Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
|
Am 33 de ani si am sa va spun pe scurt povestea mea pentru a intelege sau incera sa intelegeti dilema cu care ma confrunt si poate ma veti ajuta cu un sfat sau o parere. Am inceput o relatie la 22 de ani cu un baiat super dulce de aceeasi varsta cu mine. Am fost impreuna 10 ani din care ultimii 4 casatoriti. Am locuit impreuna din primul an si am avut o relatie normala spun eu..cu bune si rele dar ce pot spune sigur este ca ne-am iubit mult si am fost fericiti impreuna , am avut multe realizari, am muncit mult amandoi pentru a avea ce oferi copiilor pe care urma sa ii avem. Acum 2 ani am reusit sa ne facem o afacere a noastra in asociere cu cei mai buni prieteni ai nostri de vreo 10ani. Prietena mea nu era tocmai fericita in casnicia ei, mereu nemultumita si mereu imi spunea cat de mult ma iubeste sotu si ce norocoasa sunt eu. Intre timp ei au avut si un copil pe care noi l-am indragit tare mult. Incet incet prietena mea a inceput sa caute motive pentru a fi tot mai aproape de sotul meu si mai mult inventand tot felul de minciuni si intrigi pentru a ne desparti. Eu nu am observat nimic din toate astea..aveam incredere totala in el. Ideea este ca sotul meu a inceput sa fie altul...nu il recunosteam...omul afectuos, tandru, grijului dintr-o data se transforma intr-un strain. Am inceput sa observ apropierea dintre cei doi..a observat-o si sotul ei...dar amandoi am spus ca poate e mai bine sa tacem si sa ii lasam ca poate ni se pare si mai tarziu am spus ca poate e o toana si le trece. Am avut un soc extraordinar.....dupa 9 luni de suferinta si umilinte zilnice el a hotarat sa divorteze si ea la fel. I-am acordat divortul dar spre surprinderea mea in ziua div sotul meu plangea pe scarile tribunalului in hohote. Mi-a spus ca este cea mai mare greseala a vietii lui si poate a fost nevoie de divortul asta ca sa isi dea seama , sa realizeze ca ma pierde. Eu nu am suportat si am plecat din tara...dupa vreo 5 luni am cunoscut pe cineva si la indemnul unor prietene am incercat o relatie cu el in ideea ca il voi uita pe sotul meu. Numai ca acest baiat este mai mic decat mine cu 8 ani si s-a indragostit foarte tare de mine. Incepusem si eu sa ma gandesc intr-o posibila relatie mai serioasa avand in vedere ca eram divortata. Insa cand m-am intors in tara sotul meu a revenit plangand ..spunandu-mi ca a fost o greseala..ca nu a avut o relatie cu ea desi ea a insistat si l-a tot urmarit daca e cu mine sau nu..ma tot verifica si pe mine sa vada daca sunt in tara sau nu....el ii spunea ca ma iubeste pe mine si ca nu ramane cu ea...a fost o data si gata etc..insa ea il certa ca ce e nebun sa se impace cu mine? ea e prietena lui si ii vrea binele... Problema mea acum este ca nu stiu ce sa fac... sa ii dau o sansa desi simt numai durere..ma uit la el si asociez imaginea lui cu multa suferinta si dezamagire...pe de alta parte imi este tare mila de celalalt care sufera si plange intruna si cu care m-am simtit minunat...m-a ajutat sa trec peste div...m-a facut sa ma simt din nou importanta. Mi-e frica sa nu sufar iar... Parerile apropiatilor sunt impartite: Parintii imi spun sa ii dau o sansa sotului...ca am fost impreuna 10 ani in