Mai puteti sa va ganditi la o viitoare relatie dupa o despartire dureroasa??

are dreptul asta ????

un sfat

Dellyce13 Postat pe 10 Octombrie 2008 11:40
in momentul de fata mie mi se pare imposibil...nu vreau sa aud de barbati,intalniri,flirturi..Voi ce parere aveti? sunt interesata sa citesc mai multe pareri...
Salutare, Foarte buna intrebarea ta.Acum cateva luni am cunoscut si eu o persoana(aici este vorba despre un barbat)care a iesit de ceva timp dintr-o relatie,relatie care se pare ca i-a facut mai mult rau decat bine, si de atunci nu mai vrea sa auda de intalniri,flirturi,femei.De ce?Nu pot sa va inteleg,toti am trecut prin despartiri dureroase si poate vom mai trece.Sunt experiente care ne fac mai puternici,sunt experiente care ne ajuta sa ne maturizam. Chiar si eu am trecut acum un an printr-o despartire, dar asta nu inseamna ca i-am ignorat pe toti barbatii din jurul meu.Mi-am tinut capul sus, si am mers mai departe.Merita sa iti mai acorzi o sansa, nu poti sa te retragi intr-o carapace si sa fugi mereu de frica ca vei suferi iarasi.Mi se pare un semn de lasitate. Adevarul e ca tipul despre care iti spuneam imi place foarte mult.Sunt o fire ambitioasa,mereu obtin ceea ce vreau,iar acum mi-am propus sa il cuceresc pe el.Dar mi-am dat seama ca e greu,tocmai pentru ca va e frica sa va implicati,chiar daca sunteti atrasi de persoana cealalta incercati din rasputeri sa pastrati distanta.Adevarul e ca nu prea stie omul cum sa se comporte in preajma voastra. Spune-mi tu de ce aceasta retinere la voi, si poate asa am sa reusesc sa il inteleg si pe el.
HJKH Postat pe 11 Octombrie 2008 20:21
Si mie mi-e foarte greu sa ma mai apropii de cineva. Mi-e scarba(urat stiu!) cand vad indragostiti care se saruta in metrou care se imbratiseaza si se tin de mana prin parcuri....inca mi-e greu si sunt cam 3 luni de atunci...Poate ca se va gasi baiatul care sa ma scoata din "carapace" momentan n-am incredere,sunt total scarbita...

andreees Postat pe 12 Octombrie 2008 03:09
Buna tuturor,am ramas uimita sa citesc mesajele voastre, sa vad ca dupa o despartire dureroasa unele persoane simt frica, nesiguranta,poate chiar scarba.Acum veti crede ca sunt super fericita sau nu am avut probleme in relatiile mele...defapt...am fost casatorita 5 ani,inainte de casatorie am avut o relatie cu fostul sot de 7 ani...era normal sa cred ca-l cunosc suficient,ca el este barbatul visurilor....dar pe cat de frumos a inceput toata casnicia noastra pe atat de dureros a fost finalul...eu....sunt inca in starea de frica,de nesiguranta,neincredere.....sa nu se mai intample si adoua oara...poate acesta este sentimentul pe care-l simt inca....am descoperit ca sunt atrasa de un prieten mai vechi,el...face tot posibilul pt a fii cu mine,poate chiar de casatorie...dar eu...inca sunt prea distanta, prea rece,si nu stiu daca fac bine....pt moment sunt plecata din tara,in ciuda implorarilor lui de a nu pleca...dar acum,aici,singura si departe de casa,i-l sun si imi dau seama cat sunt de indragostita de el,si cat timp am pierdut...in doua saptamini voi merge acasa si sunt hotarita sa o luam de la inceput,si sa dau o sansa acestei relatii,pina nu e prea tarziu....fara capricii,orgolii,frica..
