Setari Cookie-uri

Diferenta de varsta.. si nu numai...

Buna tuturor,
Povestea mea este urmatoarea: acum un an si jumatate am cunoscut pe internet un tip de peste ocean.Eram proaspat divortata si f singura.Incetul cu incetul, intre noi, s-a creat o anumita dependenta. Stateam zilnic ore in sir (mai ales noaptea) si vorbeam pe mess. Ne-am indragostit unul de altul si cu toate ca m-a avertizat de la inceput ca este mai scund decat mine si mai in varsta (dif=20ani; eu 35, el 55) am ajuns amandoi la concluzia ca trebuie sa ne intalnim. Zis si facut. A venit in tara si prima oara la aeroport am avut o strangere de inima cand l-am vazut. Diferenta de inaltime era mai mare deact imi inchipuiam. Cand l-a vazut familia mea, a inceput calvarul. Au fost si sunt cu totii impotiva lui si au facut asupra mea o presiune psihologica de neinchipuit (mi-au zis kiar ca un copil cu el ar iesi un monstru).Cu chiu cu vai am continuat sa ne intalnim la el acasa. Ce sa va spun..Este tot ce mi-as putea dori la un barbat..mai putin diferenta de varsta si de inaltime (12cm). Nu pot iesi cu el la cumparaturi.. Am evitat cat am putut orice iesire cu prietenii.. si altele de genul asta. Uneori ma gandesc ca sunt superficiala si ca nu stiu sa pretuiesc adevarata valoare a unui om. Alteori ma gandesc ca ar fi mai bine sa pun capat acestei relatii decat sa il fac pe el sa sufere mult mai mult mai tarziu. Ideea este ca nu stiu ce sa fac....Voi ce parere aveti? Ma puteti ajuta cu o parere obiectiva? Stiu si simt ca ma iubeste mai mult decat pe el insusi. Si eu tin la el. Imi este f drag..dar nu vreau sa ma trezesc peste cativa ani ca am gresit din nou. Eu nu il iubesc asa cum ma iubeste el pe mine. Ceva este din partea mea dar nici pe departe la fel...El stie de lucrul asta si zice ca este suficient ceea ce simt (adik ca imi este drag) si ca in timp sentimentul o sa creasca. Nu stiu ca sa fac....pur si simplu nu stiu. Nu stiu incotro s-o iau...Pleeeease help me!!!
bobitza26
Postat pe 31 Iulie 2008 14:13
Draga mea...scuza-ma ca-ti spun!ai imbatranit degeaba?la varsta ta trebuie sa decizi singura...nu mami, nu tati sau surioara!
Diferenta de varsta nu este mare...mai ales ca va intelegeti...
Iar diferenta de inaltime...nu stiu...mi se pare o absurditate...care-i problema?sunt doar niste frustrari peste care poti sa treci daca-ti doresti cu adevarat...Si daca o sa-l iubesti, nu o sa mai existe problema asta...atitudinea ta vis-a-vis de relatie, de voi doi...se transmite si celor din jur...o sa fiti priviti asa cum vreti voi sa fiti!Asul e la tine, depinde cat de mult iti doresti!
copilfrumos
Postat pe 31 Iulie 2008 14:55
multumesc mult pentru raspuns; poate k ai dreptate, poate ca am imbatranit degeaba; dar este atat de sfasietor sa vezi cum toata familia, rude, prieteni iti sunt impotriva...; m-a durut mult reactia lor (mai ales a mamei); si nu am putut si probabil ca nu am sa pot intelege niciodata reactia lor..cand totusi se vedea ca sunt fericita...mi se citea pe chip;
toata lumea din "pitic" si "quasimodo" nu il scoate...; intr-adevar, este cam scund (1,48) si cand imi pun tocuri diferenta de inaltime se accentueaza;
si mai ai dreptate knd spui ca asul este in mana mea; pana la urma va trebui sa iau o decizie indiferent de consecinte;
oare exista cineva care a mai trecut printr-o situatie similara cu a mea? si daca da, ce sfat mi-ar da?
multumesc inca o data pentru raspuns "copilfrumos"!
bobitza26
Postat pe 31 Iulie 2008 17:59
pune-l sa poarte tocuri..

Postat pe 31 Iulie 2008 18:08
Atata timp cat TIE nu iti este rusine sa iesi pe strada cu el parerea celorlalti nu ar trebui sa te intereseze.

Daca stai sa asculti vorbelele altora atunci lasa-i pe ei sa-ti traiasca viata ta si gata !

E vorba de viata ta iar alegerile le faci in functie de ceea ce-ti doresti tu nu de ce crede lumea.

Daca tu crezi ca poti fi fericita alaturi de el nu mai sta sa asculti vorbele altora .

Eu am avut un pitic care era si cam uratel dar care mie mi se parea cel mai deosebit tip din lume.

Eu am 170 cm fara tocuri iar el avea 160 cm incaltat :)
Toata lumea cand m-a vazut impreuna cu el a inceput sa-mi spuna cat de urat si pitic este, cat de aiurea ne sta impreuna pe strada,intrebari de genul:,cum de nu ti-e rusine sa te vada lumea cu el'' si tot felul de rautati.