care ne-am iubit si am fost fericiti, am avut ceva realizari , ca el a facut deja greseala vietii lui si nu ar mai face asa ceva ca a vazut ce inseamna sa ma piarda si cum este fara mine, ca celalalt baiat e prea mic pentru mine si e posibil ca peste ani sa isi mai schimbe din gusturi si cand o sa se maturizeze sa sufar mai rau atunci. Pe de alta parte altii imi spun ca imi va figreu sa trec peste ce s-a intamplat...ne va fi greu sa o luam practic de la capat si suferinta asta va fi mereu intre noi. Ei nu ma sfatuiesc nici cu celalalt sa raman ca e mult prea tanar si necopt...spun ei desi eu m-am simtit minunat cu el...asa cum ma simteam cu sotul meu pana la asa zisa greseala... Asa ca nu stiu ce sa fac....care varianta ar fi mai putin riscanta si maisigura atat cat sa nu mai sufar Uite ca povestea nu a fost chiar scurta , imi cer scuze, insa v-as ruga sa imi spuneti ce parere aveti....stiu ca nu suntem toti la fel si nu am lua aceleasi decizii in viata in anumite situatii dar poate ma ajutati cu o parere ceva.... Va multumesc |
||
|
alice25 Postat pe 5 Ianuarie 2009 14:45 |
||
|---|---|---|
| intreaba-ti inima ea ce spune?? | ||
|
sarutama Postat pe 5 Ianuarie 2009 14:49 |
||
|
Iti multumesc din suflet ca mi-ai raspuns atat de repede... Crede-ma ca asta fac zi si noapte...mi-e greu sa ma rup definitiv de sotul meu desi stam practic separati..inca nu am facut partaj la nimic din bunuri...el nu vrea sa imparta nimic crezand ca il voi ierta....dar mi-e greu si sa renunt la cel mic ca sa ii spun asa...desi stie povestea si stie ca nu potsa ii ofer nimic acum. Sunt mult prea confuza..alte prietene imi spun ca nu conteaza varsta si sa incerc sa ii dau o sansa celui mic..ca poate cine stie..va dura toata viata...decat sa ma ipac cu sotu si sa traiesc toata viata cu acea amintire urata... |
||
|
|
||
|
alice25 Postat pe 5 Ianuarie 2009 15:03 |
||
De la: alice25, la data 2009-01-05 15:03:35Iti multumesc din suflet ca mi-ai raspuns atat de repede... imi pare rau dar nu ti pot da un rasp pe placul tau. adik mergi inainte cu cel tanar. astfel de relatii nu prea au sorti de izbanda. recunosc, exista shi cazuri fericite, dar mai rare. gandeste te k sunt 8 ani... cum t vz tu peste 10 ani la 41 shi el la 33? in primul rand tb sa iei in calcul k sunteti 2 mentalitati diferite.. efectiv o sa creasca langa tn... apoi va dori ceva de varsta lui... pe noi femeile ne dezavantajeaza varsta... corpul nostru nu mai este ce a fost acu 5 ani... k sa nu mai vb dupa 10 ani. la 23 d ani el inca va dori sa copilareasca... tu poate o sa vrei o familie... unele cupluri se incapataneaza sa ramana impreuna... dar la final totul va fi doar o pierdere de timp.. nu zic sa te intorci la fostul sot shi nici sa t desparti de actualul tau iubit. dar tb sa te gandesti shi la ziua de maine. dc simti cu adev k cel tanar va fi langa tn shi peste 10 ani.. atunci go 4 it... dar nu tb sa ramai, sa t agati de el doar pt k ai avut un esec matrimonial. amintirile sunt singurele cu care ramanem cand ajungem batrani. urate sau frumoase ele sunt singura noastra avere. imp e sa invatam ceva din ceea ce am trait in acesti ani... zici k iti e greu sa renunti la cel mic... uneori ne e greu sa renuntam la ceva nou shi frumos shi... greshim. de obicei totul se transforma doar in dorinta de a avea, de a poseda ceva ce oricum nu ne apartine. ai suferit o data... e posibil sa suferi din nou... dar acum posibilitatea este mult mai mare.. |