kovacsamalia Postat pe 12 Octombrie 2008 05:36
Buna!si eu ma intreb:dupa un pranz pierdut(ratat),nu e bine venit un al doilea?si daca se poate cat mai reprde(sa stai flamand nu e prea placut,Nu?). Am avut o relatie trasa de par timp de 7 ani+inca 3 de chin ca vezi doamne ne vom inpaca, vom invatza din gresheli,ne vom autocorecta....Vrajeaaaala...,nu sa legat nimic(cand doi oameni nu sunt compatibili,nici sa-i batzi nu se intzeleg vreodata),azi cand ma mai gandesc prin ce am trecut,nu le doresc nici la dushmani(si cand te gandesti ca sunt milioane de cupluri care traiesc in astfel de situatzii si asta din frica de a face urmatorul pas). Dupa ce am scapat de acel chin,am intrat si eu intr-o viatza normala,am inceput sa cunosc oameni adevaratzi si ca o femeie nu trebuie sa fie doar o tocatoare galagioasa ci are mareu de oferit ceva placut iubitului ei,ca esti bucuros cand vii acasa,ca ai cu cine vorbi,s.a.m.d. Nu recomand nimanui sa stea sa se chinue nici macar o ora daca acea relatie nu merge si asteptarea dupa,e tot asha de grea iar noi trebuie sa stim ca undeva in acest univers e cineva care ne poate vindeca toate ranile trecutului nostru fara a sta si rancezi nustiu catzi ani prin casa(nu e pacat de timpul nostru pierdut?si ca asa se va scurge viatza tot asteptand? Succes tuturor.
relu2222 Postat pe 12 Octombrie 2008 10:21
hai fetelor, fruntea sus! Asa a lasat D-zeu, tristete si bucurie. Priviti partea plina a paharului, amintiti-va doar ce este frumos. Si eu am trecut prin foarte multe ... despartiri dureroase. Acum nu vreau sa vorbesc despre ele, pentru ca fiul meu se plimba pe langa mine. Dar nu ajuta la nimic daca stam si ne plangem de mila. HAI FRUNTEA SUS !!! Sa cautam in nou inceput. CUI PE CUI SE SCOATE, nu asa zice o vorba din batrani ?
MISSILVY Postat pe 12 Octombrie 2008 10:27
Ai dreptate Relu! Si eu am fost casatorita 5 ani, imi cresc copilul singura de la 1 an, am suferit foarte mult in timpul casniciei, dar am si invatat multe, tot ce mi s-antamplat ma facut sa fiu ce a ce sunt acum, o persoana matura echilibrata care stie sa ofere si sa primeasca. Am invatat ca viata e scurta am pierdut cinci ani si numai de mine depinde cat timp mai vreau sa pierd lingindu-mi ranile!De cele mai multe ori dupa o experienta neplacuta intalnim o persoana nevinovata care merita sa aiba sanse cu noi si nu sa ii punem pe post de iaurt :) Toata lumea trebuie sa invete sa se comporte cu fiecare cum merita pt ca urmatoarea persoana nu trebuie sa platesca greselile noastre din trecut.Deci fratilor invatati sa traiti pt. ce ce a ce faceti voi dupa o despartire nu se poate numi Viata!
WeisseRosse Postat pe 12 Octombrie 2008 10:44
Hmmm am avut si eu o relatie de aproape 7 ani si dupa ce s`a incheiat.. shtiti cum m`am simtit? LIBERA! Eram ca si cum atunci as fi iesit din Alcatraz. Evident, durere si suferinta a existat si poate mai exista... dar mi`am dat seama ca viata trebuie traita si ca nu trebuie sa imi mai complic viatza cu vreun intrus care sa mi`o limiteze. Asa am zis si eu: NU mai vreau nicio relatie, ma distrez etc... si am dat peste un tip care se distra si el ca mine si ne`am indragostit si avem o relatie foarte libera deja de mai bine de un an. E f frumos... dar inca simt teama de a ma lega de cineva. Simt nevoia sa fiu independenta, sa iau singura decizii, sa imi fac singura programul. Cu el e bine ca e langa mine si ma intelege foarte bine si din cauza asta nu am simtit niciodata nevoia sa caut in alta parte. Eu sunt de parere ca pana nu esti complet vindecat dupa o despartire dureroasa, nu are rost sa incepi o alta relatie serioasa. Micile flirturi/aventuri sunt ok, dar trebuie sa constientizam ca daca alergam in bratele altcuiva nu ne facem numai noua rau, ci si persoanei nevinovate de langa noi.
