am gasit perechea potrivita...dar nu am ales-o pe ea...

m-a indepartat, nu l-am mai cautat si acum ma cauta el

cred ca am nevoie de un sfat

tematoare Postat pe 29 Noiembrie 2008 21:35
De la: Felicia_29, la data 2008-11-27 15:08:20 De la: 03Pandora1986, la data 2008-11-27 13:11:06eu cred ca cel mai important lucru e fericirea ta...daca tu esti fericita ii faci si pe cei din jur fericiti e Eu nu sunt de acord cu tine!!! Cel mai important este ca, copilul sa fie linistit, fericit. Sa nu uitam ca are dreptul de a creste cu ambii parinti langa el. Ea, mama, a facut o greseala de la inceput, nu trebuia sa se casatoreasca pt ca "el ii dadea masina sa mearga la scoala" si mai grav nu trebuia sa permita sa ramana insarcinata!!! Acum ca toate astea se intampla trebuie sa mearga pana la capat de dragul copilului. Eu nu judec pe nimeni, dar zau copilul nu are nici o vina. Si mai e ceva...amantul o va accepta cu copil??? Eeeee aici este o mare problema...acum e bine ca nu se vede el cu copilul in fiecare clipa...dar cum va fi sa stea cu el mereu??? AI grija de tine si mai ales de copil! El nu are nici o vina! Si crezi ca daca acel copil creste cu amandoi parintii, atunci el e neaparat fericit? Eu zic ca te inseli daca chiar crezi asta. Intr-o familie in care parintii nu se iubesc, nici copilul nu e fericit.(e suficient ca mama nu-l iubeste pe tata)
De la: tematoare, la data 2008-11-29 21:35:25 De la: Felicia_29, la data 2008-11-27 15:08:20 De la: 03Pandora1986, la data 2008-11-27 13:11:06eu cred ca cel mai important lucru e fericirea ta...daca tu esti fericita ii faci si pe cei din jur fericiti e Eu nu sunt de acord cu tine!!! Cel mai important este ca, copilul sa fie linistit, fericit. Sa nu uitam ca are dreptul de a creste cu ambii parinti langa el. Ea, mama, a facut o greseala de la inceput, nu trebuia sa se casatoreasca pt ca "el ii dadea masina sa mearga la scoala" si mai grav nu trebuia sa permita sa ramana insarcinata!!! Acum ca toate astea se intampla trebuie sa mearga pana la capat de dragul copilului. Eu nu judec pe nimeni, dar zau copilul nu are nici o vina. Si mai e ceva...amantul o va accepta cu copil??? Eeeee aici este o mare problema...acum e bine ca nu se vede el cu copilul in fiecare clipa...dar cum va fi sa stea cu el mereu??? AI grija de tine si mai ales de copil! El nu are nici o vina! Si crezi ca daca acel copil creste cu amandoi parintii, atunci el e neaparat fericit? Eu zic ca te inseli daca chiar crezi asta. Intr-o familie in care parintii nu se iubesc, nici copilul nu e fericit.(e suficient ca mama nu-l iubeste pe tata) Nu, nu am spus ca este neaparat fericit...dar este dreptul lui de a creste langa ambii parinti...dar categoric copilul nu va fi de nimeni iubit asa cum va fi de mama si tatal lui...eu sunt crescuta de mama mea naturala si tata vitreg, poate tu nu...de aia vb, ca stiu ce inseamna...intelegi???
