Setari Cookie-uri

am ramas singura ..Sa mai lupt?

incearca sa inveti din tot ceea ce ti se intampla...fiecare lucru care se intampla are rolul lui in dezvoltarea ta.e dureros dar trece...gandeste-te la un lucru, daca nu a putut sa lupte cu parintii lui pentru dragostea voastra...inseamna ca la primele probleme care vor aparea intre voi, el va intoarce spatele si va pleca.ori tu nu cred ca ai nevoie de asta.tu ai nevoie de un barbat puternic langa tine, care sa te protejeze si sa te sustina.ori de sub fusta mamei nu poate face toate astea.uita-l!nu te merita.
cat despre schema cu oaia neagra si eu stiu cum e...
treci peste...viata e frumoasa si niciodata nu exista partea goala a paharului, tine minte!si cea care nu ti se pare plina e plina...cu aer!si pe langa asta exista miliarde de barbati super pe lumea asta care te asteapta!de tine depinde!
biancorossi
Postat pe 27 Octombrie 2008 09:49
Si eu am trecut acum cativa ani printr-o experienta foarte asemanatoare cu a ta. Si imi era extrem de greu sa nu il mai am langa mine, sa nu il sun...Dar cel mai bine e sa iti vezi de viata ta si sa incerci sa stai cat mai ocupata sa iti gasesti ceva de facut ca sa nu te mai gandesti toata ziua la el. Din ce incerci sa il cauti si sa salvezi ce a mai ramas din ce il vei indeparta si mai mult de tine. O sa vezi ca o sa te mai caute dar sa fii tare si sa nu te mai uiti inapoi! Fii mandra si tine capul sus! Pentru mine a fost destul de greu dar am invatat din greseli. Fii tare si o sa rasara soarele si pe strada ta. Eu l-am intalnit pe sotul meu la 2 ani dupa ce ma despartisem de fostul iar acum ii multumesc lui Dumnezeu ca s-a intamplat asa. Ma bucur ca ne despartisem cand eram doar prieteni si ca situatia nu a fost mai complicata. Chiar daca la inceput am suferit enorm, acum sunt convinsa ca el nu era cel pentru mine. Asa ca ai rabdare si o sa intalnesti barbatul alaturi de care iti e scris sa fii.
irinajd
Postat pe 27 Octombrie 2008 10:47
Si pe mine m-a parasit, si noi eram impreuna de 1 an. In cazul meu, este vina mea, l-am mintit, inca ma iubeste, dar nu mai are incredere in mine...Tu spui ca ai tau s-a plictisit, ca nu mai vede nimc nou, deci cred ca e din cauza lui toata problema. Daca s-au mai bagat si parintii, e grav si urat. Stiu ca e greu si ca pur si simplu nu vrei sa te obisnuesti fara el, dar incearca sa te ocupi cu altele, ocupa-ti timpul, e unica solutie. Pe mine week-endul ma omoara!!! Plang, ma deprim, ma gandesc non-stop la el...in cursul saptamanii ma iau cu reaba, cu colegii..asta iti recomand!
ingerasmic
Postat pe 27 Octombrie 2008 14:53
Daca el nu te iubeste, pentru ca din toata povestea eu la concluzia asta am ajuns de ce sa mai lupti? Pentru ce? Sa il determini (poate) intr-un final sa vina la tine, dar fara sa te iubeasca cu adevarat, pentru ca iubirea stii tu ori e ori nu e, cand ai putea foarte bine sa iti traiesti viata si sa gasesti pe cineva care sa te pretuiasca si sa te iubeasca cu adevarat, crede-ma NU MERITA efortul pe care il depui pentru el, dupa ce ti-a facut nici nu merita sa te mai uiti la el, ce prietenie, sa ramana cu mama lui daca asta vrea, stiu ca e greu dar e cea mai buna solutie pentru tine, nu merita nici un barbat sa te injosesti in fata lui, mai ales unul care si-a batut joc de tine, si care ti-a inselat increderea, mai gandeste-te ....
my_melody
Postat pe 27 Octombrie 2008 15:08
Draga mea,stiu ca tu suferi mesi citesti..asa,la suprafata tot ce scriem noi,tu le stii pe ale tale..dar stii ceva?? E mai bine ca s-a intamplat asta,pentru ca ai vazut cine e inainte sa faci vreun pas important..Nu te merita,atunci lasa-l in pace,el pierde,si o fata buna si iubirea ta...Oricum,crede-ma pe mine si pe cele ca mine....cum sa zic,ha,ha ,nascute mai devreme, nu umbla cu carpeli si compromisuri si certuri si reprosuri de pe acum ,cand nici nu e insurat cu tine...Nu afost sa fie,daca a avut taria sa-ti spuna ca nu mai e nimic intre voi, crede-l,si lasa lucrurilr asa cum sunt.Nu-ti mai calca demnitatea in picioare,oricum nu vei iesi cu fruntea sus,si chiar daca s-ar relua relatia,garantat va fi pe termen scurt,si se va termina mai urat,iar tu vei suferi si mai mult... Gata!!Priveste in fata ta,poate e acolo si cel care te merita...!!!Toate cele bune !