mainedimineata Postat pe 12 Octombrie 2008 11:52
buna fetelor si baietilor :) in cazul meu au trecut cam 2 ani si tot n-am gasit persona potrivita, alaturi de care sa ma simt fericita sau cel putin sa-mi faca palcere sa o vad, sa o ascult, sa-mi doresc sa fiu in preajma ei... Frica de esec e o reactie firesca, de aparare dupa ce ai cunoscut durerea. Insa timpul vindeca ranile, prin uitate...ma bucur ca uitam, e bine sa uiti. Chiar ma mir cand citesc sau aud ca si barbatii pot fi victime, sau pot sa sufere...asa rece am devenit...dar dupa ce le ascult experienta imi revin si ma incurajez, si ma bucur sa constat ca si ei au suflet si sentimente si constiinta. Sunt si eu ca si noi doar ca trebuie sa invatam sa-l identificam din multime pe cel care ni s-ar potrivi Uneori stau si ma gandesc si ma bucur ca nu mai simt durerea ce mi-a provocat-o acel individ...tind sa cred ca e firesc sa te desparti de cineva in momentul in care ai ajuns la concluzia ca nu mai ai nicio bucurie langa acea persoana. NU sunt casatorita si nici n-am fost asa ca nu vorbesc in numele acestei categorii care au si copil! Curaj fetlor,si baietilor! sunt oameni de toate felurile, alegeti si cu mintea. Timpul prin uitare vinde ranile! Gasiti-va ocupatie, evitati muzica ce va trezeste amintiri, aruncati lucrusoare, intorceti poze, redecorati-va camera, schimbati tot, asta va va stimula imaginatia si va va incuraja sa vedeti jumatatea plina ;) evitati discutii, emisiuni, intalniri cu persoane care va rascolesc si va fi mai usor!
tamcri Postat pe 12 Octombrie 2008 12:33
Eu una evident am nevoie de o pauza, mai mica sau mai mare in functie de cat de mult m-a afectat relatia respectiva..dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma inchid in mine, sa nu ies, sa nu cunosc persoane noi...Am specificat ,,cunosc''....asta nu inseamna ca ma bag repede intr-o relatie....no way
Postat pe 12 Octombrie 2008 13:07
Eu una evident am nevoie de o pauza, mai mica sau mai mare in functie de cat de mult m-a afectat relatia respectiva..dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma inchid in mine, sa nu ies, sa nu cunosc persoane noi...Am specificat ,,cunosc''....asta nu inseamna ca ma bag repede intr-o relatie....no way
Postat pe 12 Octombrie 2008 13:07
Evident ca nu te gandesti la alta relatie serioasa exact dupa despartirea dureroasa.trebuie sa treaca ceva timp,sa te reobisnuiesti cu tine,sa te rasfeti, sa iti recapeti increderea in tine, sa te redescoperi, sa fii TU.depinde de fiecare cat timp trebuie sa treaca pt a fi pregatit pt alta relatie serioasa.e posibil totusi sa intalnesti pe altcineva la scurt timp si sa te indragostesti,ca de obicei atunci se intampla cand nu te astepti
DeeaCatalina Postat pe 12 Octombrie 2008 15:06
nu te impacienta... va veni si vremea lor. totul e a nu te mai grabesti... si sa deschizi bine ochii, cand te frigi cu ciorba sufli si in iaurt... sezi blanda totul va trece, nu e timpul pierdut si nici zilele si nici petitorii nu au intrat in sac. sa ne pastram sangele rece si sa nu vada nimic cei din jur din ceea ce sa intampla in sufletul nostru, caci daca vor vedea cea mai mica slabiciune se vor repezi ca niste sacali sa ne manance trupurile si sufletele... asa ca, capul sus si sa zambim, e si maine o zi, poate va veni soarele de vara
mitzura Postat pe 12 Octombrie 2008 16:06
Nu sunt ceva expert, dar pot sa-ti spun din proprie experienta ca e normal ce simti. Ai nevoie de timp si prieteni buni in preajma ca sa inveti sa faci "pace" cu tine. Americanii au un cuvant pentru asta "closure" de "closure" ai tu nevoie pentru ca mai apoi sa vrei sa auzi din nou de flirturi, intalniri si chiar de o relatie. Apuca-te de fitness, iesi cu prietenele, imbata-te bine plangi bine, injura fa ce poti sa dai afara doza de frustrare/suparare/ furie... si pe urma ia-o de la capat cu forte proaspete !!! Sper ca ti-am fost de ajutor.