Prima data cand am auzit am zambit stangaci,am ridicat din umeri si am spus cu o voce stinsa ca mie imi place de el dar deja incepusem sa ma intreb daca nu cumva au dreptate.

A doua oara la fel , a treia la fel ...intre timp mi-am dat seama cat de bine ma simt cu el,am inceput sa observ ca era uratel la prima vedere dar cand ma uitam in ochii lui albastrii uitam tot .....pana cand intr-o zi un binevoitor a tinut sa-si spuna si el parerea.

I-am spus ca e piticul meu , il iubesc asa cum e si ca nu ma intereseaza parerea nimanui.
Toata lumea a tacut ,nimeni nu mi-a spus nimic si au inceput sa-l vada pe el ca om , asa cum il vedeam si eu.

Concluzia:daca ma luam dupa ei acum as fi fost singura , de trei ani de zile suntem impreuna iar cei care ne stiu nu mai prididesc prin a ne spune ce cuplu frumos suntem
iris_4_ever
Postat pe 31 Iulie 2008 18:33
De la: iris_4_ever, la data 2008-07-31 18:33:41Atata timp cat TIE nu iti este rusine sa iesi pe strada cu el parerea celorlalti nu ar trebui sa te intereseze.

Daca stai sa asculti vorbelele altora atunci lasa-i pe ei sa-ti traiasca viata ta si gata !

E vorba de viata ta iar alegerile le faci in functie de ceea ce-ti doresti tu nu de ce crede lumea.

Daca tu crezi ca poti fi fericita alaturi de el nu mai sta sa asculti vorbele altora .

Eu am avut un pitic care era si cam uratel dar care mie mi se parea cel mai deosebit tip din lume.

Eu am 170 cm fara tocuri iar el avea 160 cm incaltat :)
Toata lumea cand m-a vazut impreuna cu el a inceput sa-mi spuna cat de urat si pitic este, cat de aiurea ne sta impreuna pe strada,intrebari de genul:,cum de nu ti-e rusine sa te vada lumea cu el'' si tot felul de rautati.

Prima data cand am auzit am zambit stangaci,am ridicat din umeri si am spus cu o voce stinsa ca mie imi place de el dar deja incepusem sa ma intreb daca nu cumva au dreptate.

A doua oara la fel , a treia la fel ...intre timp mi-am dat seama cat de bine ma simt cu el,am inceput sa observ ca era uratel la prima vedere dar cand ma uitam in ochii lui albastrii uitam tot .....pana cand intr-o zi un binevoitor a tinut sa-si spuna si el parerea.

I-am spus ca e piticul meu , il iubesc asa cum e si ca nu ma intereseaza parerea nimanui.
Toata lumea a tacut ,nimeni nu mi-a spus nimic si au inceput sa-l vada pe el ca om , asa cum il vedeam si eu.

Concluzia:daca ma luam dupa ei acum as fi fost singura , de trei ani de zile suntem impreuna iar cei care ne stiu nu mai prididesc prin a ne spune ce cuplu frumos suntem



nu ai idee cat de bine mi-a facut raspunsul tau!!!!!!
si eu m-am lovit de aceleasi rautati...dar exact de aceleasi! s-a mers pana intr-acolo incat mi s-a spus ca o sa fac un copil monstru cu el si ca arat ca o femeie usoara, pe strada, langa el :(

si da - cred ca pot fii fericita cu el; si mai stiu ca nici un barbat nu se va mai uita la mine cum se uita el :)

mai ramane testul cu strada...; cand ma gandesc ca tb sa ies afara cu el ..mi se face un gol in stomac; dar poate k intr-un final am sa trec si peste asta;

nu am mai cunoscut cupluri cu diferente asa mari de inaltime; poate in afara de "Columbeni";dar eu nu-s Moni si nici el - Irinel :));

iti doresc multi, multi ani de fericire alaturi de cel drag..
bobitza26
Postat pe 31 Iulie 2008 18:56
Inaltime, varsta, apartenenta religioasa, statut social, educatie, salariu, alopecie, silueta samd... Cred ca toti ne-am confruntat macar cu cateva. Important e de fapt ce simtim noi in cuplu, desi daca stim ca suntem dependenti de "aprecierea" celorlalti.. ori intelegem ca nu aveam cum sa facem pe plac tuturor ori asteptam sa-l gasim pe cel acceptat de toti. Bafta, dragele mele!