Felicia_29 Postat pe 2 Decembrie 2008 15:26
celyni cum poti lasa fericirea sa treaca pe langa tine?Acum suferi doar din vina ta a voastra dc ai preferat sa dormi langa un suflet strain de al tau si sa chinui suflete nevinovate sotzul si copilul tau? In plus El cel care "te iubeste"? te iubeste stiind ca tu seara adormi la pieptul altuia aiurea draga mea doar sa fii nebun nuuuu nu si nu dragostea e numai una nush ce ai urmarit ? Dar mai am o curiozitate te-ai gandit ca daca renuntai la casatorie acest El nu te mai iubea la fel?poate el vrea doar sa "te iubeasca" dar sa fie altul care ti daruieste alte impliniri nu critic dar mi se pare absurd sa poti trai stiind ca iubirea ta e in bratzele altuia :\| ..si sufletul meu e trist dar nu ma arat dar sincer de eram in locul tau ma gandeam bine..nu te chinui gaseste rasp in inima ta;)

Un_chip_de_inger Postat pe 3 Decembrie 2008 06:57
draga mea care te-ai maritat ca era prea tarziu sa anulezi nunta !!! chestia cu tarziu sau nu e putin relativa, auzi aici: eu am o prietena care a trecut prin aceeasi faza ca si tine. se terminasera pregatirile de nunta, tot ceea ce tine de cumparaturi, imbracaminte, etc. si intr-o seara s-a dus singura undeva si a cunoscut pe altcineva si zbang ! s-a intors frumusel la respectivul si i-a spus ca nu mai vrea sa se marite cu el ca a cunoscut pe cineva si si-a dat seama ca el nu e persona potrivita ! iti dai seama ca usor nu a fost, a fost un adevarat circ ! dar... s-a casatorit cu cel de care s-a indragostit, au 2 copii, casa, etc. asa ca eu nu cred ca a fost prea tarziu, a fost pur si simplu o chestie de curaj din partea ta care acum iti aduce multa suferinta. si pana la urma daca tot te-ai casatorit puteai sa divortezi inainte de a face un copil cu buna stiinta. faptul ca te ascunzi de sotul tau, inseamna ca nu aveti totusi o comunicare deschisa, in care ai fi putut sa-i spui ce simti, chiar daca ar fi suferit atunci, eu cred ca daca afla acum suferinta va fi mult mai mare si mai mult ca sigur poate degenera in ura, ceea ce e si mai grav fiind un copil la mijloc ! si tatal meu a trecut prin asa ceva ! femeia cu care s-a casatorit iubea pe altcineva si a surprins corespondenta in care ii scria respectivului acelasi lucru, ca nu mai poate da inapoi ! bineanteles ca a venit pe lume un copil, dupa care tot la divort au ajuns, pt ca tata nu s-a mai putut apropia de ea! siceritatea e cel mai bun lucru, chiar daca pe moment provoaca suferinta !
royan Postat pe 3 Decembrie 2008 11:18
De la: Felicia_29, la data 2008-12-02 15:26:28 Nu, nu am spus ca este neaparat fericit...dar este dreptul lui de a creste langa ambii parinti...dar categoric copilul nu va fi de nimeni iubit asa cum va fi de mama si tatal lui...eu sunt crescuta de mama mea naturala si tata vitreg, poate tu nu...de aia vb, ca stiu ce inseamna...intelegi??? De acord ca e dreptul lui...dar sa te intreb altceva: dupa tine, parintii ar trebui sa ramana impreuna de dragul copilului chiar daca nu se mai inteleg sau nu se mai iubesc sau macar unul din cei doi nu-l mai iubeste pe celalalt? Eu zic ca nu. Garantat nu va muri copilul ca nu l-a vazut zilnic pe tatal lui. Ai dreptate, nu am fost crescuta de mama naturala si tatal vitreg, ci de bunicii din partea mamei. Si cu mana pe inima pot spune ca nu am dus lipsa de nimic. Parintii mei au binevoit sa-si refaca fiecare viata intr-o alta casatorie(iar asa zisul tatal sa-si mai faca si un copil). Daca vrei sa spui ca tatal vitreg nu va tine niciodata la copil cum tine tatal adevarat, iti spun ca nu e o regula asta: poate sa fie asa sau poate fi invers. Uite, in cazul meu de exemplu am un tata vitreg foarte de treaba caruia ii pasa de mine cu adevarat si-mi cumpara tot ce-mi trebuie, spre deosebire de tatal biologic pe care il vad doar o ora-doua pe luna cu toate ca locuim in acelasi oras(mama si tatal vitreg la 200 de km distanta)(bine, oricum nu mi-e dor de tatal biologic si nu as avea nevoie sa-l vad mai des, dar am zis doar ca sa vezi ce ,,des'' ma intalnesc cu omul asta zis ,,tata'').
tematoare Postat pe 3 Decembrie 2008 12:28
cand ai de luat o decizie care poate sa-ti marcheze intreaga viata nu te intereseaza pe cine faci de ras si cine sufera la momentul respectiv. suferinta poate sa fie mult mai mare pe parcurs.tu contezi in primul rand si iei o decizie care sa te avantajeze pe tine. poate suna putin egoist dar toata lumea sufera si ce nu te doboara te intareste. gandeste-te in primul rand la tine si la ce te face pe tine fericita. tot ce conteaza esti tu si copilul.
