai mult. Acum insa... imi dau seama ca am epuizat toate bateriile. Weekendurile in loc sa ies in oras stau acasa si caut filme pe odc care sa imi umple timpul. As prefera de o mie de ori sa ies la cinematograf sau intr-un club. Dar cum sa fac asta singura? E de-a dreptul stupid. Am 24 de ani si ma simt ca si cand as fi batrana, singura, inchisa intre 4 pereti dintre care ma scoate doar jobul pe care il am sau prietenul in rarele sale vizite. Simt nevoia sa schimb ceva in tot peisajul acesta. Are careva vreo idee? i-ati o paine si inchidete in beci....
adrianoo33 Postat pe 27 Septembrie 2009 23:15

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Iubitul meu are copil cu alta femeie	84	De la: ram84 30 Martie 2013 16:31
sal	8	De la: ad__83 9 Mai 2011 10:19
Infidelitate sau nu ?	13	De la: cami_goanga10 6 Aprilie 2010 17:35

ajutor	8	De la: MaraDonna 30 Septembrie 2009 17:07
Ce parere aveti despre emo kids?	50	De la: kudika055317 31 Iulie 2009 20:58