Setari Cookie-uri

analiza trecutului

chestii amuzante

Ce ati face daca maine ati castiga 1 milion de euro?cum i-ati cheltui?:)

gabrielaevacosta Postat pe 28 August 2008 23:03
15.01.2007 M-am uitat la filmul �Final destination� si mi-am amintit de ce zicea parca Rebreanu: �Daca avem fiecare un drum predestinat, un destin de urmat, atunci ce caut eu acum aici?� Stau sa ma gandesc ca de fapt aproape toata viata mea am fost nefericita, sau si mai bine zis toata viata mea m-am luptat sa obtin ceea ce credeam ca vreau. Lupta, calea, strategia era mai importanta decat obiectul, de fapt persoana in sine. Si daca e adevarat? Si daca fiecare dintre noi isi are jumatatea undeva? Si daca Forta din Univers care ne a stabilit fix acea jumatate isi bate joc de noi? Daca chiar trebuie sa o gasim intamplator? Si simplu. Fara obiective, fara strategii, fara complicatii. Sunt sigura ca jumatatea mea nu este Cosmin. Si atunci? M-am maritat cu el. De ce? Pentru ca asta am vrut. Si cat m-am zbatut sa ma iubeasca. Si daca in lupta mea de a-l face sa ma iubeasca, de a-l face fericit, de a crede ca is fericita, de a nu accepta ca nu e el EL, de a iesi din streangul care ma tine intr-o relatie pe care nu o doream, am pierdut ocazia? Si daca i-am stricat si lui ocazia in toti anii astia sa-si gaseasca jumatatea? El cred ca nu are nici o vina. Eu am fost aia care am scris path-ul asta. Eu l-am vrut, eu l-am legat. Si eu il tin in continuare legat de mine. Macar el mai are o sansa? O sa si gaseasca jumatatea? Nu e prea tarziu? Si oare eu mai pot face ceva? Oare trebuie sa-i dau drumu? Se zice ca sufletele celor morti nu pleaca dincolo pana cei dragi nu le dau drumu. Poate nici Cosmin nu-si gaseste linistea si fericirea pana eu nu-i dau drumu. Oare trebuie sa-l eliberez din sufletul meu? Oare pot? Oare este o alta cale? Poate ajuta doar sa-i spun. Dar el? El ce simte? El mi- a dat drumu? Daca amandoi ne-am eliberat eu de ce plang? De ce nu pot fara iubirea lui? De ce ii zic iubire? OK, am decis nu e iubire. Caci ar trebui sa existe IUBIREA. Si noi nu am avut asta. Atunci ce am avut? Ce e asta? De cate tipuri si feluri e? Si ce de trebuie sa o traim? Forta ne incurca? Trebuie sa trecem teste? Oare nu le-am trecut? Inseamna ca am pierdut. �Viata este prea scurta ca sa accepti compromisuri�. Si cu toate astea doar in compromisurile in care am trait m-am simtit bine. De ce? De ce de fiecare data cred ca e iubire? Si apoi cunosc alta iubire. Si totusi. Si totusi o iau de la inceput. Ma trezesc dimineata si nu ma simt bine. Pur si simplu simt. Si raman. De fiecare data. Asta am facut cu Cosmin, cu Teo si mai nou cu Dan. Stiam. Simteam. Si eram trista. Au fost atatea dimineti in care am plans din cauza asta. Aveam acel sentiment bine cunoscut si ma intristam. Si tot nu plecam. De ce nu inteleg odata. Simti = pleci. Si daca totusi? Si daca trebuie sa doare? Si daca trebuie sa te zbati? Daca pur si simplu ne rade in fata IUBIREA. De existat, exista. De asta sunt sigura. Ce altceva ne lipseste tuturor? Ce altceva e simtamintul ala ca aproape ai ajuns unde trebuia? Ce sa fac? OK. Eu am gresit si am pierdut. Am pierdut ocazia. Din prostia mea. Si acum platesc. Daca e asa, inseamna ca exista si o cale de a-ti spala pacatele. Care? Eu deja am renuntat. Dar ma mai pacalesc din cand in cand. Noroc ca nu dureaza si ma trezesc. Poate, ca sa platesc, trebuie mai intai ca cei pe care i-am incurcat sa-si gaseasca jumatatea. Ce greu. Si asa e complicat de unul singur dar daca mai intai trebuie sa stai la coada. Considerand asa, sincer nu prea am sanse. Am incurcat cam mult. Am fost prea egoista. Si exista cazuri de nerezolvat. Daca Teo s-a aranjat, la fel si Alin, cu Cosmin sunt sigura ca in viitor se rezolva, ce ma fac cu Tibi? El se numara? Si ca sa determine cine e vinovatul, culmea e ca nu te duci in Tribunal. Cu toate ca am fost. Si cica sunt reclamanta. Ce cuvant? Ei sunt petitorii si noi reclamantele�. Nu cred ca functioneaza povestea karma in care se numara si se face pace. Nu se numara. Poate se contorizeaza, dar ca si intensitate nu cred ca criteriul este numarul. Poate ar trebui intervenit? Si ce, ma fac petitoare? La urma urmei pentru Tibi am facut si asta. Sa revin. Raman problemele : trebuie sa dai cuiva drumul? Trebuie sa te faci agentie matrimoniala? Exista second chance? Oare altii ce simt? Ce cred? Am auzit povesti in care s-au recasatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Cu ei ar trebui vorbit. Dar acesti norocosi nu cred ca constientizeaza ocazia. Sau mai bine, de fapt ei sunt cei care au fost eliberati, respectiv paratii. Norocosilor! Dar, cazurile particulare zic altceva. Am fost si eu parata. Chiar cand am crezut ca am gasit. Si atunci? Iarasi compromisurile. De aia, poate singurele casnicii feerice sunt cele in care era prima iubire. Ca, ce puteai plati? Dar asa simplu? Ei cum s-au gasit? Pur si simplu? Au avut rabdare? Stiu ca defectul meu major este lipsa de rabdare, dar chiar asa? And now?
Mi se pare mie sau tu cam traiesti in trecut?! Am impresia ca greselile trecutului te urmaresc pt ca nu vrei tu sa renunti la ele...Nimeni nu e perfect ,accepta`te asa cum esti , cu bune si rele , cu deciziile eronate si faptele necugetate pe care le`ai comis.Lasa`i pe Cosmin , Dan and company deoparte si detaseaza`te de ce a fost candva.Esti mult prea negativista..crezi ca daca ai dat "bara" de cateva ori nu poti inscrie un "gol" ?! Ei bine , eu cred ca iti poti gasi fericirea , care nu consta intr`un barbat , ci intr`o stare la care sa contribuie si un barbat , pe langa multe alte lucruri.Trebuie sa fii multumita de tine ca om si sa nu te mai privesti prin ochii altora , pentru ca multiiii au probleme de vedere si s`ar putea sa iti distorsionezi propria imagine.Nu trebuie sa fii ca restul ca sa te simti implinita ... si analizeaza`ti problema ca un "caz individual" , nu in raport cu situatia celorlalti , numai pt ca sa poti bifa cat mai multe minusuri.
Kittynelle Postat pe 29 August 2008 15:01
- Excelent Puffilici! ... Nu se putea mai bine, mai scurt si mai concis ... nu vad ce s-ar mai putea adauga ... dacat sa dezvolti ce deja ai spus tu! ...