tiziri Postat pe 3 Decembrie 2008 18:47
eu cred ca daca il iubesti cu adevarat ar trebui sa divortezi si sa ramai cu cel pe care il iubesti ,daca spui ca te iubeste si el atat de mult si te accepta cu tot cu copil.Pt ca daca afla sotul tau va fi si mai rau.Asta este parerea mea,tu fa ce-ti dicteaza inima
ramy26 Postat pe 5 Decembrie 2008 08:01
parerea mea este ca daca nu te intelegi cu sotul tau, e mai bine sa va despartiti, indiferent daca ai pe altcineva sau nu.......... si iti spun asta din pozitia copilului ai carui parinti nu s-au inteles niciodata bine, desi tata o iubeste si acum foarte mult pe mama.......si ar fi dispus si acum, la 26 de ani de casnicie sa faca orice ca sa-i fie bine.........dar nu prea are cui, ca mama nu e prea curioasa de sentimentalisme din astea..........probabil, ca si tine, nu l-a iubit niciodata.......... eu iti doresc sa nu te intrebe copilul tau, peste 15 ani, de ce nu ai divortat, cum i-am intrebat eu pe ai mei.......... si mai mult ii doresc copilului tau, cand te va intreba, sa nu primeasca acelasi raspuns ca si mine...........cum ca de dragul lui........crede-ma, doare rau sa stii ca esti raspunzator ca parintii tai nu si-au cautat fericirea separat cand impreuna evident nu a fost sa fie, de dragul tau......... de aceea parerea mea e sa nu stai cu un om pe care nu il iubesti.........sunteti tineri inca, aveti tot timpul din lume sa va indragostiti din nou...........si cine te iubeste, te iubeste si cu un copil, si cu 2, si divortata..... e una ca ai fost tanara si naiva si ai facut o greseala.........dar e mai rau sa persisti in greseala facuta..........
dienuta_nou Postat pe 5 Decembrie 2008 10:13
Dar ce va fi atunci candva cand copilul va creste mare si va avea alt nume decat mine, asta nu imi place deloc,la scoala toti il vor intreba de ce tu te numesti asa,ca si mama ta, si inca ceva, sotul il iubeste mult pe copil, la fel si bunicii lui care stau cu noi in casa, cum sa il despart de ei, ma simt vinovata, ce o sa ii spun eu copilului cand va fi mare...stii tatal tau nu este X ca de fapt tu esti a lui Y. nu e urata situatia asta? Dar tot adevarul este ca eu nu pot sa traiesc toata viata asa, stand in casa cu cineva care nu ma va putea face fericita niciodata, parca acum m-am trezit si mi-am dat seama ce prostie am facut, nu ma simt in largul meu in casa cand e el, ma gandeam ca o sa ma obisnuiesc, ca nu conteaza iubirea si sexul in o relatie, dar uite ca nu pot trece peste, ma necajesc mult, de multe ori nu mai suport situatia si ...plang...