libra66
Postat pe 27 Octombrie 2008 16:39
iubito eu cred ca el nu stie ce vrea...daca te iubea nu cred ca o termina asa repede cu tine...aaaa si dupa parerea mea cred ca si maicasa se baga si il starneste impotriva ta.si eu trec printr-un moment greu...m-am maritat acu 3 luni si descopar ca omul de langa care am stat 7 ani pana sa fac pasul,nu mai e acelasi e numai pt el iar pe mine sincer nu stiu de ce ma tine...nu mai facem sex nu ne mai intelegem,intre noi e o prapastie fff adanca si mai grav e ca nici nu baga divort iar eu parca nu am inca curajul sa fac pasul asta.cert e ca nu o sa mai tina mult casnicia mea si nu ai idee cat ma doare...cat am asteptat sa-mi vad visul cu ochii si acu ce sa descopar.....DE ACEEA DRAGA MEA CRED CA E MAI BINE CA S-A INTAM LA TINE ASA...MAI BINE ACU DECAT SA FI PATIT SI TU CA MINE!!!AI TOT TIMPUL SA DESCHIZI BINE OCHII SI SA GASESTI PE CINEVA CU CARE SA FII TOATA VIATA,NU CA MINE!!!TOT CE TREBUIE SA FACI E SA FII TARE SI SA AI MULTA CREDINTA.AI GRIJA DE TINE SI SUCCES!!
treysy
Postat pe 27 Octombrie 2008 17:52
reteta succesului...gaseste-ti minim 4 prietene, intra in cercuri noi...stati impreuna cat mai mult timp...ocupa-ti timpul...mananca ce iti place...uita-te la filme bune...distreaza-te!citeste, plimba-te!admira bunocii de pe strada...fa-ti de cap!esti tanara!pune intr-o cutie departe de ovhii tai ceea ce iti aduce aminte de el si vezi partea plina a paharului.
biancorossi
Postat pe 27 Octombrie 2008 18:09
viata merge inainte si e atat de frumoasa!!!noi suntem alaturi de tine si lasa incolo depresiile!inca o idee:apuca-te de sport!fa ceva ce numai tu ai visat!noi suntem alaturi de tine nu e usor dar daca nu le privesti dramatic sau fatalist vor trece mult ai repede...asta te va face o femeie de 3X mai puternica si mai sigura pe tine!
biancorossi
Postat pe 27 Octombrie 2008 18:11
draga mea,si eu is exact in situatia ta ,dupa ce am stat cu cineva aproape 3 ani ,si totul parea ok,dupa o saptamana in care nu am vorbit .mia spus ca totul sa terminat,ca nu am insemnat nimic relatia noastra si ....mai multe.. .asa ca daca pe el atata la dus capul,eu ce sa fac?daca el asta vrea..asta e.nu merita sa ai incredere in cineva pt ca ai numai de pierdut.eu cred ca daca tea iubit cu adevarat va reveni la tine.dar in cazul meu nu se va intampla asta ...pt cred ca deja are pe altcineva.numai bine si nu te mai gandi la el .nu tea meritat.

