relatie in impas

De la: longy_73, la data 2009-02-19 17:06:55Sunt intr-o situatie foarte ciudata .sunt casatorit de 13 ani . de ceva timp simt ca relatia este in impas , sotia mea nu-mi aduce fericirea si placerea de a fii impreuna , tot timpul asteapta de la mine sa fac imposibilul. in urma cu un an si jumatate tatal meu a fost diagnosticat cu cancer.ceva din mine imi spunea ca trebuie sa fiu alaturi de el si asa s-a si intamplat .in fiecare zi de la aflarea diagnosticului mergeam peste tot cu el spital acasa periada de un an de zile , timp in care sotia mea nu a mers decat o singura data cu mine la spital cat a fost internat , motivand ca este forte sensibila si nu poate suporta sa vada asa ceva .am continuat sa ma implic cu totul .dupa operatie tatal meu incepuse sa se simta mai bine cu toate ca doctori nu-mi dadeau sperante prea mari urmand tratament cu citostatice si terapie cu raze la cap pt eliminarea tumori. Timp de 6 luni s-a simtit mai bine chiar imi faceam sperante mari de revenire , din pacate nu a fost asa dupa sarbatorile de iarna boala se agrava si toate sperantele se naruia pe zi ce trece eram disperat, nu stiam ce sa mai fac ,si dupa sarbatorile de pasti inevitabilul sa produs tatal meu sa stins la spital sub privirea mea si a asistentei care neputincioasa nu a avut ce sa mai faca . grele sentimente si remuscari m-au incercat in acele momente nici acum dupa aproape 10 luni de la disparitie nu-mi pot reveni. atunci am realizat ca viata e scurta si trebuie sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima.In toata aceasta perioada am fost impartit intre sotie si familia mea pe care ia nu a acceptato in toatlitate niciodata reusind sa ma indeperteze de parinti mei ,fiind forte suspicioasa defiecare data cand mergeam pe la ei. De forte multe ori mergeam pe ascun sa nu o supar . Dupa ce tatal meu s-a stins am intentat actiunea de divort pe motiv ca nu a fost alaturi de mine atunci cand aveam mai mare nevoie de ea.am plecat dela domiciliul in care stateam cu parinti ei sai am venit alaturi de mama mea si sora cea mica.in acest timp nu ma cautat nu m-a sunat pur si simplu a renuntat la tot spunand ca eu sunt cel vinovat ca eu sunt cel care a neglijat familia si ca fac ce vreau. circa o luna de zile am fost terminat pshic fizic din toate punctele de vedere , am luat decizia sa merg la un psiholog pt ca ma simteam singur si fara capatai spunandui ca eu o mai iubesc si ca vreau sa fim din nou impreuna. Dupa ce a insistat sa ne vedem din nou la un suc cu sotia mea am discutat si am luat toata vina asupra mea si am decis sa ne impacam anuland actiunea de divort.a urmat mutarea ei la mine cu mama si sora cea mica.Lucru de neconceput pt. ea pana atunci.toate bune si frumoase pt. o perioada de o luna de zile . incercand sa se impace cu idea de a trai cu soacra in aceiasi casa . Dar surpriza dupa o perioada a inceput sa-mi spuna ca nu se simte ok si ca nu o poate suporta pe mama mea .Am hotarat ca in primavara sa ne mutam inapoi la parinti ei pt. ca acolo se simte bine.Problema este ca nu stiu daca este bine pt. ca nu are simt de raspundere si se comporta precum un copil neajutorat vrea tot timpul sa fac numai eu toate treburile casei cum ar fii spalat , gatit , curatenie sa vina toate la botul calului fara sa miste un deget daca o rog sa faca ceva incepe sa se incrunte si sa planga .nu cred ca pot rezista ca eu sa fiu si sotie si sot dor la pat sa fiu barbat . si mai nou sa mai fie si geloasa pe toata lumea inclusiv pe mama mea care nici buna ziua nu-i mai da .sta toata ziua in casa si se uita la televizor.nu stiu ce sa fac sa ma mut si sa fiu un catelus toata viata, sau sa incerc sa tai totul si sa oiau de la capat.

Ma simt fara iesire .

De la: miha_973, la data 2009-03-04 14:21:52In primul rand imi pare rau ,parerea mea este ca esti prea bun ptr.ea,probabil ca nu te merita,schimba foaia ....fii mai rau nu-i mai face toate poftele ca de-aia si profita asa de tine si de bunatatea ta,gandestete si la tine un pic,daca nu esti fericit de ce mai stai cu ea,refati viata....viata este scurta si nu trebuie sa ne batem joc de ea.Parerea mea este ca ea profita prea mult de tine,si trebuia sa-ti fie alaturi atunci cind sufereai cu tatal tau...dar ea a fost indiferenta si rea,cea ce inseamana ca nu prea tine la tine altfel suferea o data cu tine....parerea mea...
Bafta si Curaj in continuare,cautati fericirea,sigur o vei gasi.....

De la: longy_73, la data 2009-04-16 16:07:52 Multumesc pt . descrierea ta succinta referitoare la investigatiile care trebuiesc facute, chiar nu stiam ce trebuie facut mai exact.
referitor la descrierea relatie , fiecare are punctul lui de vedere poate ca ea nu ar spune aceeasi lucruri sau ar avea o alta parere .
Cert e ca eu imi doresc un copil dar nu cu riscuri , daca nu se poate, nu se poate asta e ,nu tin mortis sa faca sacrificii doar de a-mi face mie pe plac si sa-si puna viata sau sanatatea in pericol.
dupa 13 ani de casnicie cred ca ar fii timpul sa aflu si eu ce vrea defapt.

multumesc tuturor pt. sfaturile voastre. primul meu mariaj sa incheiat dupa 13 ani! o parte din ceea ce tu descrii ..........sint lucruri pe care le cunosc! dupa ceva timp cind am fost capabili sa discutam(dupa divort)am realizat ca el vedea lucrurile altfel.........deci avea adevarul lui!............E usor sa dai sfaturi........eu zic sa pleci undeva singur o saptamina..........fara telefoane,contacte ,nimic cu nimeni!asa vei avea posibilitatea de a pune ordine in gindurile tale si de a stii clar care iti sint prioritatile! eu asa am facut..........si acolo pe virful muntelui am realizat ca nu am viata pe care o doresc,ca nu cunosc omul de linga mine,ca intodeauna eu am fost mielul de sacrificiu...............In final am viata pe care o doresc linga un barbat care ma face sa simt ca sint centrul universului lui...........traiesc si ma bucur de micile placeri ale vietii...........lucru pe care inainte nu il faceam!nu pot sa spun decit ca totul depinde de tine!tu hotarasti daca vrei sa fii fericit sau nu ! succes!