||
|
uitarea_aducerii_aminte Postat pe 5 Ianuarie 2009 16:24 |
||
|
Buna, in primul rand vreau sa iti spun ca imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat. Si acum, din cate am citit fostul sot te-a dezamagit foarte mult prin ce a facut, sincer nu cred ca o sa poti sa treci peste aceasta dezamagire si sa te impaci cu el, sa te comporti ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. poti uita cu mintea,dar nu si cu inima, suferinta va ramane acolo si n-o sa mai puteti fi la fel ca inainte de a se intampla toate acestea. In al doilea rand, ai zis ca ai inceput o relatie cu cel mai mic decat tine ca sa-l uiti pe sot, lucru total gresit. asta nu e motiv sa incepi o relatie, ca sa uiti pe altcineva.aici aveai nevoie de timp doar pentru tine, sa reflectezi, sa te ocupi de tine, de ce iti place sa faci etc si nu sa sari intr-o noua relatie.Acumm, ca ai facut pasul acesta,ai un motiv in plus sa iti bati capul, cu care sa ramai...sfatul meu e sa ramai singura o perioada sa iti limpezesti gandurile si de abia apoi sa iei o decizie. succes |
||
|
DeeaCatalina Postat pe 5 Ianuarie 2009 16:51 |
||
|
E adevarat ca poate m-am aruncat intr-o noua relatie intr-un moment de profunda vulnerabilitate. Insa eu cu sotul meu nu mai era impreuna de vreo 9 luni pana la divort..9 luni in care am tot sperat ca revine cel ce a fost..crezand ca e vreo toana de- lor..vreo criza la 30....umilindu-ma rugandu-l in genunchi sa se gandeasca si sa isi aminteasca cei 10 ani de fericire..sa nu le dea cu picioru ptro prostie..pe urma a venit divortul...in aceste 9 luni am fost practic 2 straini in aceeasi casa...vecini de apartament....dupa aceste 9 luni am divortat de comun acord ptr a termina mult mai repede calvarul..nu mai suportam ..deja obosisem sa ma lupt cumorile de vant...si surpriza mea ca la tribunal pe scari plangea in hohote..se uita lumea la noi ca la circ...explicatia lui a fost ca poate a fost nevoie de asa un gest ...de o "palma" zdravana ca sa realizeze ce a facut...ca el de fapt nu a vrut sa divorteze... Nu vreau sa ii gasesc scuze nici sa il judec insa a durut atat de mult ce a facut..si nu atat ca "a fost o data sigata" cel mai mult a durut comportamentul lui fata de mine pe perioada asta..indiferenta lui nepasarea...chiar nu ma asteptam....10 ani nu m-a dezamagit cunimic..a fost asa cum nu indrazneam sa visez.... Unii imi spun ca greseala noastra a fost ca in goana noastra nebuna pentru o stabilitate financiara am uitat de noi..adica am uitat sa cladim ceva mai solid...si anume un copil..ca daca aveam un copil nu se ajungea aici...se oprea la o aventura si atat...ca asa a reusit asa zisa "prietena noastra" sa il atraga ..cu copilul ei... Nu stiu...nu stiuce sa mai spun..si ce sa mai cred..ma doare si sa il vad acum asa...distrus de indiferenta mea...nu pot sa ii ignor lacrimile..o fi semn ca inca il iubesc? |
||
|
alice25 Postat pe 6 Ianuarie 2009 11:43 |
||
|