Postat pe 27 Octombrie 2008 18:14
Te inteleg perfect...probabil ca si fetele ti-au spus-o doar ca in cazul meu el se cuplase cu alta!!! am luptat la inceput pana mi-am dat seama ca nu aveam ce sa mai fac...era tarziu si totusi intr-o zi s-a intors...si-a dat seama ca gresise!Parerea mea este ca ATUNCI CAND ESTE SA FIE AL TAU,VA FI SI DACA LUPTI SI DACA NU!Ai sa vezi...greseala ta e ca nu trebuiau amestecati parintii in relatia voastra!Sper sa fie bine...iti inteleg suferinta si ma doare pe mine sufletul
flory_ciocio
Postat pe 27 Octombrie 2008 20:55
La mine insa este si mai rau. Si la noi a fost o dragoste ca in filme si tot ca in filme s-a consumat. Ba mai mult, desi ne-am pus pirostriile (dc vom ajunge la divort si voi decide ca este timpul sa imi refac viata promit ca nu-l voi mai face), actualmente suntem intr-un declin total al relatiei noastre. Dar sa nu ma abat de la subiect. Acum un an am aflat ca sunt insarcincata exact cand eram hotarata sa pun punct acestei casnicii. Erau prea multe conflicte, injuraturi, reprosuri, suparari, amestecul fratilor lui, al cumnatelor, al parintilor; al socrilor, etc si in centrul tuturora eram eu. Ei bine, atunci am aflat ca eram gravida, iar el parea ca s-a schimbat, ca era un alt om. Acum insa, dupa o jumatate de an regret ca am pastrat copilul. Ma veti judeca aspru ptr ceea ce am spus insa voi argumenta aceasta afirmatie ptr ca simt ca D-zeu mi-a intins o cursa, ca s-a jucat practic cu mine si cu viata mea. Ii seamana leit desi eu sunt cea care am luptat ptr ac copil, eu mi-am sacrificat cariera, proaspat promovata, luna de luna salariul ptr toate analizele, eu am platit operatia ptr ca nu puteam sa nasc - dubla circulara, eu am platit tratamentele iar el a venit cu cateva jucarii. Eu am fost cea care a strans in ea ptr ca sa nu mai existe conflicte si scandaluri, etc. cum se spune am dat totul la spate. Dupa toate astea nici acum nu ma respecta, nu este in stare sa imi ia apararea in fata nimanui, imi spune ca nu stiu sa fac nimic desi eu aveam cel mai mare salariu din casa, eu sunt cea care spala si gateste ca si mama mea cateodata desi este extrem de bolnava ca si tatal meu - diabetic. Ei bine, ac copil ii seamana ingrozitot de tare, cand se incrunta, cand zambeste, are fizionomia lui, trasaturile lui, ii seamana leit. Curand ma voi intoarce la munca, vreau sa aiba mama mea grija de el, ptr ca vom fi amandoi la servici, ce sa spun in general cheltuieilile sunt uriase, mai ales de cand il avem pe Mihai. Acum ma intreb ff serios dc mai sunt impotriva avortului. Raspunsul este ca nu. Un copil trebuit lasat indiferent de grupa Rh-lui (la mine a fost negativ) si de complicatii (eram pasibila sa nu mai pot avea copii sanatosi) atunci si numai atunci cand esti iubit(a) si cand te simti ocrotita si aparata. Eu l-am iubit pe acest om, l-am asteptat, m-am daruit lui, i-am daruit un copil_baiat care ii este leit, s-a ridicat prin mine, a venit la oras cu ajutorul meu, etc. Detaliez insa ma descrac si eu un pic. Cu fie ce criza, discutie, ma indeparteaza si mai mult de el. Se cearta cu mine din cele mai banale motive, se ia la harta din te miri ce, iti sta mintea in loc. Cineva mi-a spus ca probabil asa este felul lui de-a fi insa eu nu mai rezist. Imi pare rau ca dintr-o credinta inutila m-am ales cu un copil care va fi supus unei traume inevitabile. Divortul nostru este iminent. Ceea ce astept este sa ma intorc la servici si sa fiu stapana pe picioarele mele, la cat de nesincer este, ma astept sa minta, sa insele, sa afirme ca tot ceea ce-a facut a facut cu banii lui desi nu este adevarat (atentie pastrati recipisele, chitantele dupa ce cumparati ceva ptr ca nu se stie si ulterior nu veti avea cum sa demonstrati ca voi le-ati platit). Paza bana trece primejdia rea nu mai sta in picioare, am fost extrem de precauta l-am testat extrem de mult, insa din clipa in care ne-am casatorit s-a schimbat in rau. Asa incat nu mai cauta/ ti defecte, etc ele pot aparea oricand in timp, influenta mediului exterior, parintilor isi pot pune amprenta oricand, si tu nu poti face nimic. Stai, te uiti ca droggy, te intrebi unde ai gresit si iti dai seama ca cu absolut nimic, doar cuvintele lui cu acei ochi care ies sin orbite si iti reproseaza ca tu te umflii, tu il privesti aiurea, etc. Prea multa dragoste strica cateodata. Afirmatii nedemne ptr cineva de varsta lui si de la care aveam pretentii. Nu stiu ce imi va aduce ziua de maine, stiu insa ce vreau acum de la viata libertate si liniste. Stiu ca dc voi hotari sa imi refac viata, voi fi mult mai retrasa si precauta si nu voi mai crede in cuvintel, promisiunile vreunui barbat. Ironia e ca dintre noi doi eu am fost cea mai draguta, cu vino incoace, eu am facut scoala, eu l-am incurajat, eu i-am dat curaj in tot ce a intreprins, eu l-am insotit la examenele pe care le-a sustinut cand s-a angajat, etc. El insa nu a facut altceva decat sa ma descurajeze si sa imi reproseze ca sunt fata lu tata, ca nu stiu sa gatesc, lucru inexact acum, etc. Grija mare/ fetelor ptr ca exact acolo unde crezi ca este raiul este de fapt iadul. Tu nu ai pierdut nimic decat poate un pic de timp din viata ta, insa ia-l ca pe o experienta care insa nu s-a finalizat cu nimic dureros decat cu cateva lacrimi. Din proprie experienta iti spun ca nu asta reprezinta o experienta nefericita. capul sus.