marie_nicholle Postat pe 13 Octombrie 2008 09:49
E greu, dar cateodata ma gandesc ca ne provocam cu 'mana' noastra toate aceste chinuri. Nu pot sa las pe nimeni sa se apropie de mine, sunt salbatica, am incercat o relatie cu altcineva, cand a venit vremea sa trecem in asternuturi mi s-a taiat dintr-o data si am reactionat foarte urat, ma gandesc doar la el, il caut cu privirea, imi las masina in locuri vizibile si frecvetate de el, imi doresc sa il vad, sa il strang in brate, sa il simt.... cum spuneam....se numeste lucru manual. Si totusi il iubesc, si il iubesc din tot sufletul meu, sper sa imi treaca intr-o zi, nu dragostea care i-o port ci chinul prin care trec in fiecare zi....
diana_cintean Postat pe 13 Octombrie 2008 13:34
Am avut o relatie (prietenie+castorie)timp de noua ani care s-a terminat mai mult decat urat (credeam eu)la vremea respectiva, cu casa distrusa, procese prin Tribunal, reclamtii la Garnizoana, la Comitetul de Partid,la Comandantul unitatii unde lucra respectivul si asa mai departe, pentru ca-mi facea tot felul de sicane, ca sa nu pot intra in locuinta pe care o castigasem prin Hotarare Judecatoreasca, ca sa nu imi pot ridica de la posta pensia alimentara pentru copil, iar despre alocatia copilului care pe vremea aceea o primea tatal nici nu se punea problema sa mi-o trimita, pana cand m-am infuriat si am spus ajunge cu toate amenintarile ca nu voi vedea alocatia pana cand copilul va face 18 ani, in definitiv aceia erau banii copilului nu ai lui. Asa ca am facut reclamatie unde trebuia si intr-o luna de zile am primit toti banii care ar fi trebuit sa-i primesc timp de 3 ani. Dupa atatea probleme pe care mi le-a facut timp de 3 ani dupa ce ne-am despartit fostul meu sot, mi-am spus ca nu mai am nevoie de o relatie. Dar timpul le vindeca pe toate si te ajuta in oarecare masura sa uiti ce nu iti place, asa ca la un moment dat am cedat insistentelor familiei de a cunoaste pe cineva si de-a mi reface viata. Am dorit din tot sufletul sa fie mai bine a doua oara, motiv pentru care am facut multe, multe compromisuri si am iertat multe incercand sa mentin o casnicie care nu avea sanse sa reziste la infinit alaturi de un asemenea om. Au trecut 16 ani de chin, care nu si-au avut rostul.Am pierdut cei mai frumosi ani alaturi de un nemernic care in ultimii patru ani a trait pe spinarea mea, fara sa muncesca si care culmea avea tot felul de pretentii si mai facea si scandal ca veneam tarziu acasa de la job-urile nenumarate pe care trebuia sa le am ca sa intretin casa si un parazit. Cand dupa patru ani i-am spus ca nu mai rezist fizic sa mai muncesc cate 18-20 de ore pe zi pentru a ma putea descurca cu banii si ca trebuie musai sa si gaseasca de lucru a incercat sa ma omoare, si mi-a distrus toate actele pentru a nu putea dovedi ca locuinta si tot ce era in ea erau cumparate si de mine (in cea mai mare parte). Inca ne judecam pentru casa si pentru tentativa de omor, dupa 2 ani de cand s-a intamplat, nu intrevad ca aceste lucruri se vor termina prea curand dupa cum merge Justitia in Romania (nimeni nu face absolut nimic, nici medicii, nici politia, nici procuratura, nici judecatorii). Legile sunt facute doar ca sa fie scrise pe hartie, nu ca sa fie aplicate, ti se spune ca Judecatorul este suveran.Cu alte cuvinte degeaba spui ca in Art. X ALin Y Legea prevede cutare sau cutare lucru la care am dreptul nici un Judecator nu aplica ce scrie in Lege ci hotaraste in functie de persoanele implicate in caz si probabil in functie de atentiile primite ceea ce il taie capul, fara sa-l intereseze ca nu respecta Legea. Dar sa lasam povestile triste si experientele neplacute, viata merita traita indiferent de problemele avute anterior, din toate acestea trebuie sa tragem concluziile potrivite, sa avem curaj si optimism sa mergem inainte, nu are rost sa cadem in depresie pentru un fleac de despartire, am incercat sa va arat ca intr-o clipa un om isi poate pierde viata (am fost 99.99% gata sa mi-o pierd), poate pierde toata munca de o viata si cu toate acestea nu disper, daca viata imi va scoate inainte un om care sa merite atentia mea, i-o voi acorda. VIATA trebuie traita.Trebuie insa sa ai putere sa treci singura peste toate, pentru ca nimeni nu te poate ajuta daca nu VREI sa traiesti.