Postat pe 1 August 2008 10:17
Eu vreau sa iti spun doar parerea mea sincera tu faci insa ce vrei tu k doar e viata ta.Mama mea s-a casatorit cu un barbat pitic si tot asa se lovea de rautatiile celorlalti si dupa 2 ani s-au despartit.Eu am iesit frumoasa k ea aata a fost singurul noroc dar pitik k el am in jur de 1,50 dar ce se intampla dak eram baiat sau semanam si la fata cu tata.Nu vreau a par rautacioasa sau superficiala dar asta e adevarul.Gandeste-te k dupa 10 ani el va avea 65 ani iar tu 45.O femeie la 45 de ani dak se ingrijeste arata cat de cat bine da el la 65 ?o sa fie si mai pitic si mai urat.O sa-l lasi atunci mai ales k zici k nu il iubesti asa cum ar vrea el.In timp o sa-l iubesti din ce in ce mai putin.de ce sa-l faci sa sufere atunci?eu cred k dak nu simti fiori de la inceput degeaba astepti k va veni pe parcurs.dak tu sinti k il iubesti cu adevarat atunci ramai cu el si nu te uita in jur.Traiesti viata ta nu a celorlalti dar repet merita sa ramai cu el numai dak tu crezi k il iubesi poate esti doar atasata si nu e dragoste.Cauta in inimioara ta si vei gasi raspunsul! insa gandestete bine! cauta o forma sa nu il faci sa sufere nici acum nici mai tarziu cand poate va fi mai greu!pune in balanta sentimentele si motivele ptr care merita sa ramai cu el si cele care crezi k nu subt de ajuns trage linie si ia o decizie.
s26
Postat pe 1 August 2008 13:07
Am impresia ca nu esti entuziasmata de el.Atractia isi spune cuvantul,mai devreme sau mai tarziu.DAca ai sa intalnesti un tip inalt,facut bine,frumos care o sa te iubeasca la fel de mult ca el,ce ai face daca tu esti in continuare cu el?
Cel mai bine este sa accepti de pe acum ca nu este ceea ce iti doresti.
Poate sa-ti fie amic,dar nu iubit.
Diferenta dintre mine si prietenu meu e de 16 ani,dar iti pot spune ca el este exact cum vreau sa fie un barbat.
Daca ar fi fost pitic,chel sau mai stiu eu,nu ar conta faptul ca ma iubeste,pur si simplu nu as putea sa fiu cu el pt ca as stii ca mai devreme sau mai tarziu l-as insela si as suferii pt ca nu ar merita asta.
Sper sa faci alegerea corecta
ellyy20
Postat pe 1 August 2008 15:22
va multumesc mult pentru raspunsuri; am vazut ca sunt opinii si pro si contra; adevarul e ca este greu sa fii in papucii altcuiva; m-am tot gandit azi le serviciu la cum ar fi viata mea cu el; mi-e greu sa ma gandesc la ce va fi peste 10 ani cand eu nu stiu ce va fi peste unul :)

m-am mai gandit de asemenea k o astfel de iubire, cum e a lui, e pacat sa o arunci pe geam; ma simt implinita cu el,ma simt intreaga, ma simt respectata, ma simt pusa tot timpul pe locul 1....ma simt femeie :)

in fine... ce am enumerat eu mai sus sunt lucruri normale si firesti..dar vedeti voi? eu nu le am avut cu fostul sot; relatia cu ex-ul a fost la polul opus; am stat in aceasta rel 12 ani..crezand mereu ca ziua de maine o sa aduca o schimbare; dar bine zicea cine zicea: firea omului nu se schimba;

"micutzul", k sa ii zic asa, este plecat acasa, in tara lui; am sa vad in timpul cat o sa fie departe de mine cum o sa ma simt si mai ales ce o sa simt vis-a-vis de el;

pe lista cu parti negative nu am decat diferenta de inaltime si gandul ca un eventual copil nu ar iesi asa de.. reusit; diferenta de varsta nu ma deranjeaza asa de mult...sau cel putin nu acum; dar ma mai gandesc ca exista totusi un Dumnezeu care nu ne lasa... si ma rog sa imi limpezeasca gandurile...ca drept sa spun sunt cam vraiste acum;

toate cele bune..tuturor.
bobitza26
Postat pe 1 August 2008 18:16
nu kred k ar fi o problema intr`o relatie diferenta de varsta e normal...k unele pers se uita ciudat k zice ia uitel pe ala si pe aia..eu kred k totul este oK atunci knd iubesti si dak iubesti pers aceea si ea te iubeste pe tine este totul ok..si nu ar trebuie sa va intereseze ce parere are alte persoane de relatia voastra

Postat pe 8 August 2008 12:08
la 35 ani mai ti cont de ce spune mama, tata, sora..etc ???? varsta , inaltimea ....eu stiu una si buna , atunci cand iubesti pe cineva nu conteaza ce spune mama, tata......nu conteaza ca el e mai mare cu 20 ani sau mai scund cu 12cm, conteaza omul , sufletul ..in nici un caz ambalajul
ai 2 variante : mergi mai departe cu relatia asta sau renunta ...e simplu ca buna ziua , numai ca nu lua o hotarare influentata de ai tai parinti, gandeste-te la ce vrei tu, la ce vrea sufletul tau............
mirela_busteni
Postat pe 12 August 2008 14:49
rautatile si comentariile celor din jur te-au facut sa te gandesti mai mult la aspectul exterior decat la cel interior...lumea tot comenteaza si va comenta mereu,chiar dc e inalt,scund,urat sau frumos...dc il iubesti,dc ii iubesti interiorul,dc este acel om pe care l-ai asteptat (exceptand fizicul),nu ar trebui sa te mai lasi afectata de ce spune lumea...Si dc esti cu unul frumos,vei ramane cu frumusetea lui??
Aleys
Postat pe 13 August 2008 12:42
Conteaza ce simti si cum te simti tu in preajma lui. Nu are nici o importanta diferenta de varsta sau de inaltime, nu esti singura...uita-te la vipuri si nu numai. In fiecare zi o sa vezi pe strada o femeie mai inalta decat sotul ei, sau mai tanara sau mai invarsta cu mult fata de sot. Intre parintii mei exista o diferenta de varsta de 10 ani si o diferenta de inaltime de vreo 10 cm...ei se simt bine asa, se iubesc si le este bine.
luoana13
Postat pe 15 August 2008 16:12
salut! nu stiu cat de importanta iti va parea parerea mea,am doar 23; dar iti pot spune sigur nu poti merge inainte iubind si tinand cont de ce cred altii. Daca stii ca-l iubesti,ca e un barbat adevarat atunci de ce sa mai zabovesti;dar daca te indoiesti si zici ca nu-l iubesti asa cum el pe tine,kiar mai mult, ti-i pur si simplu drag, atunci nu pare a fi dragoste. In fine nu le poti avea pe ambele IUBIREA si PACEA CU LUMEA, ca lumea de cand e ea vorbeste, ce nu ai face nu le e pe plac....
Sa zicem , eu : ma intalnesc de 6 luni cun baiat,(7 ani diferentsa),acest lukru pana acum pentru mine era neadmisibil,e deasemenea american,dar ne iubim,ne iubim din toata inima,ma intselege ca nimeni altul. Eu am ales iubirea, l-am ales pe el THINK ABOUT IT