Pupici si ai grija de tine/ aveti grija de voi
Monica
Bafta si succes
mcrisf
Postat pe 28 Octombrie 2008 10:57
DA ESTE UN SFAT DE LA UN BARBAT:NU TE-A MERITAT.LUPTA,DAR NU PENTRU EL.O ATA DACA O LEGI DUPA CE S-A RUPT,TOT TIMPUL VA AVEA UN NOD.IUBESTE,DAR...PE ALTCINEVA.NU A MERRITAT IUBIREA TA.SUCCES
De la: Denisse13, la data 2008-09-14 13:44:49credeam ca am gasit barbatul ideal...a durat doar 1 an..dar parca am trait 10 alaturi de el...pana ieri..cand a spus ca s-a terminat totul,s-au consumat toate momentele frumoase,s-a plistisit, nimic nu mai este nou..Era diferenta de 7 ani intre noi..inca din prima luna s-a dorit sa locuim impreuna..a insistat..eu am acceptat..imi placea..locuiam la mine,impreuna cu parintii mei, apoi peste 2 luni m-am mutat eu la el,am acceptat sa stau cu parintii lui.Parea totul asa frumos,asa perfect,erau multe ganduri, multe sperante,multe planuri..pana cand am hotarat sa plecam in vacanta vara aceasta(eu cu familia lui)Atmosfera era din ce in ce mai incordata..primeam numai reprosuri..l-am schimbat pe fiul ei..nu se mai simte mama lui..acum isi iubeste mai mult iubita.. La intoarcere s-a schimbat totul...am decis sa merg o saptamana la parintii mei pentru ca am vrut sa se mai linisteasca lucurile..el s-a departat de mine,nu mai era acelas,mereu vroia sa stea acasa,nu mai faceam parte din tabloul de familie.Am suportat si asta,vorbeam la telefon si seara mancam impreuna, apoi..fiecare la casa lui..Suportam,il iubeam prea mult si ma gandeam ca e doar ceva trecator,fiecare relatie are si clipe mai innorate!pana ieri,cand s-a terminat totul,mi-a spus ca s-a consumat totul,nu mai e nimic ca la inceput ,ne-am grabit si acum nu mai vrea sa continue..Nu ii pasa sa lase un suflet pustiu..ce sa mai inteleg eu? sunt vinovata? familia il influenteaza? mai merita sa lupt? ma doare sufletul cand ma gandesc ca l-am pierdut, nu mai este langa mine,totul imi aminteste de el,mirosul lui se simte peste tot..Imi poate da cineva un sfat ?
numai
Postat pe 6 Noiembrie 2008 22:00
A trecut mult timp pana sa realizez ca eu sunt cea mai importanta..si nu merita sa lupt pentru el..pentru iubirea noastra (care credeam ca a existat si a fost reciproca). Am iubit enorm de mult , imi doream sa fiu fericita...dar probabil nu este el persoana potrivita, care sa merite toate aceste lucruri. Pentru el,legatura dintre noi a fost una banala, secrificiul a fost exclus . Ne-am intalnit zilele trecute si m-am convins cu adevarat ca nu m-am meritat.Parca discutam cu un strain, sau o persoana pe care eu nu am cunoscut-o deloc.Exista un zid rece intre noi si cuvinte rele care imi erau adresate.Am plecat usurata,parca mi s-a luat o piatra de pe inima si sunt convinsa acum mai mult ca niciodata ca suferinta va disparea de tot...deja e prea mult ce am indurat de la el..si de la familia lui.
Acum imi pot raspunde si eu singura la intrebarea mea "sa mai lupt?" -NU,s-a terminat lupta cu suferinta.
Dellyce13
Postat pe 8 Noiembrie 2008 14:44
Tu chiar vrei sa iti distrugi viata din cauza unui barbat ? Da-l naiba, traieste, bucura-te de anii pe care ii ai ca nu ti-i mai da nimeni inapoi, o sa regreti timpul irosit.

Postat pe 8 Noiembrie 2008 14:48
dak esti singura acum inseamna k asa ai fost dintotdeauna dar n-ai vrut sa vezi...sincer nu stiu ce sa-ti zic dar dak s-a indepartat din cauza parintilor lui inseamna k e un las, nu merita...mai gandeste-te si la tine!
meJess
Postat pe 8 Noiembrie 2008 20:49
"O lupta-i vita,deci te lupta,
Cu dragote de ea, cu dor,
Pe seama cui esti un nemernic,
De n-ai un tel cutezator.