mariana_streche Postat pe 13 Octombrie 2008 13:40
buna,sa sti ca nu merita atita suferinta,pun pariu ca el nu sufera nici macar pe jumatate,nu face greseala fatala de a vedea barbatii din jurul la fel ca pe el,iesi in lume ,schimba-ti tunsoarea,culoarea parului,stilul vestimentar,nu lasa tristetea sa patrunda adinc in sufletul tau,ceea ce simti acum se numeste furie.incearca ,si ai sa vez ca viata nu se termina la el.azi am implinit 41 de ani,si sunt mindra de realizarile mele,dar ca sa ajung aici am suferit si eu fuarte mult,de aceea iti scriu si tie, ca NICI UN BARBAT NU MERITA SACRIFICII DIN PARTEA TA.
your_shadow Postat pe 13 Octombrie 2008 19:36
subiectul bun....mesajele pe masura....mult mai triste dekat ma asteptam...ce sa zik....mariana streche kred k esti un model de tarie de caracter pe care cel putin al trebui sal urmam...felicitari k ai luptat....si eu k baiat am avut suferintele mele...care sincer vad k suferintele astea nu prea ocolesc pe nimeni knd vine vorba de relatii...mie mi sau recomandat psihologi...dar nu mam dus probabil din neincrederea mea fata de acesti psihologi care prin intrebarile lor si explicatiile lor te pot face sa te simti mai bine....cat despre dragostea asta asa imensa fata de persoanele de langa tine ce sa mai spunem dispare cu desavarsire....o viitoare relatie dupa o despartire dureroasa cred k exista (si eu o astept)..;))....ma refer la o relatie frumoasa k doar nu tind sa dau inapoi...persoane sunt si dabia asteapta sa fie iubite...cat despre marginalizarea 'potentialilor parteneri/pertenere' dupa o despartire am facuto si eu si am regratat...in loc sa traiesc prezentul stateam sami plang trecutul.....altii esueaza in casnicii si noi ne plangem de relatii...speram k la urmatorul topic vom discuta despre 'noul inceput de relatie dupa o alta esuata'....succes
del_sol Postat pe 14 Octombrie 2008 01:12
din pacate, toata lumea trece prin despartiri..Fie ca este o realtie de 7 ani, de 2 ani sau de 2 luni, pana la urma conteaza impactul care l-a avut asupra noastra...ce am simtit,prin ce necazuri/bucurii am trecut impreuna sau ce am invatat.. este f.important sa inveti ceva din orice ti se intampla..ca dc.persishti in prostie, atunci nu vad ce pretentii am mai putea avea.. nu poti stii niciodata ce se va intampla..orice relatie ( sau casnicie ) este ca un joc la loto..poti castiga sau nu.. eu am iesit dintr-o relatie de 9 ani..in care s-au intamplat f.multe..de la o nunta anulata cu 2 luni inainte, pana la o impacare care a durat un an...si 6 luni de plansete si dat cu capul de pereti..si ingropat in munca.. dar..a trecut..inca ma mai doare..nu ar fi posibil altfel, avand in vedere amenintarile pe care le mai primesc..de la un om care sustine ca m-a iubit..haha.. incerc sa imi vad de viata mea..fac lucruri pe care nu le-am facut in acesti 9 ani..si este atat de placut..incerc sa ma regasesc..sa reinvat sa fiu eu,sa fac lucruri care imi plac cu adevarat, sa ma definesc, ca persoana..sa inteleg cine sunt si ce vreau , de fapt de la viatza... cand am plecat din casa lui stiam doar ce NU mai vreau.. dragilor, va doresc din tot sufletul sa invatati sa va iubiti si sa invatati sa iubiti viata! si nu uitati,ca,mai presus de dragoste este respectul..respectul pt.voi si respectul pt.ceilalti... nu va lasati calcati in picioare..nu se merita..aveti o singura viata.. si, da,VIATA ESTE FRUMOASA numai bine