Buna...ba chiar imi place cum gandesti..si nu ma supara sau deranjeaza deloc raspunsul tau... Parerile a 2 -3 persoane mai apropiate mie care stiu dilema mea...sunt f impartite....unele subiective altele obiective...insa asta este motivul pentru care am cerut o parere din afara ca sa spun asa..ptr ca cei implicati ..au fost fericiti atunci cand am fost si noi si au suferit atunci cand am suferit si eu.... Bineinteles cei mai varstnici, parintii asteapta cu emotie sa le dam vestea ca ne-am impacat, chiar si parintii lui au suferit pentru mine..neintelegand schimbarea lui brusca. Parintii mei sustin ca ar merita sa ii dau o sansa macar sa arate ca este sau nu in stare sa repare ce a stricat..nu sa ne recasatorim dar sa ii dau ocazia sa imi dovedeasca ca regreta ca ma merita inapoi sa e in stare sa ma ajute sa trec peste suferinta provocata de el. Ai mei nu ma sfatuiesc nici de cum sa raman cu cel mic...chiar daca ma vad zambind si radioasa de cate ori vb cu el...mereu imi spun ca e normal la 25 sa fii plin de viata si optimist si atat de insistent sa ma aiba langa el..la 25 totul e frumos si nuvezi nici o umbra . Ei spun in gluma " copilu cand s-o destepta te lasa"...adica la 25 nu e destul de matur sa duca o rel serioasa cu bune si rele ..mai ales in timp cand prietenii lui maibuni sau nu se vor afisa cu prietenele lor tinere siinca frumoase si el se va afisa cu tine...cu 8 ani mai mare....E adevarat ca mereu mi s-a dat mult mai puin decat varsta pe acre o aveam..chiar si acum la 33 mi se spune ca arat de 25-27..Mi se spune...sotul tau a fost in stare sa construiasca si sa mentina o rel sa te faca fericita 10 ani..oare crezi ca cel de 25 e in stare? e practic inca un copil plin de vise si sperante... Pe de alta parte sunt voci care ma sfatuiesc sa raman cu el pentru ca ma face sa simt iar fluturi in stomac...sa nu ma uit inapoi..sa u ma impac cu sotul pentru ca va fi greu sa traiesti cu dezamagirea.sinimic nu va maifi la fel intre noi....sa raman cu "copilu" care e extrem de insistent atent declaratii de dragoste zilnice...etc...asa cum sunt toat relatiile la inceput foarte frumoase...insa imi aduc aminte ca relatia cu sotul meu a fost multi ani ca la inceput...poate nu 10 dar 9, cu bune cu rele...dar in mare parte cu foarte bune... E greu..nuvreau sa fac comparatii si totusi le fac. |
||
|
alice25 Postat pe 6 Ianuarie 2009 12:04 |
||
|
Nu vreau sa ii gasesc scuze nici sa il judec insa a durut atat de mult ce a facut..si nu atat ca "a fost o data sigata" cel mai mult a durut comportamentul lui fata de mine pe perioada asta..indiferenta lui nepasarea...chiar nu ma asteptam....10 ani nu m-a dezamagit cunimic..a fost asa cum nu indrazneam sa visez.... numai in astfel de situatii afli cu cine ai trait in toti acesti ani. acum k nu t mai are, t vrea inapoi. a greshit, dar spera k il vei ierta, k inca il iubesti. e adev k toti meritam o a doua sansa... dar tb sa shi o meritam... Nu stiu...nu stiuce sa mai spun..si ce sa mai cred..ma doare si sa il vad acum asa...distrus de indiferenta mea...nu pot sa ii ignor lacrimile..o fi semn ca inca il iubesc? toti ajungem in sit in care ne intrebam dc iubim p cineva sau poate doar avem impresia. e simplu sa ti dai seama. iti pasa de el sau il iubesti? normal k iti pasa de el k doar ati trait 10 ani impreuna, ati