Tu ii ai pe-ai tai,
De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor"
numai
Postat pe 11 Noiembrie 2008 03:20
De la: treysy, la data 2008-10-27 17:52:16iubito eu cred ca el nu stie ce vrea...daca te iubea nu cred ca o termina asa repede cu tine...aaaa si dupa parerea mea cred ca si maicasa se baga si il starneste impotriva ta.si eu trec printr-un moment greu...m-am maritat acu 3 luni si descopar ca omul de langa care am stat 7 ani pana sa fac pasul,nu mai e acelasi e numai pt el iar pe mine sincer nu stiu de ce ma tine...nu mai facem sex nu ne mai intelegem,intre noi e o prapastie fff adanca si mai grav e ca nici nu baga divort iar eu parca nu am inca curajul sa fac pasul asta.cert e ca nu o sa mai tina mult casnicia mea si nu ai idee cat ma doare...cat am asteptat sa-mi vad visul cu ochii si acu ce sa descopar.....DE ACEEA DRAGA MEA CRED CA E MAI BINE CA S-A INTAM LA TINE ASA...MAI BINE ACU DECAT SA FI PATIT SI TU CA MINE!!!AI TOT TIMPUL SA DESCHIZI BINE OCHII SI SA GASESTI PE CINEVA CU CARE SA FII TOATA VIATA,NU CA MINE!!!TOT CE TREBUIE SA FACI E SA FII TARE SI SA AI MULTA CREDINTA.AI GRIJA DE TINE SI SUCCES!!

Situatia mea e si mai urata.De cand ne-am casatorit , eu si sotul meu aveam probleme cu familia lui...de la care au plecat toate problemele. Mai intai am sta cu ai lui in curte. Tot timpul soacra-mea venea si inspecta si daca ceva nu-i convenea ( ca ma viziteaza prietenele mele, ca ma duc la mama, ca nu am facut nu stiu ce de mancare...) ii baga numai prostii in cap...pana am ajuns sa ne despartim. Apoi ne-am impacat, am stat in chirie 6 luni si ne-a fost f bine. Peste astea 6 luni ne-am mutat in casa pe care mi-o lasasera parintii mei, o casa in care numai prostii nu-si doresc sa stea...Totul bine si frumos, stateam singuri, faceam ce vroiam, eram linistiti. Intr-o zi, ne-am ciondanit ca un cuplu normal de la nimicuri si el a ales sa plece...unde? la ma-sa acasa. Apoi peste 3 luni s-a intors si iar ne-am impacat si intre timp , cum ne era bine si era momentul am decis IMPREUNA sa avem un copil.Am renuntat la pastile si ...D-zeu a vrut sa raman la 8 luni, cu toate ca doctorul ne spusese ca sunt putine sanse sa raman in primul an.In fine. Totul bine si frumos pana intr-o zi cand ne-am certat iar prosteste. Ce credeti ca a facut? A hotarat sa plece, dar nu oricum, ci reprosandu-mi ca am facut copilul sa-l tin langa mine, ca el nu-l vrea, ca pot sa fac avort... apoi a plecat. Am crezut ca pica cerul pe mine!!! Si am analizat situatia, chiar daca cu regret in suflet recunosc ca-l mai iubesc, pe omul care era inainte!!!Am hotarat sa renunt la copil, cu chinuri si riscuri mari...eram in 3 luni si ceva. Am renuntat pentru binele lui si pentru al nostru. Stiti ce mi-a zis dupa ce a aflat? Ca el ma iubeste, ca-i pare rau si ca trebuia sa pastrez copilul si sa-l astept ca s-ar fi intors...cand? cand nasteam?si cat ar fi stat? cateva luni si pleca iar? Nu pot sa zic ca ma simt mai bine, ma doare pierderea copilului... mi-l doream mult, dar pentru ca stiam ca nu o sa fie niciodata fericit si nici mamica lui atunci ce sens avea sa fac suferinta mai mare?! Acum divortam.E si el de acord. Chiar credeti ca ma iubeste si ca orgoliul lui il face sa fie asa indiferent? eu nu cred... Ma doare! De uitat nu am sa-l uit dupa o relatie de 8 ani...O sa fie greu... dar nici asa nu puteam sa traiesc...cu frica... oare azi va pleca sau nu?