cata23 Postat pe 14 Octombrie 2008 01:37
De la: relu2222, la data 2008-10-12 10:21:39Buna!si eu ma intreb:dupa un pranz pierdut(ratat),nu e bine venit un al doilea?si daca se poate cat mai reprde(sa stai flamand nu e prea placut,Nu?). Am avut o relatie trasa de par timp de 7 ani+inca 3 de chin ca vezi doamne ne vom inpaca, vom invatza din gresheli,ne vom autocorecta....Vrajeaaaala...,nu sa legat nimic(cand doi oameni nu sunt compatibili,nici sa-i batzi nu se intzeleg vreodata),azi cand ma mai gandesc prin ce am trecut,nu le doresc nici la dushmani(si cand te gandesti ca sunt milioane de cupluri care traiesc in astfel de situatzii si asta din frica de a face urmatorul pas). Dupa ce am scapat de acel chin,am intrat si eu intr-o viatza normala,am inceput sa cunosc oameni adevaratzi si ca o femeie nu trebuie sa fie doar o tocatoare galagioasa ci are mareu de oferit ceva placut iubitului ei,ca esti bucuros cand vii acasa,ca ai cu cine vorbi,s.a.m.d. Nu recomand nimanui sa stea sa se chinue nici macar o ora daca acea relatie nu merge si asteptarea dupa,e tot asha de grea iar noi trebuie sa stim ca undeva in acest univers e cineva care ne poate vindeca toate ranile trecutului nostru fara a sta si rancezi nustiu catzi ani prin casa(nu e pacat de timpul nostru pierdut?si ca asa se va scurge viatza tot asteptand? Succes tuturor.
dalilapink Postat pe 14 Octombrie 2008 13:01
Draga mea ,timpul le va rezolva pe toate,e adevarat ca rana din sufletul tau se va cicatriza si cand te vei uita inapoi o sa ti dai seama ca nu a meritat sa suferi,desi stiu ca iubirea e uneori dureroasa,dar cu toate aceste lucruri nu face greseala de a te inchide in tine pentru ca iti vei face rau numai tie,incearca sa ai din nou incredere in oameni ,ca nu se termina lumea,si sa stii ca pe lumea asta mai sunt barbati care iubesc cu adevarat si care sunt fideli,e drept ca sunt putini dar sunt.La momentul potrivit vei intalni si barbatul potrivit pt tine,.Hai fruntea sus si multa incredere in tine.
dalilapink Postat pe 14 Octombrie 2008 13:06
stiu f bine k nu e bine sa sufar... tocmai ieri s-a intamplat marea... nenorocire. pt moment o percep k pe o mare nenorocire. stiu, sunt constienta k hiperbolizez shi k ma complac in suferintza produsa de despartire.e a doua relatie ratata, doar k de data asta nu a mai fost alegerea mea sa plec. shi stau shi agonizez gandindu-ma k am dat din lac in putz... shi ce-o mai mi-o rezerva viitorul, soarta, destinul, karma, dumnezeu?!!! plang... dar degeaba plang, lacrimile nu ma vor ajuta in fata lui. sunt constienta... asha k sincer cu toata dragostea pe care o simt acum cum a fost acoperita de suferintza ma gandesc deja la o urmatoare relatie. cu teama de data asta! inainte nu era asha... dc iar pic din putz in lac... sau unde oi mai pica??? oi mai putea sa suport dezamagirea... m-oi putea tine tare sa nu alunec pe panta depresiei? o sa trec rpd peste suferintza despartirii? cum va fi in urmatoarea relatie? sa mai astept? urasc singuratatea! dar mai mult urasc suferintza.... shi totushi d c nu am avut un plan B?!!!