celynny Postat pe 5 Decembrie 2008 16:54
hai mai celynny, tu esti chiar copil ! eu provin dintr-o familie cu copii din diverse casatorii, fiecare cu numele lui bineanteles, am o prietena care d-abia a divortat, cu copil, pe care il iubeste taica-so si bunica-sa paterna, dar daca ei nu au mai putut sta impreuna ce sa-i faci ??!! problema poate fi alta, de fapt 2: una- sotul din rautate sa-ti faca probleme, iar a doua, mai intai asigura-te ca respectivul care zice ca te iubeste, te iubeste cu tot cu copil ! pt ca scuza-ma nu e o papusica pe care sa o vrei acum si cand te plictisesti sa o trimiti sa mai stea si la altii ! am alta prietena care a avut o relatie cu un tip, ea avand un copil, el avand un copil care era la fosta sotie ! problema e ca i-a spus din capul locului "imi pare rau, dar eu nu pot fi tatal copilului tau, il tolerez, dar mai mult de atat niciodata !" soarta a facut ca s-au despartit, oricum, un parinte sa zica asa ceva mi se pare destul de idiot ! am o prietena care s-a casatorit cu un neamt, ea avand un baietel de 8 ani ! si ea a divortat cand era copilul mic, pt ca fostul sot era foarte violent ! sa stii ca nu a fost prea curios in legatura cu faptul ca tatal lui avea alta familie, sau sa simta lipsa tatalui, era suficient cat se vedeau cand se vedeau ! intre timp, ea cunoaste un neamt ! tipul se indragosteste de ea si o cere in casatorie stiind si faptul ca are un copil! toate bune, pana la faza cu copilul, neamtu' innebunise ca nu ! copilul sa ramana in romania ! a spus chestia asta mamei lui, raspunsul ei mi-a placut si m-a impresionat, dat fiind faptul ca era o straina " copilul trebuie sa creasca alaturi de mama ! daca eu ma desparteam de taica-to, ma recasatoream si respectivul vroia sa renunt la voi si va lasam, tu cum te simteai ??? copilul vine !" si uite asa el a realizat ce era sa faca si acum sunt bine merci toti ! stiu ca acum ti se pare groaznic, numai cand te gandesti, nici macar nu ai curaj, iti vine sa te tavalesti, dar pana la urma va trebui sa iei o decizie: ori ramai cu sotul si nu te mai plangi niciodata, dar sa stii ca daca nu te intelegi cu el, ca o fi tipu' cu care esti acum, ca o fi altul, ceea ce ai nevoie vei cauta in permanenta la alt barbat, sau daca nu vei fi tot timpul nemultumita/nefericita ! ori, iti iei inima in dinti, vorbesti cu mama ta eventual, sau cu cine te simti tu ca esti mai apropiata si vezi ce e de facut ! si ti-am zis, mare atentie ! respectivul tau amant te poate iubi doar atata timp cat nu intra copilul in ecuatie, cand se va pune problema sa fiti toti impreuna s-ar putea sa-si schimbe sentimentele ! draga mea, mi-e mila de tine, si eu am avut povestea mea trista si stiu ce inseamna sa suferi sufleteste, nu esti nici prima si cu siguranta nici ultima in aceasta situatie ! lucrurile se vor aranja si pentru tine, trebuie sa fii increzatoare ! p.s. pe copil nu-l va intreba nimeni la scoala nimic, pt ca ei nu au de unde sa stie ca aveti nume diferite si pana la urma vei avea grija sa-i spui la momentul potrivit ca te-ai despartit de tatal lui! eu am aflat de la copii de pe strada ca surorile nu sunt surorile mele, asta pt ca idiotii de parinti au vorbit in casa, iar parintii mei au considerat ca eram prea mica sa-mi spuna ca au mai fost casatoriti cu altcineva! mi-au explicat si am inteles ! nu s-a schimbat nimc la nivel familial/sentimental, era totul obisnuit, cum stiam, asa ca vestea respectiva nu a avut prea mare efect asupra mea ! si pana la urma, nu inteleg de ce trebuie sa dai explicatii sau sa te simti vinovata fata de straini ??!! ca ce chestie ??!! fiecare sa-si vada de problemele lui inainte sa judece pe altii ! pt multi e mai simplu sa judece si sa rada de problemele altora, dar nu le vad pe ale lor de acasa care poti fi mult mai grave, stii e vorba aia cu barna din ochi !
royan Postat pe 5 Decembrie 2008 19:32
celynny, incepi sa ma enervezi! Nicicum nu-ti convine: nici cu sotul tau, nici divortata. Atunci pentru ce mai scrii pe forum? ...as vrea sa stiu ce e in capul tau, dar pe bune ca nu pot intelege Ti s-a scris pe aici ca fericirea ta e cea mai importanta. Ce mai astepti? E o prostie ca-ti faci griji ca puiul tau va avea alt nume de familie decat tine. La mine s-au mirat la inceput cand le-am spus sa nu mai intrebe la telefon de numele meu de familie, ci de al bunicilor, dar dupa ce le-am explicat situatia pe scurt, nimeni nu m-a necajit sau bazait cu misto-uri si intrebari. A, si eu am stiut dintotdeauna ca ai mei s-au despartit de cand aveam cateva luni. Iti faci prea multe griji pentru ceilalti. Sotul tau si socrii tai daca vor sa-si vada copilul/nepotul, n-au decat sa-l vada, dar fericirea ta e importanta. Insa, la fel cum ti s-a scris deja, asigura-te ca omul tau iubit te accepta cu tot cu copil. Uite, in cazul meu au fost unii barbati care i-au zis mamei ca pe mine nu ma accepta, cu toate ca eu am fost crescuta de bunici, deci nici macar sa zici ca eram zi de zi cu barbatul ala ca sa moara de uratul meu. Deci ai grija! Un barbat ce nu-ti accepta copilul nu merita atentia ta! Trezeste-te! Bafta si sa iei decizia corecta!