luckynana
Postat pe 12 Noiembrie 2008 00:34
De la: mcrisf, la data 2008-10-28 10:57:39La mine insa este si mai rau. Si la noi a fost o dragoste ca in filme si tot ca in filme s-a consumat. Ba mai mult, desi ne-am pus pirostriile (dc vom ajunge la divort si voi decide ca este timpul sa imi refac viata promit ca nu-l voi mai face), actualmente suntem intr-un declin total al relatiei noastre. Dar sa nu ma abat de la subiect. Acum un an am aflat ca sunt insarcincata exact cand eram hotarata sa pun punct acestei casnicii. Erau prea multe conflicte, injuraturi, reprosuri, suparari, amestecul fratilor lui, al cumnatelor, al parintilor; al socrilor, etc si in centrul tuturora eram eu. Ei bine, atunci am aflat ca eram gravida, iar el parea ca s-a schimbat, ca era un alt om. Acum insa, dupa o jumatate de an regret ca am pastrat copilul. Ma veti judeca aspru ptr ceea ce am spus insa voi argumenta aceasta afirmatie ptr ca simt ca D-zeu mi-a intins o cursa, ca s-a jucat practic cu mine si cu viata mea. Ii seamana leit desi eu sunt cea care am luptat ptr ac copil, eu mi-am sacrificat cariera, proaspat promovata, luna de luna salariul ptr toate analizele, eu am platit operatia ptr ca nu puteam sa nasc - dubla circulara, eu am platit tratamentele iar el a venit cu cateva jucarii. Eu am fost cea care a strans in ea ptr ca sa nu mai existe conflicte si scandaluri, etc. cum se spune am dat totul la spate. Dupa toate astea nici acum nu ma respecta, nu este in stare sa imi ia apararea in fata nimanui, imi spune ca nu stiu sa fac nimic desi eu aveam cel mai mare salariu din casa, eu sunt cea care spala si gateste ca si mama mea cateodata desi este extrem de bolnava ca si tatal meu - diabetic. Ei bine, ac copil ii seamana ingrozitot de tare, cand se incrunta, cand zambeste, are fizionomia lui, trasaturile lui, ii seamana leit. Curand ma voi intoarce la munca, vreau sa aiba mama mea grija de el, ptr ca vom fi amandoi la servici, ce sa spun in general cheltuieilile sunt uriase, mai ales de cand il avem pe Mihai. Acum ma intreb ff serios dc mai sunt impotriva avortului. Raspunsul este ca nu. Un copil trebuit lasat indiferent de grupa Rh-lui (la mine a fost negativ) si de complicatii (eram pasibila sa nu mai pot avea copii sanatosi) atunci si numai atunci cand esti iubit(a) si cand te simti ocrotita si aparata. Eu l-am iubit pe acest om, l-am asteptat, m-am daruit lui, i-am daruit un copil_baiat care ii este leit, s-a ridicat prin mine, a venit la oras cu ajutorul meu, etc. Detaliez insa ma descrac si eu un pic. Cu fie ce criza, discutie, ma indeparteaza si mai mult de el. Se cearta cu mine din cele mai banale motive, se ia la harta din te miri ce, iti sta mintea in loc. Cineva mi-a spus ca probabil asa este felul lui de-a fi insa eu nu mai rezist. Imi pare rau ca dintr-o credinta inutila m-am ales cu un copil care va fi supus unei traume inevitabile. Divortul nostru este iminent. Ceea ce astept este sa ma intorc la servici si sa fiu stapana pe picioarele mele, la cat de nesincer este, ma astept sa minta, sa insele, sa afirme ca tot ceea ce-a facut a facut cu banii lui desi nu este adevarat (atentie pastrati recipisele, chitantele dupa ce cumparati ceva ptr ca nu se stie si ulterior nu veti avea cum sa demonstrati ca voi le-ati platit). Paza bana trece primejdia rea nu mai sta in picioare, am fost extrem de precauta l-am testat extrem de mult, insa din clipa in care ne-am casatorit s-a schimbat in rau. Asa incat nu mai cauta/ ti defecte, etc ele pot aparea oricand in timp, influenta mediului exterior, parintilor isi pot pune amprenta oricand, si tu nu poti face nimic. Stai, te uiti ca droggy, te intrebi unde ai gresit si iti dai seama ca cu absolut nimic, doar cuvintele lui cu acei ochi care ies sin orbite si iti reproseaza ca tu te umflii, tu il privesti aiurea, etc. Prea multa dragoste strica cateodata. Afirmatii nedemne ptr cineva de varsta lui si de la care aveam pretentii. Nu stiu ce imi va aduce ziua de maine, stiu insa ce vreau acum de la viata libertate si liniste. Stiu ca dc voi hotari sa imi refac viata, voi fi mult mai retrasa si precauta si nu voi mai crede in cuvintel, promisiunile vreunui barbat. Ironia e ca dintre noi doi eu am fost cea mai draguta, cu vino incoace, eu am facut scoala, eu l-am incurajat, eu i-am dat curaj in tot ce a intreprins, eu l-am insotit la examenele pe care le-a sustinut cand s-a angajat, etc. El insa nu a facut altceva decat sa ma descurajeze si sa imi reproseze ca sunt fata lu tata, ca nu stiu sa gatesc, lucru inexact acum, etc. Grija mare/ fetelor ptr ca exact acolo unde crezi ca este raiul este de fapt iadul. Tu nu ai pierdut nimic decat poate un pic de timp din viata ta, insa ia-l ca pe o experienta care insa nu s-a finalizat cu nimic dureros decat cu cateva lacrimi. Din proprie experienta iti spun ca nu asta reprezinta o experienta nefericita. capul sus.
