O singura vorba mai am... AJUTOR, cersesc iubire.

De la: elena_elle, la data 2009-02-27 22:06:09Poate ca e vina mea ca am permis sa se ajunga aici, si poate ca tot eu sunt vinovata ca m-am injostit atat de mult incat mi-am pierdut demnitatea. Am ajuns dintr-o fata care iubea sincer, o femeie care este atat de orgolioasa cat pentru 1000 de persoane la un loc si foarte rea. Si nu, nu este caracterizare facuta de mine, ci de cei apropiati mie.
Totul a inceput prin clasa a 10a, cand am facut greseala de a ma indragosti de un baiat de cartier, dupa care mureau toate fetele, iar eu eram pe-atunci doar o fata linistita din banca a 2a, cu tendinte linistite de rock, si cu ora impusa de parinti. Mi-am propus sa ma schimb numai pentru a-l avea, si poate aceea a fost si prima mea greseala. Am inceput prin a fi colegi, apoi buni prieteni.. ca in sfarsit sa sfarsim prin a nu ne cunoaste. Din cauza gurii lumi de care asculta cu inversunare atat atunci cat si acum. Cand am vazut ca nimic nu-l va mai face sa ramana langa mine, mi-am inceput viata sexuala alaturi de alt tip, care la momentul respectiv imi aducea alinare. Stiu ca a fost o prostie sa ma razbun, pentru ca m-am razbunat pe mine, facand pasul acela si fiind nepregatita, dar am alinarea ca se invinovateste foarte mult pentru ca a avut, dar a PIERDUT. Apoi au inceput certurile, din ce in ce mai multe, reprosurile, m-a inselat, l-am iertat, n-am uitat... iar acum, deja nu se mai tine de cuvant, cand ne certam, imi spune ca sunt o victima .. ca vina este in totalitate a mea, si stiu ca da, e vina mea ca il iubesc si ca demnitatea mi-am pierdut-o. Imi reproseaza ca el nu e vinovat de certurile noastre, ca sunt prea geloasa, ca pun totul in favoarea mea sa par o victima, ca mi-a gresit ca nu ma inseala si ca ma iubeste, ne-am logodit recent, dar relatie este o bomba care mai are putin sa explodeze. Vreau un sfat, daca ati fi in locul meu, ce decizie ati lua... ? Ati merge mai departe, sau v-ati opri inainte sa fie prea tarziu ?...

De la: geo_sh, la data 2009-02-27 23:42:33parca ar fii reclama aia :
zboara puiule, zboara!!!

De la: luckyyyLuke, la data 2009-03-02 18:39:42Ce bine-mi pare ca nu mai am anii adolescentei ...dar nici la 10 ani nu cred ca priveam astlef lucrurile si nu ca ma dau eu mare ...dar va pierdeti in detalii si sirop ieftin , ma refer la adolescentii precoce si nu numai, sirop pe care voi il vedeti Dumnezeu pe Pamant ....ei bine NU ESTE !!! Este un MARE BULLSHIT !!! !!!
In loc sa visezi la cai verzi pe pereti mai bine ai face ceva pentru tine, care sa te completeze ca om , sa te modeleze frumos nu sa decazi in asa hal la o varsta asa frageda ...nu mai esti copil si ar trebui sa ti asumi responsabilitatea pentru actiunile si deciziile tale.
zic si eu asa ..ca o amatoare de ce sunt ...poti sa nu ma bagi in seama ...eu iti zic spre binele tau !
Te pup

De la: Aayana, la data 2009-02-27 22:06:09Poate ca e vina mea ca am permis sa se ajunga aici, si poate ca tot eu sunt vinovata ca m-am injostit atat de mult incat mi-am pierdut demnitatea. Am ajuns dintr-o fata care iubea sincer, o femeie care este atat de orgolioasa cat pentru 1000 de persoane la un loc si foarte rea. Si nu, nu este caracterizare facuta de mine, ci de cei apropiati mie.
Totul a inceput prin clasa a 10a, cand am facut greseala de a ma indragosti de un baiat de cartier, dupa care mureau toate fetele, iar eu eram pe-atunci doar o fata linistita din banca a 2a, cu tendinte linistite de rock, si cu ora impusa de parinti. Mi-am propus sa ma schimb numai pentru a-l avea, si poate aceea a fost si prima mea greseala. Am inceput prin a fi colegi, apoi buni prieteni.. ca in sfarsit sa sfarsim prin a nu ne cunoaste. Din cauza gurii lumi de care asculta cu inversunare atat atunci cat si acum. Cand am vazut ca nimic nu-l va mai face sa ramana langa mine, mi-am inceput viata sexuala alaturi de alt tip, care la momentul respectiv imi aducea alinare. Stiu ca a fost o prostie sa ma razbun, pentru ca m-am razbunat pe mine, facand pasul acela si fiind nepregatita, dar am alinarea ca se invinovateste foarte mult pentru ca a avut, dar a PIERDUT. Apoi au inceput certurile, din ce in ce mai multe, reprosurile, m-a inselat, l-am iertat, n-am uitat... iar acum, deja nu se mai tine de cuvant, cand ne certam, imi spune ca sunt o victima .. ca vina este in totalitate a mea, si stiu ca da, e vina mea ca il iubesc si ca demnitatea mi-am pierdut-o. Imi reproseaza ca el nu e vinovat de certurile noastre, ca sunt prea geloasa, ca pun totul in favoarea mea sa par o victima, ca mi-a gresit ca nu ma inseala si ca ma iubeste, ne-am logodit recent, dar relatie este o bomba care mai are putin sa explodeze. Vreau un sfat, daca ati fi in locul meu, ce decizie ati lua... ? Ati merge mai departe, sau v-ati opri inainte sa fie prea tarziu ?...