Postat pe 24 August 2008 03:04
Eu sunt intr-o situatie similara cu a ta....diferenta dintre noi ca si eu am cunoscut un barbat tot pe net dar eu eram peste ocean si el in Romania.Am vb fff mult pe internet chiar daca diferenta de varsta este mare....eu sunt mai mare decat el cu 10 ani.....dar asta nu a contat nici o clipa.Am vb ....mult cum iti spuneam si ne-am hotarat sa ne cunoastem.....am plecat in Romania si ne-am cunoscut...prima impresie la aeroport a fost ca eu nu pot sa stau cu un copil mi sa parut extraordinar de tanar scurt tuns ptr ca lucra in armata....dar simpatic dulce si ce sa mai zic....suntem impreuna de aproape trei ani....cu toate ca toata lumea a fost impotriva noastra...eu am fost casatorita si am si doi copiii...dar ptr el nu a contat asta....eu ami sunt geloasa pe el nu imi da motive...asa ca daca iubesti nu conteaza nici varsta si nici statura si nici familia....respecta-le dorintele si fa ce crezi tu ca este mai bine ptr fericirea ta...mult succes
merce
Postat pe 24 August 2008 03:05
Am citit din intamplare povestioara ta..nu consider ca sunt in masura sa-ti spun ce sa faci pentru ca trebuie sa am in vedere faptu ca ai trait inca o data fata de cati ani am eu,dar parerea mea este ca nu conteaza ce crede mam,tata,vecinu,prieteni sau oricine alcineva atata timp cat voi credeti ca puteti avea un viitor impreuna..Importanta este in primul rand relatia voastra,iar apoi restul..De obicei eu merg pe principiul ca in viata totul trebuie incercat,desi uneori nu e tocmai ok..pentru ca din ceea ce nu e ok se invata(si mai bine inveti din gresala ta decat din gresala altuia!)..Sper ca pana la urma sa iei o decizie care sa tina cont de ceea ce simti tu,nu de ceea ce cred altii despre voi!te pup
Bibby
Postat pe 24 August 2008 04:59
De la: bobitza26, la data 2008-07-31 14:13:02Buna tuturor,
Povestea mea este urmatoarea: acum un an si jumatate am cunoscut pe internet un tip de peste ocean.Eram proaspat divortata si f singura.Incetul cu incetul, intre noi, s-a creat o anumita dependenta. Stateam zilnic ore in sir (mai ales noaptea) si vorbeam pe mess. Ne-am indragostit unul de altul si cu toate ca m-a avertizat de la inceput ca este mai scund decat mine si mai in varsta (dif=20ani; eu 35, el 55) am ajuns amandoi la concluzia ca trebuie sa ne intalnim. Zis si facut. A venit in tara si prima oara la aeroport am avut o strangere de inima cand l-am vazut. Diferenta de inaltime era mai mare deact imi inchipuiam. Cand l-a vazut familia mea, a inceput calvarul. Au fost si sunt cu totii impotiva lui si au facut asupra mea o presiune psihologica de neinchipuit (mi-au zis kiar ca un copil cu el ar iesi un monstru).Cu chiu cu vai am continuat sa ne intalnim la el acasa. Ce sa va spun..Este tot ce mi-as putea dori la un barbat..mai putin diferenta de varsta si de inaltime (12cm). Nu pot iesi cu el la cumparaturi.. Am evitat cat am putut orice iesire cu prietenii.. si altele de genul asta. Uneori ma gandesc ca sunt superficiala si ca nu stiu sa pretuiesc adevarata valoare a unui om. Alteori ma gandesc ca ar fi mai bine sa pun capat acestei relatii decat sa il fac pe el sa sufere mult mai mult mai tarziu. Ideea este ca nu stiu ce sa fac....Voi ce parere aveti? Ma puteti ajuta cu o parere obiectiva? Stiu si simt ca ma iubeste mai mult decat pe el insusi. Si eu tin la el. Imi este f drag..dar nu vreau sa ma trezesc peste cativa ani ca am gresit din nou. Eu nu il iubesc asa cum ma iubeste el pe mine. Ceva este din partea mea dar nici pe departe la fel...El stie de lucrul asta si zice ca este suficient ceea ce simt (adik ca imi este drag) si ca in timp sentimentul o sa creasca. Nu stiu ca sa fac....pur si simplu nu stiu. Nu stiu incotro s-o iau...Pleeeease help me!!!




