Setari Cookie-uri

E oare dragostea atat de superficiala? sau poate ne pasa prea mult de cei ce ne inconjoara!!

De ceva vreme incoace traiesc o frumoasa poveste de dragoste! Ceva normal ar spune toti pentru o persoana ca mine! Am 26 de ani, sunt medic veterinar, lucrez ca director de productie la una din marile fabrici de produse lactate din tara!! pana aici totul pare ok, nu?
Dar nu e nici pe departe asa..... de cand ma stiu am fost o fire rebela si baietoasa, care a preferat mereu relatiile pasagere sau aventurile de o noapte! Incurajata poate de parinti(care mereu mi-au spus ca a ma marita echivaleaza cu sfarsitul vietii mele bune), provocata mereu de cei ce ma inconjoara si de mentalitatile noaste ce inca mai sunt presarate de reminescentele comunismului........
si dintr-o intamplare la inceputul anului am cunoscut un baiat cu 2 ani mai mare ca mine! un baiata pe care nu l-am intrebat ce scoala are, cu ce se ocupa sau cat de gras are contul in banca! un om bun, cald si iubitor! un barbat in bratele carui m-am simtit iubita, alintata; un barbat in bratele caruia am fost femeie pt prima data! o femeie ce a inteles ca are nevoie de iubire, de afectiune, de protectie! o femeie care s-a pierdut in aceasta iubire nebuna!
Dar nimic nu e cum ar trebui sa fie inafara de sentimetle noastre! si aici intervine superficialitatea noastra ca oameni! dupa ceva timp am aflat ca e un tip simplu, de la tara, fara nici un fel de scoala! ceea ce pe mine nu m-a deranjata chiar deloc, pt ca e omul pe care il iubesc cu bune si cu rele!! insa cei din jurul meu au si inceput sa ma judece in modul cel mai brutal posibil! Mama mea care ar trebui sa ma sustina m i-a spus ca iesind cu el nu sunt cu nimic mai buna decat o prostituata, ca fac de ras familia (ea fiind doctor iar tata avocat). Au inceput scandaluri groaznice in care s-au spus foarte multe vorbe urate si s-au facut enorm de multe acuze nedrepte!! si uneori parca stau si ma gandesc si cred ca au dreptate!!
Nici eu nu mai stiu! Pana la urma oare are dragostea sansa sa invinga mentalitatile unei societati defectuoase???
mafteiaura
Postat pe 2 Februarie 2009 11:37
pana la urma traiesti cu el ,nu cu lumea,dar ai grija,societatea iti poate otravi viata.asa sunt oamenii,rai.vei avea de ales intre :a fi iubita si a avea locul tau in societate.pe de alta parte,vezi daca el nu umbla dupa bani si faima.in ziua de azi totul e posibil.
dana_mv
Postat pe 2 Februarie 2009 13:02
Daca baiatul ar fi fost un necitit de la tara dar ar fi avut un cont mare in banca atunci probabil ca ai fi putut fi comparata cu o prostituata pentru ca prin definitie prostituatele cauta barbati cu bani.

Dragostea nu este superficiala , oamenii sunt superficiali si in cazul de fata ma refer strict la parintii tai .
E de inteles reactia lor dar una e sa iti dea un sfat si alta sa-ti interzica sa te vezi cu x pentru ca nu face de tine,pentru ca nu te-au scolit atata timp ca sa ajungi sa te combini cu nush ce neavenit.