Pupici si ai grija de tine/ aveti grija de voi
Monica
Bafta si succes

Am senzatia ca-mi povestesti viata mea!!!!!Citeste ce am scris eu...Doamne relatiile noastre sunt atat de asemanatoare. Te rog scrie-mi ca as vrea sa vb cu tine sa ne impartasim experienta...daca ai ID de messenger ar fi si mai ok.
luckynana
Postat pe 12 Noiembrie 2008 03:43
Credeam ca numai eu am probleme dar vad ca si alta lume are chiar nu am crezut acest lucru imi pare rau sper ca toata sa treaca peste probleme mai ales acum in prejma sarbatorilor oricum nici eu nu stiu cat mai rezist cateodata stau si ma gandesc oare chiar se merita sa stai sa induri toate jignirile si umilintele la care sunt supuse femeile din partea barbatilor
NICOLETA69
Postat pe 19 Decembrie 2008 13:20
au trecut 5 luni de cand nu mai sunt cu el...mi se pare foarte mult timp in care nu l-am putut uita deloc.Nu stiu ce este cu mine,dar am inpresia si acum ca parca a fost ieri ruptura aceasta,im idoresc sa imi revin,sa fiu cea de altadata insa nu reusesc,e ceva care ma depaseste.Am incercat sa uit,sunt emreu cu prietene,iesin in baruri,cluburi,am avut cateva intalniri cu barbati,dar esuate,ma gandeam oare ce caut eu acolo, nu concep ideea ca alt barbat sa se apropie de mine.
In pragul sarbatorilor care urmeaza ma simt mai singura ca niciodata,sunt jos in fundul prapestiei si nimeni nu ma aude.Imi doresc pace si liniste in anul care urmeaza,sa fie bine pentru sufletul meu care este inca sfasiat acum...
Dellyce13
Postat pe 23 Decembrie 2008 14:00
Denisse13, daca te pot ajuta cu ceva, astept mesaj pe privat.
Cassey_Tarot
Postat pe 23 Decembrie 2008 16:38
Denisse13...totul in viata e trecator...totul trece..este vindecat oarecum de timp,incearca sa uiti,ai vointa pt a iesi din starea asta...vei vedea ca peste un timp viata ti se va parea iar ca inainte...vei vedea ca in jurul tau sunt atatea lucruri frumoase pe care ai uitat sa le vezi...stai linistita..cand ranile se vindeca si se cicatrizeaza apare alta speranta .Capul sus,in viata trebuie sa fim luptatori..daca nu luptam noi pt noi insine,atunci CINE sa o faca..? te pup si ai grija de tine
liza24_84
Postat pe 23 Decembrie 2008 16:46
De la: Denisse13, la data 2008-09-14 13:44:49credeam ca am gasit barbatul ideal...a durat doar 1 an..dar parca am trait 10 alaturi de el...pana ieri..cand a spus ca s-a terminat totul,s-au consumat toate momentele frumoase,s-a plistisit, nimic nu mai este nou..Era diferenta de 7 ani intre noi..inca din prima luna s-a dorit sa locuim impreuna..a insistat..eu am acceptat..imi placea..locuiam la mine,impreuna cu parintii mei, apoi peste 2 luni m-am mutat eu la el,am acceptat sa stau cu parintii lui.Parea totul asa frumos,asa perfect,erau multe ganduri, multe sperante,multe planuri..pana cand am hotarat sa plecam in vacanta vara aceasta(eu cu familia lui)Atmosfera era din ce in ce mai incordata..primeam numai reprosuri..l-am schimbat pe fiul ei..nu se mai simte mama lui..acum isi iubeste mai mult iubita.. La intoarcere s-a schimbat totul...am decis sa merg o saptamana la parintii mei pentru ca am vrut sa se mai linisteasca lucurile..el s-a departat de mine,nu mai era acelas,mereu vroia sa stea acasa,nu mai faceam parte din tabloul de familie.Am suportat si asta,vorbeam la telefon si seara mancam impreuna, apoi..fiecare la casa lui..Suportam,il iubeam prea mult si ma gandeam ca e doar ceva trecator,fiecare relatie are si clipe mai innorate!pana ieri,cand s-a terminat totul,mi-a spus ca s-a consumat totul,nu mai e nimic ca la inceput ,ne-am grabit si acum nu mai vrea sa continue..Nu ii pasa sa lase un suflet pustiu..ce sa mai inteleg eu? sunt vinovata? familia il influenteaza? mai merita sa lupt? ma doare sufletul cand ma gandesc ca l-am pierdut, nu mai este langa mine,totul imi aminteste de el,mirosul lui se simte peste tot..Imi poate da cineva un sfat ?