Probabil ca la ora asta imi cam lipseste ... "poezia", nu si toleranta:)
Dar intrebarea suna cam asa: "sa-l accept, sau nu ... ca oricum nu-l voi iubi niciodata ?!..."
Tu stii cum ti-e bine si de ce anume ai nevoie, doar ca eu nu prea cred in ... "sentimentul o sa creasca", sau "o sa pot/invat sa-l iubesc" ...
Cruella_de_vil
Postat pe 24 August 2008 05:09
faptul ca te gandesti cu groaza sa iesi cu el pe strada nu-i un lucru bun....dar cel mai grav este faptul ca nu pare ca il iubesti, nu poti sa spui ca tu il iubesti mai mult sau mai putin decat te iubeste el...din toata povestea astea o sa sufere si el , dar in egala masura si tu, deja ai avut o experienta neplacuta, anii trec si in defavoarea lui dar si in a ta...nu te gandii ca poate e ultimul tren, din contra...acum inca mai ai timp sa iei decizia corecta...intrebarea e simpla: il iubesti sau nu-l iubesti!!!

iti urez multa bafta in a lua decizia corecta, sper ca nu ma suparat cu nimic..
dib_4y
Postat pe 24 August 2008 06:22
Draga mea, ceea ce vreu sa-ti spun e ca iubirea, oricat de idilic am vrea sa o privim, e totusi nedreapta, adica cineva ofera si cineva primeste, in cazul teu tu esti cea care primesti, varianta cea mai placuta dealtfel.In aceesi ordine de idei , iubirea nu se prea poate masura, iar daca tu simti ca el da mai mult deja e clar ca ai indoieli, iar daca ai indoieli, vezi-ti de drum, fara ca aceasta sa fie decizia celor din jur. Te-ai referit la fosta casnicie ca la o greseala, sunt convinsa ca nu ai gresit nici atunci si nici acum , orice experienta pe care o avem trebuie sa o pretuim ca pe o lectie, si nu trebuie regretatat nimic din ceea ce facem , mai bine am regreta ceea ce nu facem.
Mirrey
Postat pe 24 August 2008 07:36
niciodata nimeni nu e bun pentru noi!parintii mei faceau la fel.e prea inalt,e prea slab,e rebel...pina la urma i-am facut pe parintii sa-l accepte asa cum e el.si totul a fost o.k.importanta era fericirea mea.pina la urma fizicul conteaza mai putin.mai ales ca aveti deja o varsta.trebuie sa lupti cu toti din jurul tau si sa le demonstrezi ca dragostea conteaza cel mai mult.
razelm
Postat pe 24 August 2008 08:56
vorbim ...discutii cred ca ai o varsta in care nu fizicul primeaza intr-o relatie,asta a fost demult ......odata.Important intr-o relatie e comunicarea,starea ta sufleteasca atunci cand sunteti impreuna.Cred ca ai realizat ca varsta ,apartenenta religioasa ,etnia.......nu CONTEAZA.Nu cred ca iti doresti sa ai langa tine un bibelou frumos pe care abia daca poti sa il atingi.......si cu care nu prea ai ce vorbi pt ca e ....inert .Mergi pe drumul pe care inma si sufletul tau il simte si il recunoaste.BAFTA!!!!!!!!!!!
cristinelss
Postat pe 24 August 2008 09:31
Daca mai ai nevoie de parerile altora, ti-o ofer pe a mea. Am cunoscut cupluri mai aparte, adica intre ei erau diferente mari, de varsta, de statura, de statut social, de educatie samd.Unele cupluri au rezistat in timp, pentru ca unul dintre parteneri era obligat de conditia sociala sa pastreze relatia. Mai precis , el are mai mult de 50 de ani , ea are 29, dar sunt impreuna de cel putin 8 , pentru ca atat are fetita lor cea mare. Mai au inca 2 copii , unul inca nu merge in picioare singur, insa si-au facut casa anul trecut(mai modesta, dar e a lor).Alt cuplu , el mai scund decat ea cu mai mult de 20 cm ( ii ajungea pana la umar). Au fost ciudatenia orasului cativa ani, s-au iubit cand s-au casatorit, au reusit sa faca un baiatel , daaaar, dupa 4ani au inceput neintelegerile, in timp nici macar nu se mai fereau de gura lumii, si-au scos certurile in strada, iar el era acuzat de infidelitate , nepasare fata de familie, si , dupa alti 2 ani de stradanii