Ramane de vazut daca si tu esti superficiala sau nu !
iris_4_ever
Postat pe 2 Februarie 2009 13:02
si eu imi pun intrebarea asta mereu: daca dragostea este chiar atat de superficiala. intotdeauna am crezut ca iubirea invinge tot , ca in viata numai iubirea conteaza, restul fiind cel mai putin important... dar din pacate , de foarte multe ori societatea iti distruge iubirea. eu mi-am reintalnit marea iubire acum de cateva luni , ne-am mutat la mine si am trait timp de 6 luni o poveste foarte frumoasa, dar in ultimul timp familia mea face anumite presiuni, jigniri , ofense in genul a ceea ce spuneai tu... pentru mine nu conteaza ce cred sau ce vor ei , eu cu el traiesc si pe el il iubesc, dar pe el a inceput sa il deranjeze si inconstient intre noi s-a produs un fel de distanta ... sper totusi ca iubirea va invinge!!!
deya_22
Postat pe 3 Februarie 2009 12:35
Era o fraza"daca dragoste nu e,nimic nu e"-e domeniul trecutuliui,undeva in dictionar exista un cuvant SCOP si INTERS,iar daca mai ramane si dragoste se rezolva in compensatie,noaptea intr-o partida de sex
kudika003047
Postat pe 8 Aprilie 2009 21:00
Din pacate in marea majoritate a cazurilor parintii nu plac partenerul pentru diverse motive. Personal cred ca iubirea voastra si sustinerea sunt ceea ce conteaza si ceea ce va poate tine impreuna. Si eu am fost tare neplacuta de familia fostului prieten. Am fost invinuita pentru toate greselile lui iar parintii lui i-au spus tot timpul vrute si nevrute despre mine si eventual el a inceput sa-si puna intrebari iar dragostea, respectul si aprecierea lui pentru mine au disparut. Nu a putut sa ma vada pentru ceea ce sunt dar pentru imaginea creata de parintii lui. Imi spun doar ca nu a fost o iubire adevarata pentru ca altfel nimic nu i-ar fi putut schimba imaginea despre mine. Am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru a ma face placuta si iubita pana cand am realizat ca cine ma iubeste si ma place trebuie sa o faca oricum cu cu bune si rele.......putin cam tarziu...mi-a luat 3 ani jumate sa realizez asta. Compromisuri se fac in orice relatie dar trebuie sa vina din amble parti.
kerigan_ro
Postat pe 8 Aprilie 2009 22:20
nu dragostea este superficiala,ci oamenii sunt cei care o fac sa devina asa.
dana_mv
Postat pe 8 Aprilie 2009 22:27
Din pacate pt tn.....o sa treb sa faci o alegere.Tre sa te gandesti bn,pt ca indiferent ce ai alege,o sa ramai toata viatza cu gandul ca cealalta alegere ar fi fost m ai buna.
butterfly_sound_of_love
Postat pe 9 Aprilie 2009 14:02
Am fost si eu intr-o situatie asemanantoare la inceput. Cand ne-am cunoscut el lucra intr-un bar, eu eram la liceu, invatam foarte bine. Bineinteles ca a urmat facultatea, master, o functie de economist inca din vremea facultatii si toata lumea avea pretentii de la mine sa ajung cu un baiat la fel ca mine. DAr eu il iubeam deja pe el, nu avea scoala, dar nici dorinta de a-si depasi conditia. Imi spuneau parintii ca el nu este de mine, iar eu am incercat sa-l fac sa fie de mine. Am muncit mult sa-l conving sa-si continue studiile, l-am ajutat sa intre si la facultate, dar dupa multe insistente din partea mea. Apoi am incercat sa-l conving sa-si ia un servici bun, desi el se simtea bine asa cum era, adica munca la negru(intre timp a plecat de la bar si a ajuns pe santier). Si incet a reusit sa obtina un servici bun. La parintii lui avea o casa cu conditii precare, nici macar apa curenta nu aveau. AM SPERAT CA DRAGOSTEA VA INVINGE! Dar nu a fost asa, cand a reusit sa isi ia si masina nu ma lasa nici sa o ating, k era a lui. Acum, cand nu-i mai lipseste nimic, imi reproseaza ca el ma intretine, desi sta in casa mea, cadou de nunta de la parintii mei. Si nu recunoaste nimic din ajutorul oferit de mine. Cand merge la munca masina lui ramane in curtea mea, iar o oncuie si ia cheile la el. Se poarta de parca ar fi miliardar. Nu se indura sa-mi cumpere o prajitura, dar el fumeaza si bea zilnic. Nu spun ca si iubitul tau se va purta la fel, dar trebuie sa ai in vedere ca exista si oameni rai. Din pacate eu am simtit asta.
opreaandreea
Postat pe 5 Mai 2009 11:15
da, dragostea este superficiala. eusunt casatorita de 20 de ani. toate bunesifrumoase, numai ca de 2 luni, iubitul meu sot "iubeste" din nou. spundin nou pentru ca vb pe mess pana la ore foarte tarzii din noapte...asta nar fi nimic dar nici macar nu ma mai "vede" , pot sa aratoricum, nu-l mai interezeaza....intelegeti ce vrea sa zic. deci unde este dragostea?
kudika019227
Postat pe 5 Mai 2009 20:57
daca e dragoste,dragoste sa fie
depinde ce fel de parinti sunt
ca daca sunt de aia cum am eu o matusa"super crazy"nu poti sa ii zici nimic
dar daca ii spui ca e dragoste...
si ca nu te intereseaza de ce se ocupa el....poate te`ar intelege;)
dar daca is mai neintelegatori....ar fi mai bine sa te muti.
sau sa iti cauti p altcineva
;)
sitoatie dificila


....
kudika050245
Postat pe 31 Iulie 2009 18:11
Sa-þi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere ºi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnã sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi. (Charles Dickens)
phoenix
Postat pe 7 Septembrie 2009 09:29
Buna,ma bag si eu in discutie cu un sfat
Gandeste-te daca il iubesti cu adevarat si daca e omul cu care vrei sa iti petreci restul vietii.Gandeste-te serios la asta.Daca raspunsul este DA! atunci: "Lupta!" Lupta pentru iubirea voastra si nu lasa pe nimeni sa iti strice fericirea.Si mai ales nu asculta gura lumii!Pentru ca lumea mananca mult kkt .Oricum prin munca,poate va ajunge si el cu contul grasut;)),stii si tu ca prin munca ajungi departe!Lumea o sa bage mereu intriga si astfel nu vei fi fericita...:|
Insa daca raspunsul este NU! atunci lasa-l sa isi caute pe altcineva care sa il iubeasca pentru ceea ce e.Si fa si tu acelasi lucru.