tematoare Postat pe 5 Decembrie 2008 23:55
nu v-a fi nici primul nici ultimul copil cu parintii divortati..........daca tatal lui il iubeste, va stii sa ii fie alaturi astfel incat copilul sa il vada ca pe un tata, si orice barbat va fi in viata ta ii va putea fi prieten, dar nu va lua locul tatalui........pana la urma daca va respetati reciproc si pastrati legatura cu grija, copilul va avea doar de castigat....un adult sau doi in plus pe care se va putea baza oricand, si care il iubeste.... eu una m-am inteles foarte bine cu fosta amanta a tatalui meu.........este o femeie tare de treaba, si chiar si acuma, ca nu mai sunt impreuna, mai9 bem cate o cafea cand sunt in orasul natal........ea a stiut mereu ca eu si fratele meu suntem pe primul loc in viata tatalui meu.......si ne-a ajutat macar cu un sfat de cate ori a putut..... plus de asta, gandeste-te ca e mult mai traumatizant pentru un copil ca parintii sa divorteze cand el are intre 6 si 15 ani, ba chiar 18, decat sa creasca cu ei gata divortati.........pentru ca nu intelege ce se intampla.......... si inca ceva.........in societatea de azi nu e ceva de pe alta lume sa ai parintii divortati.........acu' 10 ani era alrfel....oamenii inca tineau la aparente, era mult mai greu sa divortezi si te arata lumea cu degetul ca parintii sunt divortati.........acum nu mai e la fel.....nimeni nu are treaba........ multa bafta.........si sa iei decizia cea mai buna pentru tine.....pe copil trebuie doar sa-l iubesti mult
dienuta_nou Postat pe 6 Decembrie 2008 18:02
dienutza:* imi place tare mult cum gandesti te felicit pentru modul de a gandi se vede ca viatza maturizeaza omul ..greutatile la fel keep going take care:* si ai mei sunt divortati darrrr locuiesc impreuna :Dsi le e mai bine fara actele alea:)
Un_chip_de_inger Postat pe 6 Decembrie 2008 20:17
... si care imi spune cu ce trebuie sa incep, ce trebuie sa fac, avand un vedere ca m-am convins ca daca nu divortez nu o sa pot avea o viata implinita niciodata, ce trebuie sa fac mai intai ca sa nu ajung la certuri si impartiri cu el si ai lui, nu imi trebuie nimic de la el doar sa ma lase in pace, sa nu fie discutii prea mari pe aceasta tema intre mine si el. Vreau sa fie scurt si sa se termine repede actul acesta de divort, cum ar trebui sa procedez sa nu fie mare tam-tam?
celynny Postat pe 7 Decembrie 2008 18:05
pai vorbesti cu sotul tau si ii spui ca te-ai grabit cand te-ai maritat, ca ai crezut ca o sa poti sa traiesti langa el linistita, ca nu ai vrut sa ii faci rau, de aceea nu ai renuntat la nunta, ca s-a purtat asa de bine cu tine ca ai fi vrut sa fii fericita cu el..........dar ca, ghinion, acum iti dai seama ca nu il iubesti, ca nu va intelegeti cum ar trebui, ca mai bine iti dai tie si lui sansa sa va cautati separat adevarata fericire...........ca simti ca nu ti-e locul langa el si ca nu vrei sa mergeti din rau in mai rau.............incearca sa nu ii dai de inteles ca divortezi pentru altul.......dar nici sa ajungi sa-l minti.......daca te intreaba direct, macar spunei ca nu ti se pare normal sa-l inseli, si preferi sa divortezi, sa isi poata reface si el viata.... multa bafta
dienuta_nou Postat pe 8 Decembrie 2008 16:30
da , as vrea sa fac asta mai usor, dar mai este ceva , acum am descoperit ca e bolnav (tremura foarte tare), nu stie inca ce are ca nu s-a gasit nimic la analize, dar cert este ca e bolnav poate stiti voi ca eu am dat cu presupusu ca are simptomele de la Parkinston, dar a zis doctorul ca nu are asa ceva pt ca nu i-a iesit la analize, nu stiu ce are, ce boala o fi asta ...m-a pus intr-o situatie grea, ce sa fac acum, ca el are nevoie de odihna, iubire, liniste pe cand eu nu o sa ii pot oferi astea, dar si sa il pun in situatia de divort ca cred ca s-ar necaji muult. Sunt intr-o situatie delicata si nu stiu ce sa fac, si nu as renunta la el pentr altul , ci pur si simplu sa fiu linistita, fiindca as vrea sa nu mai trec prin ce am trecut, ca e asa naspa sa ai un om langa tine cu care nu poti iesi in lume pt ca el e foarte diferit de tine si nu poti sa areti lumii ca il iubesti. Toata lumea spune ca suntem asa diferiti...