din partea ei , ca sa salveze casnicia, au divortat , iar el a plecat asa cum a intrat in familia ei- fara nimic . Parintii ei au inteles si au ajutat-o sa isi cumpere un apartament , aveau grija de copil cand ei erau la serviciu, ieseau impreuna .Dar , presiunea opiniei publice a fost mai puternica pentru el , a gasit pe cineva care avea cam aceeasi varsta cu el si statura ii permitea sa poarte tocuri si sa fie cam cat el. A divortat, a fost urat, pentru ca si-au aruncat multe in public, dar acum e bine pentru amandoi...El e cu a doua sotie ,au deja 2 copii frumosi , ea are un alt sot, au si ei un copil si sunt fericiti , fiecare cu noua familie. Alt cuplu - el aratos, mare smecher in tinerete, pasionat de alcool si femei,fara casa( pe care a pierdut-o neputand plati creditul facut) ea , mai invarsta cu 18 ani, dar femeie de treaba, cu apartament si fara copii...S-a legat de capul lui, l-a adunat de pe drumuri, l-a invatat sa traiasca fara alcool si tutun, a reusit sa ii gaseasca o slujba, a reusit sa scoata un om de milioane din el, si sunt de foarte multi ani impreuna... Esti singura care decide, dar mi-as permite o sugestie : nu oficializati relatia. Asa puteti sa ramaneti impreuna cat vreti , sau sa va despartiti fara prea multa bataie de cap.Nu stiti ce va rezerva viitorul...
maria_zada
Postat pe 24 August 2008 09:42
chiar crezi ca diferenta de inaltime si varsta e un impediment intr o relatie???!!!!
Parerea mea: nu aceste diferente sunt importante in relatie....ci nehorarirea ta....
Il iubesti cu adevarat?atunci mergi mai departe.....
E doar un sentiment de prietenie si amicitie??...atunci .....
E adevarat ca pofta vine mancand....dar......unde dragoste nu e......
Iti doresc sa iei o decizie inteleapta ,asa cum ti o dicteaza sufletul ,mintea si simtamintele tale....
O zi minunata!
mari_ana1
Postat pe 24 August 2008 09:45
NU NU NU NU NU!...DE 10000 DE ORI NU!!!
NU MAI LASA FAMILIA SI PRIETENII SA ITI BAGE VENIN IN URECHI, CHIAR DACA POATE UNII DIN EI ITI VOR BINELE. Este incredibil de greu sa treci peste standardele de "fat-frumos-mare-cat-usa-pe-un-cal-alb-care-o-sa-vina-sa-ma-rapeasca-si-eu-o-sa-mor-cand-o-sa-i-vad-bicepsii-bine-formati-si-o-sa-traim-pana-la-adanci-batraneti-SAU-NU". Observi ca nu am pus cuvantul fericiti in sintagma atat de cunoscuta. Pentru ca se prea poate ca tu sa nu fi fost fericita cu unul care are mai mult in inaltime ca tine, dar are lipsuri majore la capitolul creier, suflet, respect pentru altii, respect pentru femei.
Intr-o lume in care "relatiile serioase de-o noapte" au devenit regim de viata si in care, daca iti doresti o familie gen tati-mami-bebe, esti o biata creatura frustrata care nu poate fi competitiva pe piata profesionala (da, am mai auzit si asta de la femeile-cactus)...TU AR TREBUI SA PUI MANA PE OMUL ASTA SI SA NU II MAI DAI DRUMUL (numai daca il iubesti si respecti)!...
There is a time and a place!...Your time and place have arrived. Nu te lasa influentata de nimeni. Stai cu tine insati si gandeste-te bine, ia-ti o vacanta departe de toti daca e nevoie, pleaca undeva unde nimeni sa nu stie povestea ta si sa nu te poata influenta. Vezi ce simti atunci. Daca simti ca ti-e dor de el, ca iti doresti sa ii vezi privirea aia de care spuneai...GO FOR IT!!! Gandeste-te daca l-ai parasi...si pe urma ti-ar fi dor de el, dar ar fi prea tarziu...Oare familia si prietenii pot sa compenseze golul ala imens? Cred ca nu. E viata ta...ai 35 de ani, nu mai esti un copil...esti o femeie tanara, cu cap, destul de experimentata incat sa stii sa ii pui pe toti la respect si sa iti protejezi iubirea...
Good luck, my dear...and let us know about your progress!!!
Take care,
Iulia