Era o melodie care spunea:"Tu saruti gura mea,nu gura lumii!"

Bafta in continuare!Gandeste-te serios si ia in calcul toate posibilitatile.Lupta sa fii fericita!
DaNutzZa_DaNutzZyka
Postat pe 7 Septembrie 2009 11:39
Stiu ca o sa fiu off topic, dar am demult o curiozitate, iar inceputul povestirii mi-a "reactivat-o" [citez din memorie]: "Am 26 de ani, sunt medic veterinar, lucrez ca director de productie la...". Eu n-am inteles niciodata chestia asta: sunt medic, dar lucrez in vanzari la o firma distribuitoare de produse farmaceutice. Pai ori esti medic, ori esti absolvent de medicina (umana, veterinara, whatever), dar nu profesezi, ci lucrezi intr-un domeniu in care ai nevoie de studiile astea?!?!
I just can't get it!
Dupa cum ziceam
daniella_s
Postat pe 7 Septembrie 2009 17:57
De la: mafteiaura, la data 2009-02-02 11:37:40 De ceva vreme incoace traiesc o frumoasa poveste de dragoste! Ceva normal ar spune toti pentru o persoana ca mine! Am 26 de ani, sunt medic veterinar, lucrez ca director de productie la una din marile fabrici de produse lactate din tara!! pana aici totul pare ok, nu?
Dar nu e nici pe departe asa..... de cand ma stiu am fost o fire rebela si baietoasa, care a preferat mereu relatiile pasagere sau aventurile de o noapte! Incurajata poate de parinti(care mereu mi-au spus ca a ma marita echivaleaza cu sfarsitul vietii mele bune), provocata mereu de cei ce ma inconjoara si de mentalitatile noaste ce inca mai sunt presarate de reminescentele comunismului........
si dintr-o intamplare la inceputul anului am cunoscut un baiat cu 2 ani mai mare ca mine! un baiata pe care nu l-am intrebat ce scoala are, cu ce se ocupa sau cat de gras are contul in banca! un om bun, cald si iubitor! un barbat in bratele carui m-am simtit iubita, alintata; un barbat in bratele caruia am fost femeie pt prima data! o femeie ce a inteles ca are nevoie de iubire, de afectiune, de protectie! o femeie care s-a pierdut in aceasta iubire nebuna!
Dar nimic nu e cum ar trebui sa fie inafara de sentimetle noastre! si aici intervine superficialitatea noastra ca oameni! dupa ceva timp am aflat ca e un tip simplu, de la tara, fara nici un fel de scoala! ceea ce pe mine nu m-a deranjata chiar deloc, pt ca e omul pe care il iubesc cu bune si cu rele!! insa cei din jurul meu au si inceput sa ma judece in modul cel mai brutal posibil! Mama mea care ar trebui sa ma sustina m i-a spus ca iesind cu el nu sunt cu nimic mai buna decat o prostituata, ca fac de ras familia (ea fiind doctor iar tata avocat). Au inceput scandaluri groaznice in care s-au spus foarte multe vorbe urate si s-au facut enorm de multe acuze nedrepte!! si uneori parca stau si ma gandesc si cred ca au dreptate!!
Nici eu nu mai stiu! Pana la urma oare are dragostea sansa sa invinga mentalitatile unei societati defectuoase???

dac tu simti ca suntei la acelasi nivel nu vad ce importanta au parerile altora. nu ai caracter? Sau: suntei sau nu al acelasi nivel? sincer si realist vbind.
Diannnnnnna
Postat pe 8 Septembrie 2009 00:56

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Cine mi da si mie un sfat?? 2 De la: kudika_9488 11 Iunie 2012 17:09
Ce e de facut? 31 De la: battleofwits 20 Martie 2011 09:14
iubirea dintr-o femeie maritata care are 35 ani si un.......tanar.... care are 22 ani. 18 De la: Barbie30 2 Noiembrie 2010 23:06
Ajutorrr!!! 3 De la: BabytzaDolc3 22 Iunie 2010 20:02
iubesc un scorpion... 14 De la: Cassey 15 Mai 2009 13:53