uitarea_aducerii_aminte Postat pe 14 Octombrie 2008 14:42
ce se intimpla fetelor cu lumea asta?... Eu sunt dupa o lunga relatie cu un cetatean strain si o lung timp de impacari cu mine si cu situatia de a-l iubi enorm dar fara vreo compatibilitate. Era de mai bine de un an si jumatate de zile cind simteam ca alaturi de el solutia singuratatii in doi, duce absolut nicaieri si ca e mai bine sa ne despartim. Mi-am luat inima in dintii si printre plinsete i-am spus, au urmat razbunari peste razbunari din partea lui si eu chinuindu-ma sa pastrez o amintire cit de cit frumoasa despre toti ani petrecuti impreuna... Multe luni de zile dupa acea despartire am fost curtata de alti indivizi dar simteam ca nu pot. A venit luna august si am intilnit un om, exact asa cum imi doream eu. In septembrie ne-am reintilnit si ne-am facut o scurta vacantza impreuna. La doar doua zile f stind noi imbratisati ma cere de nevasta, vrea copii de la mine. Socul pentru mine a fost mare, nimeni pina acum nu-mi spusese desi imi doresc enorm. Toti prieteni mei incurajau aceasta relatie, ne vedeau fericiti. Era singura data din viatza mea cind simteam ca suntem protejati de fortele divine. Incepusem amindoi sa ne facem planuri ca sa ne mutam impreuna in capitala. A urmat ca fiecare sa se intoarca acasa sa-si rezolve treburile si cu prima ocazie sa ne vedem. Vorbeam noapte de noapte. Acum 5 zile fusese ziua mea de nastere si eu tot il asteptam pe el sa vina. Venisera in schimb prieteni noastri comuni de prin tzara ca sa ma sarbatoreasca, numai el lipsea. M-a sunat plingind si beat sa-mi ureze ceea ce credea el ca trebuie si mi-a spus sec ca are contracte de onorat si ca va urma sa vina cind termina. De atunci niciun telefon intre noi iar eu sufar o deceptie. Incerc doar sa ma impac cu ideea ca totusi reusisem sa ma indragostesc, ca nu-mi murise sentimentele si spiritul meu de femeie ca traisem in acest scurt timp cu el un fapt inaltzator... pluteam si ca era reciproc. Cind l-am intilnit eram pregatita pentru o relatie cu un om hotarit, dar nu eram pregatita pentru un nou esec.... Asa ca singura solutie cred fetelor la problema care ne macina e : ce e al nostru e pus deoparte si ca fiecare sac isi are petecul. Voi nu credeti la fel?
ursima11 Postat pe 15 Octombrie 2008 11:31
Fiecare despartire iti lasa un gust puternic de amar/ normal ar fi sa nu mai simtim nimic, sa apara cu trecerea timpului un fel de inertie...dar exista o memorie senzoriala/ olfactiva, vizuala, auditiva, tactila, care inconstient sau nu, revine de multe ori/si nu numai atunci cind sintem singuri, ori deprimati, ci mai ales cind vedem si simtim clipele trecute trecind pe linga noi/ si acea memorie involuntara reuseste sa ne zgindare pina la moarte, din pacate/ nu ai ce sa faci...greu treci/ fiecare relatie isi are locul ei si poate ca dupa zeci de ani sa nu mai reprezinte nimic, dar pina atunci tot te trec fiorii si ai o stringere de inima trecind pe acolo, mai ales daca ai iubit cum nu credeai atunci ca mai poti iubi vreodata.....si de fapt nici nu ai mai iubit la fel.
Postat pe 20 Octombrie 2008 01:23
si ce sugerezi? sa ne punem cenusa in cap sa ne acoperim din cap pana in picioare pentru ca vai am fost seduse si abandonate... asta e viata e facuta si cu bune si cu rele si cu suisuri si cu coborasuri, asa ca fruntea sus si sa ne luam fuste cat mai scurte, sa umblam cat mai drepte si sa trecem la next pentru ca viata e facuta ca sa o traiesti, daca nu poti acum e si maine o zi. esti dezamagita e adevarat, dar nu lasa ca acest lucru sa se vada nici in ruptul capului si in nici un caz nu face pe victima in fata nimanui. fi o invingatoare in fiecare zi si viata iti va arata ca dracul nu e asa denegru pe cat pare, si intr-o zi te va strange in brate cine vrei tu si cineva care sa te merite. bafta!