mancat la aceeashi masa, ati impartit patu... cu bune cu rele sunt 10 ani traiti impreuna. n are cum sa nu ti pese. il mai iubesti? poti sa reiei relatia de cuplu cu el trecand peste nebunia asta? peste infidelitatea lui? peste cele 9 luni in care te a tratat cu indiferenta? poti sa nu t gandesti k lui nu i a mers cu respectiva pt k nu era asha de... maleabila k tn? dc tu crezi k poti sa treci peste toate astea, atunci il iubesti... shi mai am ceva d spus: nu ai d unde sa stii dc poti sa treci peste astea fara sa maiincerci o data cu el reinfiriparea relatiei... |
||
|
uitarea_aducerii_aminte Postat pe 6 Ianuarie 2009 13:36 |
||
|
E greu..nuvreau sa fac comparatii si totusi le fac. e imposibil! nu ai cum sa nu faci comparatii... mereu comparam trecutul cu prezentul. ce am fost shi ce am ajuns... cine zice k nu a comparat vreodata p fostu cu alctualu... atunci da mi voie sa arunc cu piatra: e o mincinoasa! Bineinteles cei mai varstnici, parintii asteapta cu emotie sa le dam vestea ca ne-am impacat, chiar si parintii lui au suferit pentru mine..neintelegand schimbarea lui brusca. ok. parintii ne vor mereu binele. e adevarat k din prea mult bn dorit, noi copii suferim mai tz ascultandu i, dorind sa le facem pe plac, sa nu i facem p ei sa suferim din cauza alegerilor noastre. dar zau asha, peste cativa ani ei vor fi la 2 metri sub pamant, iar noi desupra suferind in tacere... k i am ascultat k ei sa fie linistiti k ne au ajutat sa luam o decizie... cat se poate de prosteasca shi d greshita... shi aducatoare de durere din ce in ce mai multa in tp. oare se merita? mi e greu sa cred k el s a schimbat asha de brusc. semne tot sa fii fost, dar tu shi cei din jur au avut alte preocupari sau nu le-au perceput k semne... avand incredere in fidelitatea shi onestitatea lui... Pe de alta parte sunt voci care ma sfatuiesc sa raman cu el pentru ca ma face sa simt iar fluturi in stomac...sa nu ma uit inapoi..sa u ma impac cu sotul pentru ca va fi greu sa traiesti cu dezamagirea.sinimic nu va maifi la fel intre noi....sa raman cu "copilu" care e extrem de insistent atent declaratii de dragoste zilnice...etc...asa cum sunt toat relatiile la inceput foarte frumoase...insa imi aduc aminte ca relatia cu sotul meu a fost multi ani ca la inceput...poate nu 10 dar 9, cu bune cu rele...dar in mare parte cu foarte bune... da. e adev... orice rel la inceput e numai lapte shi miere. shi depinde d ambii parteneri sa ramana asha shi 100 de ani. simti fluturashi, ai emotii cand tb sa te vz cu el, simti un fior placut cand ii auzi vocea la tel... asha e la inceput. asha a fost shi cu sotul tau. ma rog, fostul sot... ti am mai zis ieri parca... femeile imbatranesc inainte de vreme. poate tu esti mai norocoasa aratand mai tanara decat esti... dar el? copilul cum ii spun toti? el crezi k va ramane alaturi de tn mereu. acum e la inceput. da, stiu ma repet... dar tb sa vezi intregul peisaj... peste 10 ani? |
||
|
uitarea_aducerii_aminte Postat pe 6 Ianuarie 2009 13:56 |
||
Cel mai bine ar fii sa te convingi dak fostul tau sotu ink te mai iubeste la fel de mult si pe urma vei fii sifura de ceea ce vrei..sau...sa iti dai u seama de ce sentimente ai u si pt cine le ai...pt k si sufletul tau conteaza! 