celynny Postat pe 9 Decembrie 2008 10:36
chiar traiesti povestea asta?sau ai copiat-o pe a mea?si eu am aceeasi varsta ca tine si exact aceeasi situatie
chiciojaflaviana Postat pe 9 Decembrie 2008 10:50
Mai fetelor, de ce va place sa va complicati aiurea? Am fost si eu intr-o situatie din asta, bine, fara copii si casatorie si eram mult mai mica (18 ani) si am ales tot gresit. groaznic sa ai o constiinta atat de importanta pentru tine, incat sa te lasi condusa de dorintele celorlalti si de frica de pareri proaste, blamari si catalogari. Cred ca lucrul cel mai bun e sa faceti ceea ce va doriti ceea ce va face fericite fara sa luati seama de parerile celor din jur; doar voi stiti cu adevarat ce e in sufletul vostru si ceea ce va doriti si ceea ce e bine pentru voi Iar daca sotul tau e bolnav, cred ca n-ar trebui sa lasi asta sa-ti influenteze decizia; intotdeauna va exista ceva care sa te impiedice, iar daca tu tii cont de aceste impedimente inseamna ca nu-ti doresti suficient de mult sau ai indoilei; Poate parea o decizie a unei femei egoiste si lipsite de suflet, dar viata m-a invatat ca trebuie sa lupti pentru fericirea ta pentru ca viata e scurta si in curand o sa realizezi ca ai fi putut sa ai o existenta linistita si fericita dar tu ai impiedicat asta....
andrrrea Postat pe 9 Decembrie 2008 14:15
Apropo de copil. Parintii mei au divortat cand eu aveam 5 ani si a fost cel mai bun lucru pe care au putut sa il faca. Se certau mai mereu, eu simteau situatia tensionata dintre ei, auzeam discutii aiurea noaptea, o vedeam pe mama suferind etc. Cand aveam 3 ani mama a cunoscut un tip cu 23 de ani mai mare decat ea. Doctor, cu o reputatie f buna in orasul nostru, a devenit prieten de familie cu ai mei, in momentul in care eu m-am imbolnavit si eram nevoita sa fac tratament cu injectii. El , mai apoi, s-a indragostit de mama si stia f bine ca nu e fericita in casnicia ei o iubea la disperare. Fapt pentru care a divortat de nevasta lui. Mamei insa ii era frica sa divorteze, ba din cauza mea, ba de firca sa nu cumva sa o amageasca si apoi sa o lase etc. Pana la urma tata i-a facut ceva urat de tot mamei si ea a bagat divort fara sa ii mai pese de consecinte. Asta se intampla prin 1995. 4 ani s-a rugat de ea noul meu tati sa ii accepte cererea in casatorie. In 1999 s-au casatorit. Omul acesta a fost pt mine tatal meu, m-a iubit enorm, m-a sprijinit intotdeauna, m-a invatat tot ce aveam de invatat. Pe mama a transformat-o intr-o femeie puternica si de societate. S-au iubit enorm, am avut o copilarie si niste experiente de neuitat. Am tinut si cu tata legatura si o tin in continuare. Sunt convinsa insa ca daca ai mei nu ar fi divortat as fi crescut intr-un mediu groaznic. Asa ca ii multumesc in fiecare zi mamei mele pt ca mi-a ales alt destin si a avut curaj sa lupte pt fericirea ei, care a devenit si a mea. Nu mai judecati atat cum trebuie sa creasca un copil sau nu, in momentul in care copilul creste devine incapatanat si deprimat daca parintii divorteaza, pt ca atunci constientizeaza si judeca singur (de cele mai multe ori gandind prost).