supermiki Postat pe 20 Septembrie 2008 09:15
Nu lasa trecutul sa iti influenteze viitorul.Faptul k ai avut ceva deceptii in viata asta nu inseamna k asa va fi toata viata.Capul sus k viata e scurta si merita traita si uneori noi suntem cei care ne facem viata amara nu ceilalti.Prin felul tau negativ de a gandi nu ai sa lasi loc sa intre cineva in sufletul tau pt k vrei crede k e ca,,ceilalti,, fiecare suntem deosebiti in felul noastru important este sa stii sa vezi dincolo de aparente.Succes
bestiuitza Postat pe 21 Septembrie 2008 22:02
Va recomand filmul-documentar The Secret-Law of attraction. si invatati sa ganditi pozitiv.
DeeaCatalina Postat pe 21 Septembrie 2008 22:05
gandesti PREA MULT!!!!
morticia_adams Postat pe 3 Octombrie 2008 01:56
Te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? Dar n-am inteles....era un monolog....sau noi trebuia sa raspundem la asta? Pentru ca esti foarte vaga... Incearca sa scapi de regrete... Eu gandesc asa: nu regret absolut nimic din viata mea, nici macar greselile, pentru ca ele m-au ajutat sa imi intregesc caracterul...din greseli am invatat cate ceva, daca nu le-as fi facut nu as fi fost ceea ce sunt azi... Cand e vorba de o relatie, e vorba de 2....atunci din start, daca se greseste, sunt 2 care gresesc...pentru ca ambii sunt implicati..nu se poate sa fie numai vina ei sau numai vina lui.... Revenind la regrete: nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat. Totul se intampla cu un scop....iar viata e rotunda...acum esti nefericita si crezi ca nimic nu are sens iar maine cunosti pe cineva sau se intampla ceva care te face sa pretuiesti viata....sau invers:astazi esti fericita, iar maine lumea ta se duce de rapa...azi razi, maine plangi...traieste crezand cu tarie in ziua de poimaine, in care vei rade din nou... Sper ca ti-am fost cat de putin de folos...
ramo_88 Postat pe 9 Decembrie 2008 12:11
Scrisul este o terapie buna... Eu sunt aproximativ in aceeasi situatie si m-a ajutat mult sa invat sa ma pretuiesc si sa ma iubesc pe mine eu singura, fara a fi cu cineva. Pe scurt, dupa ce m-am despartit de el, am inceput sa ma ocup de mine: am mers la masaj, la sport, am iesit in cluburi, m-am inscri la un club de fotografie... Toate aceste lucruri ma implinesc mai mult decat atunci cand eram cu el. Cred ca trebuie sa invatam sa ne simtim bine cu noi insine si de-abia mai tarziu sa ne inscriem in relatii. Poate de asta se termina prea devreme, ca nu ne cunoastem pe noi suficient. Acum mi-a venit o alta idee: as putea sa fiu voluntar cateva ore pe zi intr-un spital sau intr-o bisericuta. Cel mai mult te pretuiesti pe tine atunci cand ii ajuti pe altii. Restul vine de la sine.
anda1979 Postat pe 26 Iulie 2009 23:12
dupa muuult timp, a reusit cineva sa ma impresioneze. imi pare rau ca am gasit numai acum ceea ce ai scis. as vrea sa stiu cum esti acum
sara_sefora Postat pe 24 Octombrie 2010 22:46

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Singuratate	13	De la: steffy91 25 Ianuarie 2012 17:13
....Help!..Se merita sa incerc?	8	De la: pisicuta_trista 10 August 2009 09:50
Unde te duci cand locul tau nu mai e al tau?	198	De la: any04 23 Iunie 2011 17:00

Minciuni - pro sau contra ?	11	De la: joana_rise 24 Noiembrie 2009 14:09
este posibil sa am vraji facute	57	De la: hera2009 23 Ianuarie 2014 16:56