|
||
|
yo_nebunici Postat pe 14 Ianuarie 2009 21:12 |
||
|
Am trecut si eu printr-o situatie similara...diferenta dintre mine si tine e doar faptul ca a trecut ceva timp de-atunci si pot judeca mai "la rece". Uitandu-ma in urma, tot ce pot spune e ca indiferent ce decizie ai lua sau cum vor decurge lucrurile, regrete vor exista. Cine spune ca nu are regrete in viata, ori e perfect si n-a facut nicio greseala ori a facut dar n-a invatzat nimic din tot ce i s-a intamplat. Rational analizand problema ( ca parca o parere obiectiva doreai) daca ramai cu sotul tau se pot intampla doua lucruri: fie se va tine de cuvant si nu te va mai insela (Doaaamne, da-mi sa vad barbat fidel pe lumea asta..:D ) dar vei trai in permanenta plina de indoieli, de imaginea sotului alaturi de prietena ta si asta nu stiu in ce masura merita efortul emotional, fie o sa se comporte precum ceilalti 90% din barbatii pe care i-am intalnit....Sa te intorci la el e ca si cum ati incepe din nou relatia, doar ca de data asta nu prea mai ai niciun fel de asteptari...e trist. N-a mers relatia cand s-a pornit cu dreptul...de ce sa mearga tocmai acum? Trebuie sa stii ca nici relatia cu noul iubit nu va dura (dintr-un motiv sau altul), dar iti dau o veste: nimic pe lumea asta nu dureaza. Important e sa-ti traiesti viata frumos, cat mai mult indragostita daca se poate, nu plina de resentimente si amintiri negative. Raspunsul e oricum la tine: daca esti genul de persoana care pune pret foarte mare pe securitate financiara si stabilitate....platind pretul...stii ce ai de facut; dar daca esti genul care se bucura de prezent, care isi asuma riscuri si nu se teme de necunoscut, vei incepe o noua etapa in viata ta. Totul e sa-ti asumi decizia luata si sa nu privesti inapoi! |
||
|
iocriss Postat pe 14 Ianuarie 2009 21:46 |
||
| ai nevoie de o noua sansa... cel mai bine e sa te gandesti foarte bine k ce om iti vei imparti viata... | ||
|
Postat pe 24 Ianuarie 2009 11:47 |
||
| Buna . Poate nu sunt tocmai in masura sa dau sfaturi , fiind mult mai mica decat tine , dar cred ca in viata , dupa ce treci prin ceea ce ai trecut tu , cel mai important e sa te gandesti TU la tine , sa te pui pe tine si fericirea ta deasupra nevoilor celorlalti . Daca tu crezi ca vei fi la fel de fericita ca la inceput cu sotul tau e ok impacati-va , dar daca tu crezi ca celalalt e "acel cineva " alaturi de care vei fi fericita , risca , viata e plina de riscuri , iar tu "asculta-ti inima" . Nu stiu cat te ajuta , dar sper sa treci de aceasta dilema . | ||
|
geanina85 Postat pe 8 Aprilie 2009 18:06 |
||
|
La un moment dat, eu am ajuns la o concluzie: daca nu merge de prima oara, nu o sa mearga niciodata. adevarul este ca voi ati stat mult timp impreuna, aveti copii impreuna, si zici ca pana sa se bage asa zisa "prietena" a ta, erati fericiti impreuna. ai putea totusi sa ii dai o sansa, evetual sa iesiti la o cafea impreuna si sa discutati la rece, sa vezi daca el e in stare sa revina la starea lui normala de dinainte de marele conflict, si dupa ce iti faci cat de cat o parere, incearca sa pui in balanta, sa te gandesti numai la ce se poate intampla daca ai ramane cu fostul tau sot, sau cu actuala ta cucerire. oricum, dupa cum ai spus si tu, e foarte foarte greu sa treci peste ce s-a intamplat.. pe de alta parte trebuie sa te gandesti si la copii. oare s-au adaptat ei(sau daca nu l-au cunoscut inca pe acel cineva, oare se adapteaza cu el?) cu pers respectiva? pana la urma, parca ei conteaza cel mai mult. Sper sa te ajute cu ceva ce ti-am spus. multa multa bafta si succes in luarea deciziei. |
||
|
cata_mica Postat pe 22 Aprilie 2009 22:41 |
||
|
buna, sunt curioasa de ceea ce s-a intamplat in continuare in viata ta. parerea mea este asa: si eu sunt trecuta printr-un divort. este foarte greu sa te rupi definitiv de persoana cu care ai impartit atatea, mai ales ca aveti copii impreuna. dar, ideea este ca exista mari sanse de a se repeta povestea. atata timp cat sotul nu a tinut cont de ceea ce aveati impreuna si a dat cu piciorul relatiei voastre, eu zic k nu merita, indiferent de ceea ce a fost. eu una respect casnicia pana in momentul in care sunt injunghiata pe la spate de persoana pe care am iubit-o si cu care am trait atatea si caruia i-am facut copii. in acel moment numai exista pentru mine, asa cum nici pt el nu a existat in momentul in care a facut asa ceva, si crede-ma nu este usor cand spun asa ceva. pentru mine casnicia este sfanta si la fel ar trebuii sa fie pentru sot in ceea ce-i priveste pe parinti, inteleg atitudinea, toti gandesc la fel, pentru ca sunt din alta generatie unde femeile acceptau orice dar sa nu se faca de rusine prin divort, deh mentalitati diferite. parerea mea: mergi inainte cu relatia ta cu actualul si daca nu iese nimic, nicio problema. tu esti cea mai importanta. sper sa-ti gasesti linistea si un om care sa te respecte pana la capat si sa te iubeasca asa cum meriti.  