Marina_Simona Postat pe 9 Decembrie 2008 16:02
si ce ai facut sau ce ai de gand sa faci in situatia ta, tu care esti in situatia mea?
celynny Postat pe 9 Decembrie 2008 19:45
Doamne e incredibil....Ce se intampla cu copilul la scoala? De ce poarta alt nume??Astea sunt probleme reale?Acum serios, inseamna ca nu ai trecut prin nimic grav in viata asta, caci altfel nu-mi explic cum poti tu acum sa pui inaintea asa zisei tale fericiri niste amanunte, in niciun caz fapte grave..Ideea e ca te-ai maritat fara sa-ti puna nimeni pistolul la tampla, ai decis si ai mers pana la capat...Nu ai nicio scuza si ce ti se intampla sunt consecintele propriilor actiuni, adica ai avut timp la dispozitie sa te decizi, nu ai facut-o si te-ai maritat, se pare ca totusi nu-l iubeai asa mult cum crezi pe al doi-lea.(sau nu-ti dai seama de ce mare rau i-ai facut??)Daca l-ai fi iubit asa mult ai fi fost cu el acum nu te-ai fi maritat pt nush ce masina, doamne mi se pare incredibilll!!!Decizia sta in mainile tale, desi in momentul in care invoci niste amanunte atat de penibile....s-ar putea sa nu iti doresti prea mult...Chiar mai conteaza pt cineva parerea lumii si cum ti se pune o stampila in frunte de niste oameni care nu pot mai mult????
Natasha007 Postat pe 10 Decembrie 2008 00:49
am aceeasi problema sau cam asa ceva..insa nu renunt la nici unul...pt k ma doare sufletul de amandoi..si am un copil cu sotul meu..insa ma cuprind ramuscarile
Postat pe 28 Decembrie 2008 22:41
Dumnezeule noi singuri oamenii ne complicam viatza:\| cum si eu fac cu a mea acum oare pt ca suntem lashe?
Un_chip_de_inger Postat pe 29 Decembrie 2008 16:18
Va urez un an nou fericit! Si toate dorintele frumoase, sa vi se implineasca!
Cassey_Tarot Postat pe 30 Decembrie 2008 14:36
nu cred ca ccineva ar trebui sa te judece. si eu am avut o relatie de 6 ani alaturi de o persoana care m-a facut mult sa sufar...2 ani despartiti in care l-am tot asteptat....am asteptat o zi in care sa imi zica ca ma vrea inapoi in viata lui....numai ca, cu putin timp in urma, cineva si0a facut aparitia in viata mea... nu mai credeam in dragoste la prima vedere, cand auzeam de asa ceva ma apuca o stare de nervi, imi parea imposibil totu...si totusi....am decis sa mai dau o sansa celui care m-a ranit atat de mult...as ateptat clipa asta 2 ani...si cand a venit, m-am simtit dezamagita.... acum....in gandul meu e altcineva...si totusi....sunt cu altcineva... ultima carte.....nu stiu daca a meritat... dar.....daca nu as fi incercat, probabil as fi regretat mult timp.... confortul psihic e foarte important... nu mai judecati oamenii daca nu au curajul sa faca un pas important
coldasice Postat pe 30 Ianuarie 2009 16:50
de unde esti
Postat pe 30 Iunie 2009 01:22
sincer,daca as fi fost in locul tau,mi-ar fi fost rusine sa imi scriu propria-mi poveste stiind k eu mi-am facut-o sg cu mana mea...dc nu te-ai gandit inainte sa te mariti,akm e prea tz ca sa te mai intrebi 'ce sa fac?',e prea tz,tu ai ales viata asta,akm orice ai face vei dezamagi pe unu sau pe altu....