Postat pe 24 August 2008 10:18
Draga mea ,complexele lasale deoparte ai un ex. de zi cu zi fam.Columbeanu care sint personalitati vorba aia ,si nu se jeneaza de ce ai faca tu ?sa fiti fericiti si sa va iubiti mult va pup.
frentzya
Postat pe 24 August 2008 10:41
am doar 20 de ani....si nus daca sunt in masura sa comentez...insa povestea ta,nu ma lasa indiferena...si uite care e parerea mea: traiete viata ta,nu viata altora!nu e usor sa mergi cu capul sus intr-o societate in care esti criticat doar dupa aparente,dar cu putin curaj,cred ca vei reusi sa privesti in ochii celorlalti si sa iti spui pct de vedere,fara a le mai da dreptul la replica.important este ceea ce simti tu si ceea ce iti doresti cu adevarat...inaltimea si diferenta de varsta,de religie,nu sunt niste impedimente peste care sa nu poti trece...important este sa iti dai seama daca pe el il vrei cu adevarat.trebuie sa te gandesti...la el ca la o alternativa...ca la un om cu care vei petrece ani din viata,nu ca la un refugiu,nu ca la ultimul barbat cu care ai putea fi...ptr ca nu e asa.s-ar putea sa gasesti si altceva....dar daca iubesti pe cel de langa tine,ce mai conteaza?parerea mea este sa ramai cu el doar daca iti doresti cu adevarat asta,doar daca il iubesti ca pe un barbat,nu ca pe un amic,si nu te mai gandi cum va iesi un copil,pt ca de asta are grija doamne...doamne,nu noi!PS:NU AI MAI VAZUT PARINTI F FRUMOSI SI COPILUL UN MIC MONSTRULET?:))PUP SI AST VESTI!MULTA BAFTA!
caty2407
Postat pe 24 August 2008 10:46
HMmmm... prietena mea cea mai buna are 1,73 inaltime, blonda, ochi verzi, slaba, frumoasa ca o papadie... de 5 ani se chinuie sa ii arate unui om cat de mult il iubeste, cate e dispusa sa faca pt el... ea 28 abia impliniti, necasatorita, el 50, casatorit o data cu 2 fete maaari, un alt copil cu alta femeie si un alt copil de doar 4 ani cu alta femeie. omu asta e pramatia de pe pamant, dar ea il iubeste mai presus de orice. ah, uitai sa spun ca el e mai scund decat ea cu vreo 8 cm bine vizibili. dupa cum vezi el nu sufera prea mult din cauza asta, si celelate femei erau inalte, ultima chiar mai inalta decat prietena mea. buuun, asta e un exemplu in care ea e mai tanara, mai inalta, mai frumoasa si tot ce vrei si in schimb el e cel cu 7 familii care nu merita decat picioare in fund. concluzia: inaltimea nu conteaza...asa tare...
acuma... eu ma vad cu un psiholog incercand sa imi rezolv problemele pe care le tarai dupa mine din copilarie. eu am crezut ca am crescut bine dar se pare ca am cateva probleme care se pot rezolva cu timpul. dar nu asta e important. intr'una din zile m'am dus la psi si am inceput sa'i vb despre un baiat care imi place dar... parca nu e asa frumos, nu ma prea incanta. ii spun, doamne sunt ingrozitoare, sunt o proasta si superficiala (uit sa spun ca am o parere foooarte proasta despre mine) si in momentu ala ea casca doi ochi mari si imi spune: draga mea, inceteaza sa spui lucrurile astea despre tine ca nu iti vor aduce niciun folos. apoi, suntem oameni , suntem ghidati de chimie, e normal sa iti doresti un om care sa te atraga, nu e nimic rau, e absolut normal sa ai standarde si asteptari. iar daca nu'ti place nu astepta sa iti vina pe parcurs indragosteala, ca poate veni obisnuinta dar apoi, pana la urma, cand treci de pragul catorva ani, nu mai e ca la inceput, ti se ia valul de pe ochi si vezi realitatea, ca omul ala nu e asa cum ai vrea tu si nici nu are ce sa faca in privinta asta. in final, tu tre sa te trezesti langa el, iar daca iti vine sa fugi dar el e bun si sufletist si alea alea nu o sa te tina departe de un barbat care are aproape tot ce iti doresti tu.
alt exemplu ti'l dau dintr'o carte, Strigoiul de Agarbiceanu, o super carte, in care Sora o fata fooooarte frumoasa se casatoreste pana la urma cu baiatu ala urat ca naiba. mama fetei ii spunea ca oamenii urati nu ar trebui sa faca copii, ar iesi la fel de urati, dar ea incepea sa se obisnuiasca. daruindu'i o fetita leita cu el, fata se tot minuna de ce mama ei nu o place pe nepotica, doar ea o adora cand o vedea ca o asteapta cu manutele intinse sa vina la ea. ii iubea pe amandoi, desi erau la drept vorbind urati.
solutie nu exista pt tine, daca asta cauti in prieteni, amici si forum. stai o perioada cu tine si fa cum iti dicteaza inima. iar omu ala nu o sa moara fara tine, ca asa cum a trait inaintea ta, asa merge mai departe fara tine. relaxeaza'te ca nu trimiti pe nimeni la spanzuratoare. daca nu te vezi cu el sa il prezinti tuturor ca el e iubirea ta, lasa'l in pace. iar daca prinzi curaj... bravo tie, fata.
iar daca chiar ai nevoie de ajutor poti incerca un psiholog, asta nu inseamna ca esti nebuna, esti la o rascruce iar el ar sti sa iti scoata ideile principale din haosul ce te macina acuma. ai incredere, da rezultate, iti zic eu, am incercat pe mine.
bafta!