|
||
|
cristi_nne Postat pe 23 Aprilie 2009 09:34 |
||
|
cum se spunea mai sus...in orice e un risc.... cum spuneai....10 ani nu m-a dezamagit cu nimic..a fost asa cum nu indrazneam sa visez.... dar a facut-o....mereu comparam trecutul cu prezentul.....conteaza cum este el acum.....eu zic ca te-a facut destul sa suferi....si inofensiva la lacrimile lui nu poti fi...ink te doare....si te va durea mereu cand iti vei aminti...tu l-ai vrut alaturi,l-ai iubit....insa gandeste-te ca tu nu ai avut nici o vina si ai facut tot posibilul sa fiti impreuna.....iubire singur nu se poate sa faci si sa menti....oricat vei incerca amintirile si durerea in suflet vor ramane chiar dk va veti impaca....si mai devreme sau mai tz tu vei fi cea care va pleca pt ca ,zic eu, e pierdere de vreme.....nu va mai fi niciodata la fel....el s-a schimbat e alt om....dupa suferinta asta te-ai sch si tu ca om....in ceea ce priveste cel tinerel....este doar decizia ta...dar sa stii varsta nu conteaza....unul mai tanar sau mai batran te poate iubi si respecta si face fericita mai mult decat iti poti imagina,,,caracterul omului conteaza...bafta.....dar nu te intoarce in durere ca nu faci decat sa o prelungesti...si tot la despartire se ajunge....si atunci va durea mai mult |
||
|
camy_doll Postat pe 23 Aprilie 2009 09:36 |
||
De la: camy_doll, la data 2009-04-23 09:36:48cum se spunea mai sus...in orice e un risc.... eu cred ca ...ar trebui sa-i dai o sansa,,,de ce iti spun asta si tatal meu a gresit dupa 10 ani de casatorie cu mami ...si daca nui acorda sansa sigur aveam o copilarie nefericita fara el....si acum au trecut 15 ani si e totul in regula ....un barbat pentru familia lui se va stradui sa nu greseasca dn nou ! asta e sfatul meu... |
||
|
truelife Postat pe 23 Aprilie 2009 09:52 |
||
| tu pana la urma faci ce vrei dar parerea mea e sa stai ku baiatul pe kre il ai akuma dak tu simti k te iubeste nu-l fa sa sufere...faza e k sotul tau kam tarziu si-a dat seama odata ce ti -a fakut asta fii sigura k o va mai face odata dak tu il vei ierta .....kiar dak acesta este mai tanar ku 8 ani kontinua relatia avand in vedere k te intelegi f bine si el a fost cel kre te-a fakut sa treci peste clipele grele pe kare ti le-a kauzat sotul tau ....si nu este bine sa -l ignori mai ales dak el te iubeste stii tu vb aceea sa nu ti se int pe urma tie iar si pe urma iar vei suferi...eu nu pot sa -ti coordonez viata dar gandeste-te k greseala kre a fakut-o sotul nu e una oarekre mai ales dak s-a ajuns la divort.....si mai ales ku o prietena kiar dak ai stat ku el 10 ani sau kat ai stat ...stiu k iti este greu dar nu te inkrede k din kate mki ai povestit tu vad k este o persoana usor de influentat ..si dak intradevar te iubia eu nu kred k era asa de orb inkat sa nu vada k,kauzeaaza atatea nekazuri ..gandeste-te bine ce faci dar vezi k viata nu-i kiar asa kum ti-o deskriu altii ...intr-o relatie nu konteaza varsta ,,dak exissta iubire mergi mai departe si mai ales k e diferenta de 8 ani nu e exagerat de mult.... | ||