roxxxie_cat Postat pe 1 Iulie 2009 01:18
De la: celynny, la data 2008-11-16 21:15:18Aveam prieten, il placeam, dar nu stiam ce e iubirea adevarata, am decis sa ne casatorim, am stabilit data nuntii. In acest timp am intalnit o persoana, care m-a iubit de la prima privire, m-am indragostit de ea si am inceput sa ne vedem, dar pe ascuns, fiindca ne simteam vinovati si nu puteam sa oficializam iubirea noastra fiindca eu nu am vrut, ca stabilisem data nuntii si nu vroiam sa il fac sa sufere pe viitorul meu sot, deoarece el era foarte bun cu mine. Ne simteam minunat impreuna, cred ca numai cine iubeste stie ce inseamna un sarut, o atingere a persoanei pe care o iubesti cu adevarat. Ma iubea muult, desi e divortat si inainte sa fie cu mine a fost cu muulte femei, dar sunt sigura ca, cat timp a fost cu mine nu a fost cu vreo alta femeie(3 ani). A venit momentul nuntii mele, ne-am intalnit si am plans amandoi, nu puteam face nimic pentru iubirea noastra, m-am casatorit, desi stiam ca iubesc alta persoana, am suferit enorm ca stiam ca nu ma potrivesc cu persoana aleasa, am facut un copil si il iubesc muult(sunt doua persoane foarte importante in viata mea: copilul si EL). Am decis sa ne intalnim si acum, ne iubim la fel de mult, am de toate, dar il vreau pe el, nu ma simt bine in casa cu alta persoana. Il iubesc, ma iubeste, dar ce sa fac? Am incercat sa renuntam unul la altul, nu am putut. Suntem tristi mereu, nu ne putem implini sentimentele, ma innebuneste gandul ca e departe de mine. Ce sa fac? Daca ziceti sa il uit, spune-ti-mi o metoda buna. s-a mai intamplat ceva de-atunci? in afara ca ti.ai vomat moralitatea?
greierash_is_back Postat pe 1 Iulie 2009 01:59
tu vrei sa nu-l faci pe sotul tau sa sufere nu? si daca tu nu esti fericita? nu te poti sacrifica pentru el............dar tu cum spui ca el este un sot bun atunci trebuie sa-i spui pentru ca si el se simte aiurea cand simte ca cea pe care o iubeste nu-i impartaseste dragostea...............DIVORTEAZA sau DIVORTEAZA alta solutie nu vad.asta e parerea mea succes
dolcik1 Postat pe 3 Iulie 2009 19:28
Fetelor, am divortat. acum stau la mama acasa, totul a decurs fara sa imi dau seama, sotul meu nu a incercat sa salvam casnicia, nici macar nu a zis sa merg inapoi, eu am vrut sa ne inmutam de la socri, dar el a refuzat total. Acum nu mai sunt nici cu unul nici cu celalalt, cu celalalt nu ma mai intalnesc, pot sa zic ca nu mai simt nimic pt el, cred ca din cauza relatiei din caznicie m-am aruncat in bratele lui fiindca acum nu mai simt nimic, doar simpatie si asta fiindca m-a lasat o perioada fara sa ma sune si fara sa ma contacteze, cand eu aveam nevoie cel mai mult. Acum sunt mai linistita sufleteste si copilul e cu mine, tatal lui il viziteaza foarte des si merge foarte mult la ei, asa s-a stabilit, nu imi prea convine fiindca ei incearca sa il ademeneasca sa-i placa mai mult la ei, dar nu stiu ce va fi mai departe, sa deschid proces sa nu il mai las atata la ei, e vorba de primul si al doilea weeked din luna, la Pasti si la Craciun si luna iulie toata luna e la el. Nu stiu. Va pup fetelor si ms ca nu m-ati uitat, totusi eu nuu am prea avut timp sa scriu si nici acum nu prea am k m-am implicat in mai multe chestii ca sa imi treaca altfel vremea...
celynny Postat pe 5 Iulie 2009 10:22

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Il iubesc dar nu ne potrivim	23	De la: Eu93llr 7 Aprilie 2013 10:39
insarcinata ...	26	De la: arhanghel 30 Septembrie 2009 21:23
oareil iubesc prea mult?cum sa fac sa scap de sentimente?	7	De la: ankpoly 15 Iulie 2009 13:01

iubire ?	47	De la: Carina_nohiboke 10 Aprilie 2009 19:02
...	6	De la: BogdanPaul 24 Martie 2009 05:35