Postat pe 24 August 2008 12:29
Eu sunt mai mare cu 15 ani...suntem impreuna de un an. Iar eu sunt fericita. Nu spun ca imi este indiferenta diferenta de varsta, dar el ma face sa uit ca exista...devine un amanunt banal, pe care numai eu il stiu.
maimai_no1
Postat pe 24 August 2008 13:07
Buna! Eu nu pot sa iti dau un sfat, pentru ca nu il cunosc pe el si nu te cunosc nici pe tine, sa va spun daca ar merge sau nu. Pot doar sa iti spun povestea mea, si poate te ajuta macar putin :)
Eu pe prietenul meu il cunosc de cand eram copii. Si mereu mi s-a parut un baiat foarte urat. Si nu doar mie, ci si celorlalti. Dupa cativa ani in care nu ne-am vazut, s-a nimerit sa ne reintalnim la facultate in acelasi oras. Eu aveam un alt prieten, frumos, interesant, despre care credeam ca e iubirea vietii mele iar eu iubirea vietii lui. Mi-am dat seama de la inceput ca actualul ma place, dar mie mi se parea la fel de urat ca intotdeauna, ma purtam urat cu el, il ocoleam si mi-era rusine sa ne vada lumea impreuna pe strada. O adevarata superficiala, ce mai. Spuneam tuturor ca n-as putea in veci sa imi placa cineva ca el, si in general fetele erau de acord cu mine, asa ca el saracul era tot singurel. Dar dupa o vreme si o serie de intamplari, prietenul meu cel frumos s-a facut ca nu ma mai cunoaste, clasicul "te sun eu saptamana viitoare" si nu m-a sunat nici acum, dupa un an, iar "uratul" m-a primit la el in casa, a fost de acord sa inchiriem impreuna un apartament desi el unde statea nu platea chirie doar ca sa ma ajute si sa impartim cheltuielile, a fost alaturi de mine cand mi-a fost greu, ce mai, fara el nu m-as fi descurcat, ma lasam de scoala. Si uite asa acum dupa un an nici nu il mai vad urat, cand il tin in brate si il sarut vad cat de frumos este el de fapt si ce oarba am fost eu atatia ani. Si am prietene care imi spun ca as putea gasi unul mult mai bun ca el, si poate au dreptate, dar eu nu vreau unul mai bun, eu il vreau pe el. Si le spun ca frumusetea e relativa, fiecare o vede altfel, si noua dupa un an ne e mai bine ca niciodata, pe cand iubitii lor alesi dupa multe cautari vin si pleaca. Deci, ce vreau sa spun este ca el e atat de urat si de scund cum il vezi tu, si cu timpul cei care acum rad de tine vor ajunge sa iti invidieze fericirea. Un barbat cu adevarat frumos, si aici vorbesc de suflet, e extrem de rar, cand gasesti unul ar trebui sa ai grija sa nu il pierzi, nu se stie daca vei avea acelasi noroc de doua ori.
Cei apropiati tie se vor obisnui in curand cu el, cei care tin la tine cu adevarat se vor bucura sa te stie fericita, iar pe ceilalti oricum nu ii vrei in preajma ta. Iar tu ar trebui sa nu ii lasi pe ceilalti sa il jigneasca si sa se amuze pe seama lui, ar trebui sa le arati ca nici ei nu sunt perfecti, iar el o fi scund, dar are alte calitati mai importante si care lor le lipsesc.
Cat despre copii, in primul rand ca nu poti sti de acum cum vor fi. Si daca vor fi scunzi si urati, nu inseamna ca nu vor fi oameni minunati, iubiti si apreciati de toata lumea. Uita-te in jur cate fete frumoase sunt si care sunt inutile, superficiale si fara nimic in cap, si nimeni nu poate spune nimic bun despre ele. In viata fizicul nu este totul!
Cat despre varsta, cineva spunea ca peste zece ani va fi si mai batran si mai urat. Da, dar daca vor fi zece ani de fericire, tu il vei vedea mai frumos ca niciodata, pentru ca va fi sotul tau iubit. Eu cred ca noua romanilor ne-a ramas din comunism obsesia asta pentru perfectiune, barbatul sa fie mai inalt, cei doi sa se potriveasca, sa aiba aceeasi nuanta de piele, aceeasi greutate, aceeasi varsta sau maxim 3 ani diferenta, bineinteles in favoarea barbatului, daca se poate aceeasi nuanta de par, nu mai spun aceeasi religie, sa fie din aceeasi regiune... Adica ar trebui sa ma marit cu varianta mea masculina. Nu suna totusi plictisitor? Si absurd? Si noi tinerii de ce nu intelegem cat de ridicol e si ne mai chinuim inca sa ne incadram in tiparul acesta?
Am povestit cam mult, dar si eu mi-am pus aceleasi probleme ca tine, si astea sunt raspunsurile pe care le-am gasit :) Acum, ramane de vazut doar daca tu vei putea sa treci peste prejudecatile tale si sa il iubesti pe el la fel ca inainte de a-l cunoaste in persoana. Oricare ar fi decizia ta, este cea corecta pentru ca este ceea ce simti tu. Cand e vorba de sentimente trebuie sa fim egoisti, o viata avem, si trebuie sa o traim frumos, alta sansa nu primim!
Iti doresc sa iti intalnesti fericirea, oriunde ar fi ea.
AnnaMarie23
Postat pe 24 August 2008 13:38

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
oare ma place? 2 De la: Barbie30 11 August 2010 19:08
ce spuneti despre prostitutia masculina???? 40 De la: pacifista 7 Septembrie 2009 13:26
EL-CASATORIT,dar in divort;EA-divortata de 13 ani 17 De la: USER70 10 Februarie 2009 22:09
Iubesc un Rac capricios 19 De la: Max2 17 Noiembrie 2011 23:14
o speranta numita iubire 9 De la: nico_dana2006 22 Martie 2009 19:38