LUPTA!LUPTA!LUPTA!."O LUPTA-I VIATA ECI TE LUPTA /DE DREAGOSTER DE EA CU DOR....PE SEAMA CUI ESTI UN NEMERNIC,DE N-AI UN TEL CUTEZATOR?/TU -I AI PE-AI TAI .DE N-AI PE NIMENI,TE LUPTI PE SEAMA TUTUROR."
numai
Postat pe 26 Decembrie 2008 15:07
In caz ca va intereseaza...
Cassey_Tarot
Postat pe 3 Ianuarie 2009 22:16
NU ne intereseaza.!
morticia_adams
Postat pe 11 Ianuarie 2009 23:30
In momentul in care am vazut titlul topicului ma gandeam ca e ceva f. grav de l-ai intitulat..."am ramas singura" Ce sa inteleg din asta?...Ce te doare mai tare?...faptul ca l-ai pierdut pe el sau ca esti singura? Multe femei au prostul obicei sa isi inceapa fel si fel de relatii doar din teama(pe care eu unul nu o inteelg) de a nu fi singure...din nevoia de a fi protejate... Eu cred si si femeile pot fi la fel de puternice ca barbatii...am intalnit femei care erau f. puternice..stapane pe sine..care stiau cand sa puna punct..cand sa faca mici compromisuri... ar tre sa intelegeti ca multi barbati sunt asa pentru ca multe femei se lasa chiar calcate in picioare... Deci capul sus...viata nu s-a terminat si o sa vezi ca peste ani o sa spui..Ce bine ca s-a intamplat asa. Mult noroc in viata!
caessar
Postat pe 23 Ianuarie 2009 13:01
scumpo chiar ai vrea sa traiesti o viata in umbra mamei lui?? chiar crezi u k el e totul pe lumea asta?? uitate in jurul tau si vei vedea k nu e asa!!! vei vedea in timp k sunt baietii care s-ar certa ei cu parintii numa sa poata fi cu tine, dak el nu realizeaza k langa tine traieste o viata nu langa mama atunci pt ce sa lupti?? crezi k vei avea puterea sa te lupti o viata cu morile de vant?? nu are rost sunt poate mai multi care ar da orice sa te vada fericita decat crezi u...lupta scumpo dar k sa-ti fie tie bine nu pt un EL ....
bruneagra25
Postat pe 23 Ianuarie 2009 13:41
deci daca el tine la tine nu ar trebui sa se lase influentat de familie si daca se lasa inseamna ca nu te merita si nu are rost sa te ;upti doar tu. nu se merita crede-ma am si eu am o prietena care a trecut prin asa ceva si acum fiindca el s-a impus in fata mamei lui totul merge ok . imi pare rau ca trebuie sa iti zic. sunt pana la urma o gramada de baieti pe lumea asta
danutz_eugen2007
Postat pe 27 Ianuarie 2009 16:31
nu lasa sa treaca timpul pe langa tine cum am facut eu..daca il iubesti lupta pentru el pentru ca nu o sa ti mai fie niciodata la fel...familia uneori greseste dar trebuie sa faci tot ce e posibil..nu renunta ..sper sa fii bine..
gia_s
Postat pe 7 Martie 2009 00:12
De la: gia_s, la data 2009-03-07 00:12:02nu lasa sa treaca timpul pe langa tine cum am facut eu..daca il iubesti lupta pentru el pentru ca nu o sa ti mai fie niciodata la fel...familia uneori greseste dar trebuie sa faci tot ce e posibil..nu renunta ..sper sa fii bine..


si cum o sfatuiesti sa lupte!!?

Postat pe 7 Martie 2009 00:16

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
vreau si eu pareri:( 18 De la: the_same_contesina 26 Septembrie 2011 10:10
cum sa raman cu el daca destinu nu vrea? 32 De la: Rock_this 23 Iulie 2009 11:12
am sanse sa ma impac cu el? 12 De la: irinuk_90 15 Iulie 2009 10:59
Ma iubeste dar nu mai are rabdare... 10 De la: Kudika228 25 Iulie 2009 19:28
Cum pot sa uit un barbat care dupa 4 ani s-a schimbat ? 15 De la: RoxannaST 21 Noiembrie 2012 02:22