|
ktyy Postat pe 23 Aprilie 2009 16:05 |
||
|
se zice ca o femeie inteligenta isi alege barbatul mai tanar. sunt o multime de avantaje... singurul dezavantaj ar fi riscul k la un mom dat, el sa-si doreasca pe cineva mai tanar... dar nu e intotdeauna valabil. daca e un baiat matur... va sta cu tine pana la capat. pe de alta parte, hai sa ne gandim si la barbatii de varsta apropiata... cati nu vor ceva mai tanar, la un mom dat? deci riscul e in ambele cazuri.... in plus, la 40 de ani, sa zicem, barbatul de varsta apropiata deja e un om sedentar, pe cand cel mai tanar inca mai are kef de viata... ceea ce te va face si pe tine sa te distrezi, kiar si la o varsta inaintata... dar nu ai mai zis nimic... pana la urma ce ai facut? |
||
|
Gianna_on_Kudika Postat pe 23 Aprilie 2009 16:18 |
||
| Am citit si eu povesteata, si as vrae sa stiu in final ce decizie ai luat? | ||
|
baby_you Postat pe 20 Mai 2009 15:05 |
||
|
Te inteleg perfect! DAR cum fac sa gasesc si eu un baiat frumos care sa ma placa? Sunt disperata! |
||
|
kudika192816 Postat pe 5 Iunie 2010 19:43 |
||
De la: kudika192816, la data 2010-06-05 19:43:06Te inteleg perfect! DAR cum fac sa gasesc si eu un baiat frumos care sa ma placa? Nu-l cauta. Lasa-l pe el sa te gaseasca. Si scoate-ti din cap ideea aia cu ,,baiat frumos''. Dupa cum se spune, ,,barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul.'' Important e sa fie o persoana placuta, cu care sa te intelegi bine si sa fiti pe aceeasi lungime de unda in comunicare. Chiar daca la inceput nu-ti va parea irezistibil ca fizic, vei ajunge sa-l placi in timp daca el se pricepe cum sa te cucereasca. Mult noroc! |
||
|
diana_cionca Postat pe 5 Iunie 2010 20:05 |
||
|
parerea mea e k incearca cu sotu sai mai dai o sansa a gresit cu cel mai tanar cunosc multe cupluri care nau rezistat mai ales cand el e cel mai tanar chear si eu nasi acept k sa fiu cu o pers mai invarsta k mine deoare ce la un moment dat te plictisesti de acea pers observi tot felu de gesturi care nuti plac iar daca ea e mai tanara .are farec ,e mai vioaie ,nu devine asa monotona relatia in timp,doar daca el e cel care o strica o sa se plictieasca de tine ,asa sunt barbatii credema .rare sunt cazurile cand dureaza. |
||
|
alyn27 Postat pe 6 Iunie 2010 18:34 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| cum sa il aduc inapoi ?:(( ce sa fac:(? | 17 | De la: kudika099681 4 Februarie 2010 15:07 |
| instrainare brusca in cuplu | 11 | De la: kudika_24560 6 Ianuarie 2013 23:28 |
| Sunt distrusa ! | 119 | De la: chappy 21 Decembrie 2011 05:34 |
|
|
||
| Nu stiu ce sa ii mai fac...!!! | 14 | De la: kudika023770 15 Iulie 2009 15:38 |
| nush ce sa fac :( | 11 | De la: Barbie30 25 August 2010 20:33 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.