mitzura Postat pe 21 Octombrie 2008 13:52
La intrebarea ta eu spun un DA hotarat ! Cel mai rau lucru pe care-l poti face este sa te lasi sa pici in depresie si pt asta trebuie sa lupti putin cu tine. Gandeste-te in primul rand ca despartirea s-a intamplat pt un motiv asa ca nu ignora aceste motive si nu deveni melancolica. De fiecare data cand ti se face dor de el aminteste-ti ce nu a mers in relatie, nu-l idealiza (asa cum facem noi femeile de cele mai multe ori) si fii obiectiva. Concentreaza-te asupra a ceea ce ai invatat din acea relatie pt ca e f important. Si nu uita un lucru: daca nu mai esti cu o persoana inseamna ca acea persoana nu a fost pt tine. Am ajuns la concluzia ca, indiferent ce faci, cat te implici si cat lupti pt ceva/cineva, daca nu e sa fie nu va fi, pt ratiuni pe care nu le intelegem sau poate le intelegem dupa un timp. Nu te sfatuiesc sa te arunci intr-o noua relatie pana nu te simti pregatita sufleteste. In mod inevitabil vei ajunge sa-l compari pe actualul cu fostul si asta nu face decat sa-ti trezeasca amintiri dureroase. Ti-ai face rau si tie si unui tip care n-are nici o vina pt ce ti s-a intamplat. Cu siguranta vei iubi din nou atunci cand va veni timpul pt asta, chiar daca acum te gandesti ca nu o sa mai poti iubi niciodata, e firesc sa simti asa. Asa ca acorda-ti timp pt tine, fa lucruri care simti ca-ti fac bine: stai in casa si plangi daca asa simti apoi iesi in oras sau du-te la sala, la coafor, vorbeste cu o prietena buna despre ce simti, etc. Nu-ti ignora durerea si dezamagirea pt ca daca nu le exteriorizezi cumva se aduna si iti va lua mai mult timp sa te vindeci.
ioana_cristina Postat pe 26 Februarie 2009 18:34
Da dc sa nu ma gandesc?sunt redus mintal cumva?
BogdanPaul Postat pe 27 Februarie 2009 13:45
daaaa eu m-am gandit dupa 2 zile :))) !!! ..dar n-am trecut nici pana in prezent la fapte ..s-au mai schimbat si inculpatii...eh ..poate poate imi aduce si mie iepurasul un suflet cald si un trup fierbinte
__LL__ Postat pe 8 Martie 2009 04:03
despartirile sunt dureroasa dar trebuie sa tinem fruntea sus asa a fost sa fie ,nu putem da timpul inapoi kiar dak vrem noi.si dak respectivul sau respectiva chiar nu merita atunci si mai bine. NEXT PLEASE
pysykutz Postat pe 22 Iulie 2009 17:54
Vreau si eu, sa ma impart prin ce ma trecut....cu toate ca cu emotiile negative, nu ar trebui sa le imparti cu cineva....dar am vazut acest topic, am inceput a citi, si ma regaseam in multe din ele... Am avut o relatie de 4 ani si jumatate, am dat tot ce avem, si atunci la moment mi se parea ca el procedeaza la fel...intr-un final, m-am convins ca ma inselam amarnic....in acesti ani cit am fost impreuna, ne despartisem de mai multe ori, am suferit mult, am plins mult...am cazut la picioarele lui, pt a fi cu el...nu realizam ca nu-i pasa, si o face din mila (dupa cum mi-a spus-o chiar el...) Ne pregateam de nunta...era totul gata, ramasesera 3 luni pina la importantul eveniment...cind intr-o zi, a zis ca pleca inapoi la ai lui...apoi mi-a zis ca nu poate fi vorba de nici o nunta, si in general nu ma mai iubeste demult....asa ca nu se merita efortul meu..... Am plins in hohote...nu stiam cum ma voi uita in ochii oamenilor....ma durea enorm...dupa am tarit, in asteptarea ca se va intoarce si taraganam timpul la maximum, pentru a nu face anularile in privinta nuntii...pina la urma am inteles ca chiar nu mai merita (cei drept, aici trebuie sa le multumesc citorva persoane ce mi-au fost alaturi si m-au sustinut ENORM), ca apoi sa realizez ca pot trai si respira fara "el"...si acum inteleg, ca daca ar fi sa se intoarca inapoi, nu voi putea simti nici mila pentru el, si asta la moment ma bucura... Din start nu vroiam pe nimeni alaturi, dar acum am inteles ca sunt gata pentru un nou inceput...o noua relatie... "A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata, iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort."
kudika318927 Postat pe 2 Septembrie 2010 13:36

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
sexul	45	De la: ralukutzza 21 Noiembrie 2009 11:28
Te-am visat in noaptea magica de Craciun	1	De la: danutza0502 25 Decembrie 2015 14:50
a devenit o obsesie sau chiar tin la el?	7	De la: CiupsZ_ 14 Mai 2009 16:39

salut	82	De la: angelradios 2 Septembrie 2010 16:21
vrea sa ma impac cu fosta mea prietena	7	De la: kudika082014 20 Noiembrie 2009 18:38